ICCJ. Decizia nr. 6135/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6135/2013
Dosar nr. 2421/54/2010
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 870 din 30 iunie 2009, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.R. în contradictoriu cu pârâtul R.A.R.
Prin decizia nr 231 din 03 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul formulat de reclamantul D.R. împotriva sentinţei nr. 870 din 30 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1556/104/2009, a schimbat sentinţa nr. 870 din 30 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să efectueze înmatricularea autoturismului până la finalizarea cercetărilor penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Craiova ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 14 din 14 ianuarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins cererea formulată de reclamant.
Prin decizia nr. 5678 din data de 25 noiembrie 2011, s-a admis recursul declarat de reclamantul D.R. împotriva sentinţei nr. 14 din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 142 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de reclamantul D.R. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă - R.A.R. şi a obligat pârâta să finalizeze operaţiunile specifice necesare înmatriculării autoturismului A. proprietatea reclamantului, număr identificare x, până la finalizarea cercetării penale, respingând cererea privind daunele moratorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că reclamantul D.R.V. a investit instanţa cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului R.A.R. să finalizeze activităţile necesare înmatriculării autoturismului A. cu număr de identificare x.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că autoturismul marca A., pentru care se solicită înmatricularea, figurează ca fiind furat din Germania la data de 19 decembrie 2007 şi dat în urmărire în baza de date EUCARIS, potrivit Ordonanţei cu nr. 2801/II/1/2003 din 24 decembrie 2008 dată Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina.
Judecătorul fondului a constatat că deşi dispoziţiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006, privind circulaţia pe drumurile publice prevăd că „ Autovehiculele şi remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate şi date în urmărire de Inspectoratul General al Poliţiei Române nu se înmatriculează.”, totuşi la alin. (3) se stabileşte că „ Fac excepţie de la prevederile alin. (2) autovehiculele şi remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispoziţie prin care se permite înmatricularea până la finalizarea cercetărilor, caz în care în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului se înscrie menţiunea „Autovehicul declarat furat din (ţară) la data de… ” .
Prin urmare, Curtea de apel, având în vedere că , Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a emis Ordonanţa cu nr. 2801/II/1/2003 la 24 decembrie 2008, prin care s-a permis înmatricularea până la finalizarea cercetărilor a autoturismului marca A. seria de identificare x, a apreciat că nu există nici un impediment legal ca pârâtul să procedeze la înmatricularea temporară a maşinii, cu respectarea menţiunilor prevăzute la art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006.
Referitor la cererea reclamantului privind acordarea daunelor moratorii, prima instanţă a apreciat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că în contenciosul administrativ există sancţiuni specifice pentru neexecutarea în termen a obligaţiei impuse.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Regia Autonomă - R.A.R., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii, respectiv a prevederilor art. 13 din O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată prin Legea nr. 230/2003 cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 13 din O.G. nr. 78/2000:
„Alin. (1) La înmatriculare în România, deţinătorii vehiculelor rutiere, cu excepţia celor noi, vor face dovada efectuării de către R.A.R. a certificării autenticităţii acestora.
Alin. (2) Certificarea autenticităţii unui vehicul rutier constă, după caz, în:
Lit. a) atestarea faptului că principalele sale elemente de identificare sunt originale şi/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate;
Lit. b) atestarea identităţii vehiculului în raport cu datele menţionate în cartea de identitate a acestuia;
Lit. c) atestarea faptului că vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internaţional, la data efectuării certificării autenticităţii, potrivit bazei de date puse la dispoziţia R.A.R, de autorităţile competente din România;
Lit. d) atestarea faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autorităţile competente din tara de provenienţă, este autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România).
Alin. (3) Activitatea de certificare a autenticităţii se efectuează prin metode nedistructive de către R.A.R.
Alin. (4) Certificarea autenticităţii se efectuează pentru:
Lit. a) vehiculele rutiere utilizate supuse omologării individuale în vederea primei înmatriculări în România;
Lit. b) vehiculele rutiere înmatriculate în România şi care îşi schimbă deţinătorul;
Lit. c) vehiculele rutiere prevăzute la art. 1 alin. (5).
Alin. (5) Pentru vehiculele care corespund din punctul de vedere al certificării autenticităţii, R.A.R. eliberează un certificat de autenticitate.
Alin. (6) Pentru vehiculele care nu corespund din punctul de vedere al certificării autenticităţii. În raportul de verificare eliberat se menţionează motivele deciziei R.A.R.
Alin. (7) Sunt exceptate de la certificarea autenticităţii autovehiculele destinate exclusiv competiţiilor sportive şi vehiculele istorice
Alin. (8) Certificatul de autenticitate al unui vehicul rutier este valabil pentru o singură înmatriculare, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice de la data eliberării acestuia.”
Din definiţia certificării autenticităţii unui vehicul rutier regăsită în dispoziţiile art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 78/2000 rezultă condiţiile obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ un vehicul pentru a se putea elibera certificat de autenticitate, ori autovehiculul deţinut de intimatul reclamant nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 13 alin. (2) lit. c) şi d) din O.G. nr. 78/2000, respectiv acesta figurează ca furat în baza de date EUCARIS, iar formularul tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară este fals motiv pentru care Regia Autonomă - R.A.R. nu poate elibera certificat de autenticitate pentru autovehiculul Marca A., cu număr de identificare x.
În drept recurentul a invocat din punct de vedere procedural, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. c) şi d) din O.G. nr. 78/2000 „Certificarea autenticităţii unui vehicul rutier constă, după caz, în: […] c) atestarea faptului că vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internaţional, la data efectuării certificării autenticităţii, potrivit bazei de date puse la dispoziţia R.A.R, de autorităţile competente din România;
d) atestarea faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autorităţile competente din tara de provenienţă, este autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România)”.
În speţă, în motivarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond se reţin prevederile art. 13 din O.G. nr. 78/2000, precum şi faptul că autoturismul deţinut de intimat figurează ca fiind declarat furat din Germania la data de 19 decembrie 2007, dar s-a apreciat că este vorba de o situaţie de excepţie care presupune eliberarea certificatului de autenticitate, prevăzut de art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006. Acest articol prevede însă doar înmatricularea autovehiculului până la finalizarea cercetărilor, iar nu şi eliberarea certificatului de autenticitate pentru un autovehicul care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 13 din O.G. nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu există nici un impediment ca pârâta să procedeze la înmatricularea temporară a maşinii. Acest considerent este greşit, deoarece Regia Autonomă - R.A.R. este un organism tehnic naţional, al cărui obiect de activitate - prevăzut în art. 2 şi 3 din H.G. nr. 768/1991 - nu cuprinde şi atribuţia de înmatriculare a autovehiculelor (această atribuţie revine exclusiv Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor).
Pentru considerentele menţionate instanţa de recurs constată că în speţă nu sunt întrunite condiţiile unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri de către pârâta Regia Autonomă - R.A.R., astfel că instanţa de fond ar fi trebuit să respingă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
În baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Regia Autonomă - R.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 142 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6126/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 615/2013. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
