ICCJ. Decizia nr. 6191/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6191/2013
Dosar nr. 718/54/2010
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 09 martie 2010, reclamantul V.M.D. prin S.A.P.F.L. a chemat în judecată pe pârâţii M.S., şi D.S.P., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate netemeinicia şi nelegalitatea Ordinului M.S. nr. 673/2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere deţinută anterior şi a oricăror dispoziţii sau acte subsecvente acestuia; nulitatea de drept a Actului Adiţional D.S.P. Dolj la Contractul Individual de Muncă şi, pe cale de consecinţă, modificarea Ordinului M.S. nr. 673/2009 în sensul numirii definitive a reclamantului în funcţia publică de conducere de „inspector sanitar şef" sau într-una echivalentă în cadrul pârâtei D.S.P. Dolj, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, şi plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public reclamant.
În fapt, s-a arătat că reclamantul, membru de sindicat, este funcţionar public definitiv în cadrul D.S.P. Dolj, încadrat în funcţie în conformitate cu prev. Legii nr. 188/1999, rep., ocupând, la data emiterii actului administrativ contestat, funcţia de publică de conducere de Inspector Şef în cadrul pârâtei D.S.P. Dolj, instituţie publică aflată în subordinea directă a celeilalte pârâte.
A arătat că la baza emiterii Ordinului M.S. nr. 673/2009 nu a stat o situaţie temeinică şi reală, care să justifice măsura desfiinţării postului ocupat de reclamant, post care de altfel a fost transformat şi nu desfiinţat, ci necesitatea clasei politice şi guvernamentale de a politiza funcţia publică de conducere ocupată de reclamant, prin transformarea acesteia în una eminamente politică - aceea de director coordonator adjunct, pe baza unor ordonanţe de urgenţă ale guvernului.
La data de 31 martie 2010, pârâta D.S.P. Dolj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de obiectul acţiunii şi excepţia tardivităţii introducerii cererii.
În acest sens a arătat că reclamantul a fost eliberat din funcţia de conducere la data de 15 aprilie 2009 prin Ordinul M.S. 673/2009, ce a avut in vedere atr.4 din OU.G. nr. 1/ 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului fin sectorul bugetar şi art. 6 din O.M.S. Nr. 127/2009 si nicidecum O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 care a apărut după eliberarea acestuia, iar introducerea cererii este la data 02 martie 2010.
La data de 02 aprilie 2010 pârâtul M.S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului S.A.P.F.L. motivată de lipsa unui mandat expres între reclamantă şi dl. V.M.D. în virtutea căruia acesta să poată promova acţiunea de faţă.
Pârâta a mai invocat şi excepţia prescrierii dreptului de a promova acţiunea având în vedere că actul administrativ atacat a fost emis în data de 15 aprilie 2009 şi că prin adresa din 19 mai 2009 dl. V.M.D. a formulat o plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 673/2009, la care s-a comunicat răspuns în data de 16 iunie 2009, fiind incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La termenul din data de 29 aprilie 2010, reprezentantul reclamantei a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză prin care, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, a arătat că, potrivit art. 6 din Statutul sindicatului, calitatea de membru se dobândeşte pe bază de adeziune scrisă iar reclamantul V.M.D. este membru al sindicatului, calitate dobândită de acesta în urma adeziunii completate a cărei copie a fost ataşată la dosar.
Cu privire la excepţia referitoare la tardivitatea cererii, a arătat că Ordinul contestat a fost emis la data de 15 aprilie 2009 şi comunicat ulterior, iar cererea de chemare în judecată, date fiind motivele temeinice legate de Constituţionalitatea celor două O.U.G., a fost formulată peste termenul prev. la art. 11 alin. (1) dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, reclamantul nefiind decăzut din dreptul de a introduce această cerere.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.S.P. Dolj, a arătat că pârâta D.S.P. Dolj a fost desemnată prin ordinul contestat să aducă la îndeplinire ordinul contestat fiind emitenta Actului adiţional la Contractul Individual de muncă nr. 36.
Prin sentinţa nr. 345 din 08 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 718/54/2010 s-a respins acţiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul V.M.D., prin Sindicatul Administraţiei Publice Forţa Legii.
Prin Decizia nr. 1963 din 01 aprilie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul reclamantului, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, apreciindu-se că judecătorul nu a dat dovadă de rol activ, in sensul lămuririi cererii de chemare in judecată.
În rejudecare, cauza fiind înregistrată sub nr. 718/54/2010, la data de 08 noiembrie 2011 reclamantul a depus la dosar precizare la acţiune prin care a solicitat să se constate netemeinicia şi nelegalitatea Ordinului M.S. nr. 673/2009; să se constate nulitatea de drept a actului adiţional la Contractul individual de muncă întocmit de D.S.P. Dolj, obligarea pârâtului M.S. să procedeze la numirea definitivă a reclamantului în funcţia publică de conducere de „inspector şef" în cadrul D.S.P. Dolj şi obligarea pârâtei D.S.P. Dolj la plata unei despăgubiri egale cu diferenţele salariale şi celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat începând cu data de 15 aprilie 2009 actualizate.
La data de 12 decembrie 2011 s-a formulat întâmpinare de către D.S.P. Dolj, prin care s-a reiterat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a D.S.P. Dolj, faţă de obiectul acţiunii, care priveşte un ordin emis de ministrul sănătăţii.
La data de 30 ianuarie 2012 reclamantul a depus o completare la acţiunea precizată, prin care a menţionat că, prin funcţia de inspector şef pe care solicită să fie numit, se înţelege funcţia de şef serviciu la nivelul S.C.S.P., potrivit art. 16 din Anexa 1 a Ordinul M.S. nr. 1078/2010.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 146 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S.A.P.F.L. în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat V.M.D., în contradictoriu cu pârâţii M.S. şi D.S.P. Dolj.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 673 din 15 aprilie 2009 emis de M.S., s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de Inspector Sanitar şef şi încadrarea sa în funcţia publică de execuţie de inspector clasa 1, gradul superior, treapta I de salarizare în cadrul D.S.P. Dolj.
Instanţa a mai reţinut că la data de 25 mai 2009 s-a încheiat actul adiţional la contractul individual de muncă al dl. V.M.D., în sensul că, începând cu data de 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de inspector executiv adjunct pentru control în sănătatea publică fiind reîncadrat în funcţia publică de execuţie de inspector clasa I, gr. Superior tr. I, în cadru S.C.S.P.
Împotriva acestui ordin, reclamantul a formulat plângerea prealabilă care a fost înregistrată la M.S. în 19 mai 2009., in cuprinsul căreia a solicitat modificarea Ordinului nr. 673 din 15 aprilie 2009 prin eliminarea prevederilor nelegale şi numirea sa definitivă în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct pentru control în sănătatea publică.
S-a arătat in sentinţa atacată că s-a formulat răspuns prin adresa din 16 iunie 2009, în sensul că în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) coroborate cu dispoziţiile art. 15 din anexa 1 la Ordinul M.S. nr. 127/2009, începând cu data de 15 martie 2009 funcţia ocupată de reclamant nu se mai regăseşte în satul de funcţii al autorităţii publice şi că ulterior, reclamantul a revenit cu o cerere denumită „cerere de reîncadrare în funcţia publică de conducere", înregistrată la M.S. sub nr. 1368 din 12 februarie 2010, in cuprinsul acesteia fiind menţionat expres
În cuprinsul acestei cereri, reclamantul menţionează expres că răspunsul la plângerea prealabilă iniţială i s-a comunicat prin adresa din 16 iunie 2009.
Curtea de apel analizând cu prioritate excepţia tardivităţii acţiunii, a constatat potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că termenul de 6 luni aplicabil cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual a fost depăşit, in condiţiile in care răspunsul pârâtului a fost comunicat la data de 16 iunie 2009 iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 05 martie 2010.
A apreciat judecătorul fondului că împrejurarea că, la data de 03 februarie 2010 reclamantul a revenit cu o nouă cerere, intitulată „cererea de reîncadrare în funcţia publică de conducere", nu constituie o cauză de repunere în termenul de prescripţie de 6 luni.
Au fost înlăturate ca nefondate susţinerile reclamantului cu privire la aplicabilitatea in cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care termenul în care poate fi introdusă acţiunea este de 1 an calculat de la data publicării deciziei de declarare a neconstituţionalităţii disp. art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât temeiul legal avut în vedere la emiterea ordinului contestaţii constituie disp. art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul S.A.P.F.L. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat V.M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a solicitat modificarea in tot a sentinţei atacate in sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că Ordinul nr. 673/2009 a fost emis la data de 15 aprilie 2009, având un evident caracter retroactiv.
S-a susţinut că legea contenciosului administrativ nu limitează posibilitatea de a formula mai multe cereri in procedura plângerii prealabile.
Totodată, s-a arătat in motivele de recurs, că prin răspunsul din data de 16 iunie 2009 s-a comunicat împrejurarea că plângerea prealabilă a rămas fără obiect, astfel că dreptul reclamantului de a acţiona in instanţă a fost suspendat începând cu data de 22 aprilie 2009 şi până la data de 14 ianuarie 2010, dată la care a fost publicată decizia prin care Curtea Constituţională a desfiinţat ordonanţa şi efectele sale.
De asemenea, s-au invocat dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că Decizia nr. 1257/2009 şi Decizia nr. 1629/2010 ale Curţii Constituţionale au suspendat termenul de prescripţie.
S-a mai susţinut in motivele de recurs că, in condiţiile in care actul administrativ nu a fost comunicat, termenul de un an de decădere este nedefinit.
De asemenea, s-a arătat că recurentul - reclamant a fost repus in termen odată cu declararea neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009, formulând astfel o nouă cerere in procedura prealabilă in data de 3 februarie 2010, răspunsul pârâtului fiind emis la data de 4 martie 2010 de la care se calculează termenul de introducere a acţiunii.
În ceea ce priveşte motivele temeinice prevăzute de Legea nr 554/2004 se precizează că aspectele invocate se circumscriu textului de lege, apreciind că sunt incidente şi dispoziţiile art. 9 alin (4) din Legea nr. 554/2004, reclamantul fiind destituit printr-un act normativ.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct 4, 8 şi 9 C. proc. civ. .
Procedura în fata instanţei de recurs
Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susţinerea cererii de recurs.
Intimata - pârâtă D.S.P. Dolj a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, a arătat reclamantul
Considerentele si soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
La data de 05 martie 2010, reclamantul a formulat prezenta cerere, de chemare în judecată, precizată in rejudecarea cauzei, prin care a solicitat ca, în contradictoriu cu M.S. şi D.S.P. Dolj, să se constate netemeinicia şi nelegalitatea Ordinului nr. 673/2009 emis de M.S., dar şi nulitatea actului adiţional nr. 347/2009 şi să se dispună numirea sa definitivă în funcţia şef serviciu la nivelul Serviciului de control în sănătatea publică, plata unei despăgubiri egale cu diferenţele salariale şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 15 aprilie 2009 actualizate.
Prin Ordinul nr. 673 din 15 aprilie 2009 emis de M.S., s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de inspector sanitar şef şi încadrarea sa în funcţia publică de execuţie de inspector clasa 1, gradul superior, treapta I de salarizare în cadrul D.S.P. Dolj.
La data de 25 mai 2009 s-a încheiat actul adiţional la contractul individual de muncă al reclamantului, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de inspector executiv adjunct pentru control în sănătatea publică, fiind reîncadrat în funcţia publică de execuţie de inspector clasa I, gr. Superior tr. I, în cadru Serviciului de control şi Sănătate Publică.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".
În speţă, reclamantul a formulat plângere prealabilă din 19 mai 2009 la care pârâtul M.S. a răspuns prin adresa din 16 iunie 2009, aspect confirmat de către reclamant.
În condiţiile in care prezenta acţiune a fost înregistrată la data de 5 martie 2010, Înalta Curte constată că a fost depăşit termenul de 6 luni prevăzut de lege, soluţia instanţei de fond fiind corectă.
Critica formulată in motivele de recurs, in sensul că termenul - limită de introducere a plângerii prealabile este nedefinit, întrucât Ordinul nr. 673/2009 emis de M.S. nu a fost niciodată comunicat oficial reclamantului, va fi respinsă ca neîntemeiată, instanţa de fond nereţinând tardivitatea formulării procedurii prealabile.
De asemenea, împrejurarea că după ce a primit răspuns la plângerea prealabilă, reclamatul a revenit cu o nouă plângere, înregistrată la pârâtul M.S. din 12 februarie 2010, nu este de natură să modifice modul de calcul al termenului de prescripţie, acceptarea tezei contrare in sensul că orice petiţie ulterioară prorogă momentul de început al acestui termen de prescripţie a dreptului de sesizare a instanţei, contravenind principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice.
Reclamantul a susţinut in motivele de recurs că in cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „pentru motive temeinice", apreciate de către reclamant ca fiind Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 şi 1629/2010 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009 şi nr. 105/2009, in cadrul actului administrativ individual cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoştinţă.
Această apărare nu poate fi primită de către instanţa de recurs, întrucât „motivele temeinice" prevăzute de alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, au in vedere situaţii de ordin subiectiv şi obiectiv, pe care recurentul -reclamant nu le-a probat. În speţă, pronunţarea Curţii Constituţionale asupra constituţionalităţii O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care nu a stat la baza emiterii ordinului atacat, în condiţiile in care nici nu era publicat in M. Of. la momentul emiterii acestuia, nu poate fi apreciat nici ca „motiv temeinic", de suspendare a cursului prescripţiei, cum nici răspunsul nefavorabil emis la plângerea prealabilă formulată.
Deasemenea,aceeaşi împrejurare invocată de către recurentul - reclamant, nu poate constitui nici motiv de „împiedicare printr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii", prevăzut de art. 103 C. proc. civ.
Totodată, se constată că nu sunt incidente in cauză nici dispoziţiile alin. (4) ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, in preambulul ordinului contestat nefiind menţionată O.U.G. nr. 37/2007.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte va aprecia că soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei tardivităţii formulării procedurii prealabile, este legală şi temeinică.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul A.P.F.L. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat V.M.D. împotriva sentinţei nr. 146 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6188/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6193/2013. Contencios → |
|---|
