ICCJ. Decizia nr. 6193/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6193/2013
Dosar nr. 6494/2/2011
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6494/2/2011, reclamantul V.S. a solicitat in contradictoriu cu paratul M.M.P. anularea Ordinului M.M.P. nr. 1208 din 06 aprilie 2011, plata diferenţelor salariale indexate si actualizate de la data emiterii ordinului atacat şi plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat s-a dispus in urma evaluării performantelor profesionale individuale pe anul 2010 majorarea salariului de baza, de la 8 la 25 clase, urmare a obţinerii calificativului" foarte bine" rezultând un salariu de baza in valoare de 5.031 lei.
Totodată, în cuprinsul cererii reclamantul a făcut referire la prevederile art. 20 alin. (5) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările si completările ulterioare, pe durata desfăşurării activităţii in acest domeniu, in loc de majorarea de pana la 75% a salariului de baza, beneficiază de o majorare salariala de pana la 25 clase de salarizare succesive fata de clasa deţinuta, fara a depăşi in total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2) din Legea cadru. Prin urmare, a susţinut că salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S. Mediu se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004.
Astfel, reclamantul a solicitat recalcularea salariului conform Legii nr. 490/2004 deoarece prin modul de calcul aplicat s-a creat o diferenţiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcţii echivalente, cu aceleaşi performante profesionale, care beneficiază de o majorare a salariului de baza cu 75%, conform Legii nr. 490/2004, lege speciala in raport cu Legea nr. 285/2010.
A mai arătat reclamantul că la data de 10 mai 2011 a înregistrat la pârâta o Plângere prealabila în sensul rectificării Ordinului nr. 897/2011 prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 490/2004.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 7-8 din Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 490/2004.
Ulterior reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost invocata in contradictoriu cu pârâţii M.M.F.P.S. şi M.F.P.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate reclamantul a arătat ca prin respectivul ordin s-a creat o diferenţiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcţii echivalente, cu aceleaşi performanţe în cadrul aceleiaşi instituţii.
Prin întâmpinare pârâtul M.M.P. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că ordinul contestat a fost emis în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. Cu privire la excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, pârâtul a solicitat, de asemenea, respingerea acesteia, arătând că Ordinul comun nr. 42/77/2011 stabileşte modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice precum şi formula concretă de calcul a salariilor, indemnizaţiilor şi a soldelor pentru anul 2011, acest ordin neavând natura unui act de modificare a unor drepturi salariale ci, se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora a fost emis şi nu conţine soluţii care să contravină prevederilor legale.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 949 din 13 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul V.S., în contradictoriu cu M.M.P., M.M.F.P.S. şi M.F.P..
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut cu privire la excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 42/77/2011 care vizează aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, că acesta stabileşte modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice precum şi formula concretă de calcul a salariilor, indemnizaţiilor şi a soldelor pentru anul 2011.
S-a reţinut in sentinţa atacată că, potrivit pct. 3 din Anexa nr. 1 la Ordinul comun nr. 42/77/2011, persoana care, în luna decembrie 2010, era încadrată, conform anexei nr. 111/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 pe funcţia publică de stat de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1, 2 sau 3 de salarizare, gradaţia 3, şi beneficia de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, va fi reîncadrată pe aceeaşi funcţie, clasă, acelaşi grad şi aceeaşi gradaţie, stabilindu-se clasa de salarizare 95, 87 sau 78, după caz, rezultată din adunarea clasei 63 prevăzute în anexa nr. I, cap. I lit. a) - c), la Legea-cadru nr. 284/2010 cu 7 clase corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, conform art. 11 din legea mai sus menţionată, şi cu numărul de clase de salarizare suplimentare, conform art. 20 alin. (5) din aceeaşi lege.
S-a apreciat că ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost emis pe baza şi în executarea art. 17 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat că în formula introductivă a acestui ordin s-au precizat toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) din Legea mai sus menţionată, reţinându-se că reclamantul nu a probat elemente de nelegalitate a Ordinului, neprobând prin nici un mijloc faptul ca ordinul a cărui excepţie de nelegalitate a invocat-o ar fi creat o diferenţiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcţii echivalente, acesta fiind emis in deplina concordanta cu dispoziţiile actului normativ cu forţă juridica superioara, respectiv a Legii nr. 285/2010.
Pe fondul cererii de anulare a Ordinului nr. 1208 din 06 aprilie 2011 s-a reţinut că, începând cu data de 01 ianuarie 2011, in urma evaluării performantelor profesionale individuale pe anul 2010 reclamantului - manager public, clasa I, grad profesional asistent, gradaţia 2 la clasa de salarizare 90 la S.E.P.D.P.E. din cadrul D.G.A.M.P.O.S. Mediu i s-a aprobat o majorare a salariului de baza de la 8 la 25 clase, având clasa de salarizare 107.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, apreciindu-se de către prima instanţă că salariul de bază al reclamantului a fost stabilit în conformitate cu Legea nr. 490/2004, coroborată cu dispoziţiile Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 şi ale dispoziţiilor art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 42/77/2011.
A constatat judecătorul fondului că, întrucât reclamantul se încadrează în situaţia avută in vedere de textele arătate, M.M.P. în mod corect a procedat la majorarea salarială a salariului de bază, in conformitate cu dispoziţiile în vigoare.
În ceea ce priveşte susţinerea in sensul ca salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S. Mediu se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004, aceasta având caracter special fată de dispoziţiile Legii nr. 285/2010, Curtea de apel a înlăturat-o, menţionând în considerentele sentinţei recurate că Legea nr. 284/2010 se aplică cu prioritate, astfel cum rezulta din prevederile art. 20 alin. (5) din Lege.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul V.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat că salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S. Mediu se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004, solicitându-se recalcularea salariului conform acestei legi, apreciind că prin modul de calcul aplicat s-a creat o diferenţiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcţii echivalente, cu aceleaşi performanţe profesionale, care beneficiază de o creştere de 75%, conform Legii nr. 490/2004, Lege specială în raport cu Legea nr. 285/2010.
S-a solicitat admiterea excepţiei de nelegalitate a Ordinului comun nr. 42/77/2011 prin care s-a creat o diferenţiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcţii echivalente, cu aceleaşi performanţe in cadrul aceleiaşi instituţii.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susţinerea cererii de recurs.
Intimaţii - pârâţi au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 1208 din 06 aprilie 2011 emis de intimatul M.M.P. s-a aprobat majorarea salariului de bază al recurentului de la 8 la 25 de clase de salarizare, ca urmare a obţinerii calificativului „foarte bine”, precum şi acordarea unui spor pentru condiţii vătămătoare.
Ordinul, supus cenzurii instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză, a fost emis în baza Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a Ordinului comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi a Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 633 din 22 aprilie 2010 privind aprobarea locurilor de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă.
Înalta Curte constată că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, salarizarea personalului bugetar se realizează, în situaţia dedusă judecăţii în speţă, în baza Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi, referitor la perioada în discuţie, a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, act normativ ce urmăreşte asigurarea, treptat, a atingerii coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi în Legea cadru nr. 284/2010, în raport cu condiţiile macroeconomice existente.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispoziţiile legii se aplică:
"a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale."
„Intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcţii de demnitate publică şi personalul care ocupă funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publică, precum şi personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special."
Conform prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, pe durata desfăşurării activităţii în acest domeniu, în loc de majorarea de până la 75% a salariului de bază, beneficiază de o majorare salarială de până la 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută, fără a depăşi în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a H.G. nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.M.F.P.S., cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.F.P., cu modificările şi completările ulterioare, M.M.F.P.S. şi M.F.P. au elaborat normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010, prin emiterea Ordinului comun nr. 42/77/2011.
Ordinul comun nr. 42/77/2011 stabileşte modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice precum şi formula concretă de calcul a salariilor, indemnizaţiilor şi a soldelor pentru anul 2011. Totodată, explicitează şi clarifică unele prevederi din lege referitoare la reîncadrarea personalului, stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, angajarea, promovarea şi avansarea personalului, precum şi unele reglementări specifice personalului din instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii.
Înalta Curte apreciază că Ordinul în cauză se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora a fost emis şi nu conţine soluţii care să contravină prevederilor legale, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică sub aspectul respingerii excepţiei de nelegalitate.
De asemenea, prin prisma dispoziţiilor legale sus-citate, se mai apreciază că Ordinul nr. 1208 din 06 aprilie 2011 a fost emis în conformitate dispoziţiile legii cadru de salarizare incidente în cauză, şi anume ale Legii nr. 284/2010, eventualele diferenţe între salarizarea recurentei şi salarizarea altor funcţionari publici, calculată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, fiind consecinţa, legitimă, a aplicării unor dispoziţii legale diferite, aflate în vigoare şi aplicabile la momente diferite.
În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul - reclamant, se constată, astfel cum s-a reţinut şi de către prima instanţă, că nu se invocă o neconcordanţă a ordinului comun cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora au fost emis, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci inaplicabilitatea respectivului ordin comun.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru aceste motive, neexistând motive de reformare a sentinţei instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.S. împotriva sentinţei nr. 949 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6191/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6200/2013. Contencios → |
|---|
