ICCJ. Decizia nr. 6301/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6301/2013
Dosar nr. 8522/2/2011
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Inspecţia Muncii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M.M., obligarea acesteia la plata sumei de 5.851 RON reprezentând cota parte din plata nejustificată de către Inspecţia socială către SC A. SRL a contravalorii unui soft pentru calculul salariilor, actualizată cu indicele de inflaţie până la data efectuării integrale a plăţii.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanţei că prin Decizia nr. 63 din 30 octombrie 2009 emisă de Camera de Conturi a municipiului Bucureşti s-a dispus în sarcina ordonatorului secundar de credite recuperarea în condiţiile legii a sumei de 20.027,70 RON plătită nejustificat către SC A. SRL, din care suma de 12.284,37 RON reprezintă preţul licenţelor, iar 7.743,33 RON contravaloarea asistenţei tehnice anuale ce trebuia prestată, pârâta fiind una dintre persoanele responsabile de producerea prejudiciului.
În consecinţă, s-a emis Decizia de imputare nr. 780 din 29 aprilie 2010, care nu a fost contestată în condiţiile şi termenele legale, dar pârâta nu a achitat debitul imputat.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 7641 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni, invocată de către instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decizia de imputare nr. 780 din 29 aprilie 2010 a Inspecţiei Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, reclamanta a imputat pârâtei M.M. suma de 5.851 RON reprezentând cota parte din plata nejustificată de către reclamantă către SC A. SRL a c/v unui soft pentru calculul salariilor, „sumă stabilită proporţional cu salariul net de la data constatării pagubei, conform art. 84 lit. a) coroborat cu art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici”.
A arătat instanţa fondului că, în condiţiile în care reclamanta avea la îndemână procedura administrativă specială de recuperare a prejudiciului, instituită de art. 84 - 85 din Legea nr. 188/1999, de care în mod just a şi uzat, emiţând decizia de imputare, cu caracter de titlu executoriu, care poate fi adus la îndeplinire pe calea executării silite, indiferent dacă pârâta mai are sau nu calitatea de funcţionar public, aceasta nu mai justifică nici un interes în derularea prezentei proceduri judiciare.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 7641 din 14 decembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta Inspecţia Muncii, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 84 - 85 din Legea nr. 188/1999 nu conferă deciziei de imputate astfel emisă caracterul de titlu executoriu care să poată fi pus în executare silită, fiind necesară, în acest sens, o hotărâre judecătorească care să poată fi învestită cu formulă executorie, şi că Decizia de imputare nr. 780 din 29 aprilie 2010 ar fi putut fi pusă în executare prin reţineri din salariu numai dacă raportul de serviciu al pârâtei M.M. nu ar fi încetat.
4. Soluţia instanţei de control judiciar
Analizând argumentele dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele şi înscrisurile cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, iar art. 85 din acelaşi act normativ arată că repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive. Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
Aceste dispoziţii legale, clare şi explicite, fundamentează, fără echivoc, concluzia la care a ajuns instanţa de fond, în sensul că, deţinând deja un titlul executoriu, sub forma unei dispoziţii de imputare, care poate fi oricând pusă în executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, recurenta-reclamantă nu justifică un interes în susţinerea acţiunii de faţă.
Contrar afirmaţiilor recurentei, executarea dispoziţiei de impunere, rămasă definitivă, pe oricare dintre căile puse la dispoziţie de Codul de procedură civilă, nu este condiţionată de calitatea pârâtei-intimate de funcţionar public sau angajat al recurentei, acest aspect putând influenţa, cel mult, modalitatea concretă de recuperare a sumei imputate.
Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru reformarea soluţiei instanţei de fond, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către Inspecţia Muncii împotriva Sentinţei civile nr. 7641 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6288/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6349/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
