ICCJ. Decizia nr. 6559/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6559/2013
Dosar nr. 1298/33/2011
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 215 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantă Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, şi a dispus anularea Deciziei nr. 18876 din 10 iunie 2011 şi a Procesului-verbal de constatare nr. 781 din 7 aprilie 2011, înregistrat sub nr. 11561 din 8 aprilie 2011, emise de către pârâtă, precum şi a tuturor măsurilor dispuse cu privire la restituirea de către reclamantă a sumei de 2.082.809,29 RON. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 6.204,30 RON în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a fost constituită în baza Contractului nr. 3 din 6 aprilie 2008, prin asocierea a 303 agricultori domiciliaţi în Sat Şugatag, judeţul Maramureş, în vederea exploatării în comun a terenurilor agricole aparţinând membrilor asociaţi. Această formă asociativă nu beneficiază de personalitate juridică, după cum reiese din menţiunile inserate la punctul 2.2 din Cap. II din contract.
La data de 10 mai 2008, numărul membrilor asociaţiei s-a majorat la 325, fiind acceptate alte 22 de persoane după cum reiese din procesul-verbal.
Potrivit Proceselor-verbale din 6 aprilie 2008 şi 10 mai 2008, Adunarea Generală a membrilor asociaţilor l-a desemnat pe P.Gh. să depună cererea pentru obţinerea subvenţiei cuvenite pentru suprafeţele de teren aparţinând asociaţiei, să reprezinte asociaţia în relaţia cu APIA şi să deschidă un cont bancar pe numele acestuia pentru încasarea subvenţiilor cuvenite; aceeaşi adunare generală a decis ca păşunea comunală şi terenul parohiilor din localitatea Sat Şugatag să fie cuprinse în această asociere, subvenţiile încasate urmând a fi distribuite conform hotărârii adunării generale a asociaţiei. Potrivit consemnărilor din Procesul-verbal din 10 mai 2008, Parohia Ortodoxă Română din Sat Şugatag a acceptat ca terenurile sale în suprafaţă de 101 ha să fie date în folosinţă Asociaţiei Simple Sat Şugatag pe o perioadă de 5 ani.
Prin Decizia de plată nr. 2554515 din 28 iunie 2009, emisă pentru suma de 2.054.741,71 RON, şi Decizia de plată nr. 2742175 din 15 iunie 2010, emisă pentru suma de 28.067,57 RON, reclamanta Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag a beneficiat de sprijin financiar pentru suprafaţa de teren 2.417,17 ha.
În urma controlului realizat de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol şi a reinstrumentării dosarului de către Centrul Judeţean APIA Maramureş s-a emis Procesul-verbal de constatare nr. 11561 din 8 aprilie 2011, reţinându-se, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de utilizare pentru suprafaţa de 1.176,41 ha, astfel că suma plătită cu titlu de sprijin a fost încasată necuvenit şi urmează a fi recuperată.
Pentru a concluziona în acest sens, echipa de control a reţinut că Procesul-verbal din 13 februarie 2009 încheiat între Primăria Comunei Ocna Şugatag şi reclamantă pentru păşunea în suprafaţă de 501 ha nu poate fi luat în considerare ca document justificativ pentru cererea de plată aferentă anului 2008 întrucât a fost încheiat ulterior datei la care s-a înregistrat cererea de plată.
De asemenea s-a afirmat că Parohia Ortodoxă Română Sat Şugatag a prezentat documente justificative ale proprietăţii, respectiv Titlu de proprietate nr. 60472/3 din 11 august 1994, doar pentru o suprafaţă de 5 ha. Întrucât pentru restul suprafeţei de 96 ha nu s-a făcut dovada proprietăţii, menţiunea din Adeverinţa nr. 2 din 16 februarie 2009 prin care Parohia susţine că deţine şi utilizează 101 ha terenuri agricole este lipsită de suport probator.
În privinţa suprafeţei de 579,41 ha declarată ca aparţinând agricultorilor asociaţi s-a susţinut de către echipa de control că nu au fost prezentate documente justificative care să probeze aceste afirmaţii, adeverinţa eliberată în acest sens de către reclamantă fiind irelevantă din acest punct de vedere.
Prin procesul-verbal de constatare s-a stabilit cuantumul debitului datorat, respectiv suma de 2.082.809,28 RON, iar ca debitor l-au indicat pe P.Gh. în calitate de împuternicit al reclamantei Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag.
Legislaţia relevantă în materia schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, în vigoare la momentul formulării cererii de plată de către reclamantă, este cuprinsă în O.U.G. nr. 125/2006 şi Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate.
În conformitate cu art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.
Aşadar cerinţa esenţială instituită de lege pentru a beneficia de schema de plată unică pe suprafaţă constă în dovedirea împrejurării că solicitantul exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, fără a interesa în mod deosebit în ce calitate se realizează utilizarea terenului de vreme ce legiuitorul a optat pentru o enumerare exemplificativă: proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.
Condiţiile generale ce trebuiau îndeplinite de către solicitanţii plăţilor în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă sunt enumerate la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, iar cele relevante în cauza de faţă sunt următoarele: 1) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha; 2) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor; 3) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.
Prin art. 4 din Normele metodologice cu privire la modul de implementare şi la criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008, în forma în vigoare la data depunerii cererii de acordare a sprijinului financiar de către reclamantă, s-a stabilit că documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere sau altele asemenea.
Prin urmare, aspectele importate care trebuie tranşate privesc pe de o partea existenţa reală a celor trei suprafeţe ce însumează 1.176,41 ha, iar pe de altă parte identificarea persoanelor care au utilizat în mod efectiv aceste suprafeţe în cursul anului 2008 şi valoarea probatorie a înscrisurilor de care se prevalează reclamanta în susţinerea dreptului de exploatare a terenurilor litigioase.
Cu privire la primul aspect, cel al existenţei fizice a celor trei categorii de terenuri, şi anume păşunea comunală Tătaru în suprafaţă de 501 ha, a terenului în suprafaţă de 96 ha din cele 101 ha revendicate de Parohia Ortodoxă Sat Şugatag şi a loturilor în suprafaţă de 579,41 ha reclamate a aparţine celor 325 de agricultorilor ce au constituit Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag, se apreciază că nu subzistă nici un dubiu cu privire la existenţa terenurilor declarate în cererea de sprijin, avându-se în vedere probele administrate în cauză, respectiv: răspunsurile la interogatoriu date de către pârâta APIA, raportul de verificare încheiat în 15 decembrie 2010 de către trei consilieri din cadrul Centrului Judeţean APIA Maramureş şi Centrului Local Ocna Şugatag, înregistrat sub nr. 131 din 6 ianuarie 2011, opoziţia exprimată de pârâtă cu privire la efectuarea unei expertize topografice având ca obiectiv identificarea terenurilor incluse în cererea de sprijin, în sensul că nu înţelege să conteste existenţa terenurilor cuprinse în cererea de sprijin, ci lipsa înscrisurilor justificative a dreptului legal de folosinţă asupra tuturor parcelelor declarate, precum şi rezultatul verificărilor efectuate în teren.
Şi în privinţa utilizării efective de către reclamanta Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag a celor trei suprafeţe de teren se impune aceeaşi concluzie raportat la întreg probatoriu administrat.
Sub acest aspect este relevant răspunsul dat la întrebarea nr. 24 din interogatoriu prin care pârâta a recunoscut că membrii Asociaţiei Simple Sat Şugatag au utilizat efectiv suprafaţa solicitată la plată, chiar dacă nu au prezentat documente ale dreptului de folosinţă pentru toate suprafeţele. De asemenea prin răspunsul dat la întrebarea nr. 21, pârâta APIA a menţionat că Centrul Judeţean APIA Maramureş nu a înregistrat alte solicitări de plată pe aceste terenuri şi nici revendicări ale dreptului de folosinţă.
Simplul fapt că reclamanta nu a putut prezenta pârâtei APIA documente justificative dintre cele enumerate în mod expres de art. 4 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008, respectiv titlul de proprietate, alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contract de arendare, contract de concesiune, contract de asociere în participaţiune sau contract de închiriere nu o împiedică să facă dovada exploatării terenurilor declarate prin alte mijloace de probă. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât însuşi legiuitorul a enumerat doar cu titlu exemplificativ documentele cu care se poate proba calitatea de utilizator al unui teren, permiţând şi folosirea altor înscrisuri, fapt ce rezultă cu prisosinţă din inserarea expresiei „sau altele asemenea” în cuprinsul art. 4 din Ordinul nr. 46 din 23 aprilie 2008, în forma în vigoare la data formulării de către reclamantă a cererii de sprijin.
Se apreciază că statuările echipei de control din cadrul APIA referitoare la excluderea suprafeţei de 96 ha din cererea de plată, cuprinse în Procesul-verbal de constatare nr. 781 încheiat la data de 7 aprilie 2011 şi înregistrat sub nr. 11561 din 8 aprilie 2011 trebuie înlăturate deoarece încasarea plăţii unice pe suprafaţă nu este condiţionată în O.U.G. nr. 125/2006 în niciun caz de probarea dreptului de proprietate asupra terenului agricol, ci de exploatarea efectivă a terenului agricol.
Reclamanta nu poate fi sancţionată pentru faptul că Parohia Ortodoxă Sat Şugatag nu şi-a reglementat situaţia juridică a celor 101 ha teren agricol pe care le deţine în fapt, posesie care nu este revendicată de nici o altă persoană, cât timp O.U.G. nr. 125/2006 obligă solicitantul să probeze doar că exploatează terenul în cauză. Dacă s-ar pretinde beneficiarilor plăţilor directe naţionale să probeze că au dobândit dreptul de exploatare de la adevăratul proprietar al terenului, scopul pentru care au fost instituite schemele de plăţi directe, respectiv sprijinirea financiară a producătorilor agricoli, nu ar mai putea fi atins deoarece procedura ar fi deveni una foarte dificilă de urmat, iar producătorii ar fi descurajaţi să depună cereri de sprijin, fiind de notorietate că situaţia juridică a terenurilor agricole este în mare parte incertă ca urmare a aplicării deficitare a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 şi ale Legii nr. 247/2005.
Adeverinţa nr. 2 din 16 februarie 2009 emisă de Parohia Ortodoxă Sat Şugatag nu prezintă, de altfel, nicio relevanţă în economia litigiului cât timp dreptul reclamantei de a exploata cele 101 ha aparţinând Parohiei Ortodoxe Sat Şugatag i-a fost conferit încă din 10 mai 2008 prin Procesul-verbal nr. 23.
Nu pot fi validate susţinerile echipei de control nici în privinţa excluderii suprafeţei de 501 ha din cererea de plată, de vreme ce aceasta a fost utilizată efectiv de către membrii asociaţiei şi în cursul anului 2008, împrejurare recunoscută inclusiv de pârâtă. Faptul că procesul-verbal de predare primire nr. 469 din 13 februarie 2009 a acestei suprafeţe a fost încheiat doar în anul 2009 nu anihilează acordul de voinţă perfectat încă din 2008 referitor la cedarea folosinţei acestei păşuni comunale în favoarea reclamantei Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag. Despre existenţa unui acord de voinţă în acest sens se face vorbire inclusiv în Procesul-verbal nr. 1 din 6 aprilie 2008, astfel că se impune a i se da eficienţă.
Sub acest aspect prezintă relevanţă şi faptul că pentru anul 2008 nu a fost depusă cerere de acordare a sprijinului financiar pentru suprafaţa de 501 ha din partea Consiliului Local al comunei Ocna Şugatag, împrejurare ce confirmă o dată în plus că exploatarea păşunii Tătaru s-a realizat de către reclamantă care a înţeles să solicite şi sprijinul financiar cuvenit în baza O.U.G. nr. 125/2006 pentru această suprafaţă.
În ce priveşte suprafaţa de 579,41 ha aparţinând membrilor asociaţiei, se apreciază că în mod eronat s-a reţinut că nu a fost probat dreptul de a utiliza aceste terenuri. Corespunde adevărului că iniţial nu au fost depuse documente justificative care să probeze înscrierea în registru agricol a celor 325 de agricultori care au constituit Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag cu terenurile declarate în cererea de plată, însă extrasele din registru agricol nu au fost depuse deoarece, pe de o parte, nu au fost solicitate de către reprezentanţii APIA la momentul depunerii cererii iar, pe de altă parte, registrul agricol nu fusese actualizat de către Primăria comunei Ocna Şugatag, împrejurare neimputabilă în nici un caz reclamantei.
În cursul judecăţii reclamanta a depus un extras din registrul agricol care atestă că membrii asociaţiei sunt înscrişi în 2011 cu 873,52 ha în registrul agricol. Pentru campania din 2008 s-a încuviinţat plata sprijinului financiar doar pentru suprafaţa de 579,41 ha, suprafaţă care a fost identificată în teren de către reprezentanţii APIA şi pentru care nu s-au formulat alte cereri de sprijin financiar. Toate aceste aspecte coroborate probează că membrii asociaţiei au utilizat în mod efectiv această suprafaţă de teren şi prin urmare sunt îndreptăţiţi la încasarea subvenţiei acordate în baza O.U.G. nr. 125/2006.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului, care reformulează argumentele invocate în faţa primei instanţe, se arată, în esenţă, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 125/2006 şi în Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, instanţa de judecată interpretând greşit actele juridice deduse judecăţii, respectiv înscrisurile depuse la dosar de reclamantă cu titlu de documente justificative a dreptului acesteia de utilizare pentru suprafaţa de 1.176,41 ha teren menţionate în cererea de acordare a sprijinului financiar.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin procesul-verbal de constatare emis de către autoritatea recurentă sub nr. 11561 din 8 aprilie 2011, în sarcina debitorului P.Gh., în calitate de împuternicit al reclamantei Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag, s-a stabilit obligaţia restituirii sumei de 2.082.809,28 RON, considerată neeligibilă întrucât, pentru suprafaţa de 1.176,41 ha, asociaţia nu a făcut dovada dreptului de utilizare legitimă.
Autoritatea recurentă contestă, aşadar, valabilitatea actelor prezentate de intimată în scopul justificării folosinţei terenului şi nu vizează realitatea suprafeţei utilizate şi indicate în cererea unică de plată pentru anul 2008, formulată de intimata-reclamantă.
Următoarele acte normative reprezintă legislaţia relevantă în materia supusă judecăţii, în vigoare la momentul formulării cererii de plată de către asociaţia intimată: O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură; Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, în vigoare, cu modificările şi completările ulterioare, legislaţie adoptată pentru aplicarea în plan naţional a mecanismelor de acordare a plăţilor directe în agricultură şi sectoare vegetal şi zootehnic prevăzute în legislaţia europeană, precum şi Regulamentul CE nr. 73/2009 din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sisteme de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a regulamentului CE nr. 1782/2003.
Potrivit dispoziţiilor acestor acte normative, termenii esenţiali pentru aplicarea legislaţiei în materia supusă analizei sunt definiţi după cum urmează: „agricultori” - orice persoană fizică sau juridică, un grup de persoane fizice sau juridice care desfăşoară o activitate agricolă; „activitatea agricolă” - producţia, creşterea sau cultivarea de produse agricole inclusiv recoltarea (..) sau menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu; „suprafaţa agricolă” - orice suprafaţă de teren arabil, păşune permanentă sau culturi permanente; „exploataţia agricolă” - ansamblul unităţilor de producţie gestionate de agricultori situate pe teritoriul României; „bune condiţii agricole şi de mediu” - condiţii pe care trebuie să le respecte fermierul pentru a beneficia de plăţi directe.
Rezultă, din definiţiile normative sus-menţionate, că scopul şi raţiunea acordării sprijinului financiar pentru agricultori este evitarea abandonului terenurilor agricole şi menţinerea lor în bune condiţii agricole şi de mediu, ceea ce face ca esenţial în acordarea acestui sprijin să fie existenţa faptică a terenurilor menţionate în cererea de sprijin şi dovada utilizării lor de către solicitant.
În ceea ce priveşte prima condiţie, Asociaţia Simpla Sat Şugatag, beneficiară a ajutorului financiar aferent anului 2008, a demonstrat existenţa fizică a terenurilor menţionate în cererea de acordare a sprijinului financiar, relevant în acest sens fiind conţinutul procesului-verbal de constatare, răspunsurile la interogatoriu date de autoritatea recurentă în faţa primei instanţe, precum şi raportul de verificare din data de 15 decembrie 2010, înregistrat sub nr. 131 din 6 ianuarie 2011 şi încheiat de către consilieri din cadrul Centrului Judeţean APIA Maramureş şi al Centrului Local Ocna Şugatag.
Astfel, în procesul-verbal de constatare nu s-a reţinut împrejurarea că această suprafaţă nu există în realitate sau că nu a fost utilizată de către membrii asociaţiei în anul 2008, iar prin răspunsurile la interogatoriu, prin raportul de verificare din 15 decembrie 2010 şi prin poziţia exprimată de recurenta-pârâtă cu privire la necesitatea efectuării unei expertize topografice având ca obiectiv identificarea terenurilor incluse în cererea de sprijin, în sensul că nu înţelege să conteste existenţa terenurilor cuprinse în cererea de sprijin, ci lipsa înscrisurilor justificative a dreptului legal de folosinţă asupra tuturor parcelelor declarate, se recunoaşte fără echivoc existenţa fizică a întregii suprafeţe de teren pentru care intimata-reclamantă a solicitat acordarea sprijinului financiar; de asemenea, se recunoaşte împrejurarea că Centrul Judeţean APIA Maramureş nu a înregistrat alte solicitări de plată pe aceste terenuri şi nici revendicări ale dreptului de folosinţă.
În privinţa celei de-a doua condiţii, reţinute ca fiind esenţială pentru acordarea sprijinului, respectiv cea a utilizării legitime a terenului, în procesul-verbal de constatare s-a reţinut ca temei al sancţiunii aplicate, neprezentarea de documente justificative dintre cele enumerate în mod expres la art. 4 din Ordinul MADR nr. 246 din 23 aprilie 2008, respectiv titlul de proprietate, alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contract de arendare, contract de concesiune, contracte asociere în participaţiune sau contract de închiriere.
Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, printre condiţiile generale ce trebuie îndeplinite de către solicitanţii plăţilor în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă enumerate la art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 se regăseşte şi aceea de prezentare a documentelor necesare care dovedesc dreptul de folosinţă asupra terenului.
Conform art. 4 din Ordinul nr. 246/2008, în vigoare, la momentul depunerii cererii de sprijin pentru anul 2008, formă menţinută până în anul 2011, documentele doveditoare solicitate producătorilor agricoli privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz: titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere sau alte asemenea.
Rezultă din dispoziţiile normative amintite că utilizarea terenului agricol poate fi dovedită prin orice act ce atestă exploatarea terenului în oricare din calităţile enumerate exemplificativ, de proprietar, arendaş, concesionar, asociat sau locatar dar şi orice altă calitate, care conferă în mod legitim posibilitatea utilizării terenului, nefiind exclusă aceea de posesor de bună-credinţă.
Protecţia juridică de care se bucură posesorul ce exercită în fapt prerogativele dreptului de proprietate sau a altui drept real, în afara titlului de proprietate, se justifică tocmai prin considerarea aparenţei de drept pe care posesia o creează prin intenţia posesorului de a se comporta ca titular al dreptului real asupra acelui bun.
Această interpretare este în conformitate cu realitatea pe care legiuitorul a urmărit să o acopere prin folosirea sintagmei „altele asemenea”, întrucât există posibilitatea ca, pentru unele terenuri, situaţia juridică să nu fie pe deplin lămurită şi prezentarea unor acte de proprietate sau a unor contracte să nu fie, deci, posibilă.
Or, potrivit unui principiu de drept, legea trebuie interpretată în sensul aplicării iar nu al neaplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), adică în sensul în care ar putea produce efecte. În acest context, se reţine că o interpretare formală, strictă a dispoziţiilor normative aplicabile în materie ar conduce la restrângerea excesivă şi neconformă cu finalitatea acestora a situaţiilor pentru a căror soluţionare au fost edictate şi, deci, a efectelor urmărite de legiuitor.
Tocmai această consecinţă s-a dorit a fi evitată, prin modul de redactare a textelor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008, care conţin enumerarea calităţilor în care beneficiarul sprijinului utilizează terenul, respectiv a documentelor care îi justifică această utilizare, ambele texte încheindu-se cu sintagma „altele asemenea”, caracteristică normelor tipic exemplificative.
În speţă, probele administrate în cauză demonstrează, incontestabil, că asupra terenurilor în suprafaţă de 1.176,41 ha, membrii asociaţiei şi-au exercitat un drept de posesie, posesia fiind publică şi sub nume de proprietar.
În acest sens este relevantă adeverinţa emisă de Primăria Ocna Şugatag prin care se atestă că locuitorii satului Sat Şugatag, membrii asociaţi, au exploatat şi utilizat nemijlocit suprafeţele de teren de pe raza teritorială a satului Sat Şugatag şi care se află în administrarea Primăriei Ocna Şugatag, încă înainte de 1989, urmare a faptului că localitate nu a fost colectivizată, iar perioada comunistă nu a afectat cu nimic modul de folosinţă a terenului.
De asemenea, prin răspunsul dat la interogatoriu de către recurenta-pârâtă, se arată că membrii Asociaţiei Simple Sat Şugatag au făcut dovada utilizării efective a întregii suprafeţe solicitate la plată.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale şi normative aplicabile în cauză, Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute pentru acordarea sprijinului financiar, inclusiv cele privind existenţa faptică a terenurilor menţionate în cererea de sprijin şi dovada utilizării lor efective de către solicitant.
În ce priveşte condiţia referitoare la documentele care dovedesc dreptul de folosinţă asupra terenului pentru care s-a depus cererea, Înalta Curte reţine, de asemenea, că înscrisurile prezentate de asociaţia intimată constituie, pentru argumentele arătate, documente justificative care legitimează utilizarea de către aceasta a întregii suprafeţe menţionate în cerere, încadrându-se în sintagma „altele asemenea” utilizată la sfârşitul enumerării exemplificative făcute de legiuitor în cuprinsul art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, precum şi în cuprinsul art. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246 din 23 aprilie 2008.
Faţă de considerentele arătate, se constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată, iar concluzia potrivit căreia membrii asociaţiei au utilizat în mod efectiv şi legitim întreaga suprafaţă înscrisă în cererea de plată aferentă anului 2008 şi, prin urmare, erau îndreptăţiţi la încasarea subvenţiei acordate în baza O.U.G. nr. 125/2006 este în acord cu dispoziţiile legale şi normative aplicabile şi întemeiată pe probele administrate în cauză.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
Totodată, având în vedere cererea intimatei, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 7.780 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Sentinţei nr. 215 din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata Asociaţia Simplă Civilă Sat Şugatag a sumei de 7.780 RON - cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6361/2013. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 6656/2013. Contencios → |
|---|
