ICCJ. Decizia nr. 6288/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6288/2013
Dosar nr. 4690/2/2011
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) şi Universitatea S.H., anularea Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcţia Generală de Învăţământ Superior, către Inspecţia Muncii; obligarea pârâţilor la recunoaşterea diplomei de licenţă seria A1 nr. X, respectiv stabilirea valabilităţii acesteia de către instanţă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că în perioada 2005 - 2008 a urmat cursurile Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică a Universităţii S.H., susţinând şi promovând examenul de licenţă în sesiunea iulie 2008. Ca urmare, Universitatea S.H. i-a eliberat sub antetul MECTS diploma de licenţă seria A1 nr. X, prin care i-a atestat titlul de licenţiat în drept.
În urma licenţierii dobândite a fost încadrat pe un post ce necesita studii superioare în cadrul SC M. 22 SA Lugoj.
În anul 2010 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a emis adresa nr. 51839/17 noiembrie 2010 către Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş, urmare unei petiţii adresate de către acesta, prin care precizează că specializarea Drept-forma de învăţământ ID a Universităţii S.H. pe care dl. S.C. a urmat-o nu e prevăzută în nici o hotărâre de guvern, aceasta nefiind acreditată la dată înscrierii în anul I de facultate, în consecinţă, studiile superioare deţinute de reclamant nu îi sunt recunoscute, prejudiciindu-l astfel pe acesta în drepturile prevăzute de lege.
În acest context, I.T.M. Timiş a solicitat instituţiei angajatoare, respectiv SC M. 22 SA Lugoj, punerea în concordanţă a cerinţelor postului pe care îl ocupa reclamantul, respectiv şef serviciu administrativ, şi clarificarea situaţiei contractuale a acestuia (obligativitatea de a avea studii superioare).
Reclamantul a criticat adresa emisă de MECTS ca nelegală şi abuzivă, arătând că adeverinţele şi diplomele care au fost eliberate de către Universitatea S.H., având antetul MECTS, au produs efecte juridice faţă de terţi, şi nu mai pot fi anulate decât pe cale judecătorească.
2. Întâmpinările formulate
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 nu are caracterul unui act administrativ, ci este o corespondenţă administrativă, prin care ministerul, în calitate de autoritate contractantă în domeniul învăţământului, a interpretat un text de lege, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe considerentul că nu există obligaţia acestuia de a recunoaşte valabilitatea diplomelor obţinute de instituţiile de învăţământ.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei să se constate că şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de reclamant, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor şi susţinerea examenului de licenţă, la cererea acestuia, a eliberat Diploma de licenţă Seria A nr. X, precum şi Suplimentul la Diploma de absolvire a studiilor, potrivit Metodologiei organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor şi cu prevederile din Ordinul MECTS nr. 2284 din 28 septembrie 2007.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1477 din 1 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MECTS; a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă, a anulat Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcţia Generală de Învăţământ Superior, respingând, în rest, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că litigiul dedus judecăţii vizează anularea Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcţia Generală de Învăţământ Superior şi refuzul pârâtului MECTS de recunoaştere a diplomei de licenţă seria A1 nr. X, exprimat prin Adresa de răspuns nr. 16482 din 20 aprilie 2011 şi considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat, astfel încât este justificată legitimarea procesuală pasivă a pârâtului MECTS, acesta având calitatea de emitent al actelor administrative contestate, respectiv Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 - act administrativ tipic şi refuzul nejustificat de soluţionare a cererii de recunoaştere a diplomei de licenţă - act administrativ asimilat.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă cu motivarea că Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS este un act administrativ în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, atât timp cât a produs şi produce efecte juridice pe planul raporturilor de serviciu ale reclamantului cu SC M. 22 SA Lugoj, acestuia solicitându-i-se clarificarea situaţiei contractuale, în sensul punerii în concordanţă a cerinţelor postului (şef serviciu administrativ, ce necesită studii superioare) cu studiile absolvite.
În continuare, instanţa fondului a apreciat că Diploma de licenţă nr. 16072 din 14 septembrie 2009 eliberată reclamantului de Universitatea S.H. din Bucureşti este un act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, condiţii în care constatarea nulităţii sau anularea acesteia pot fi dispuse numai de instanţa de judecată.
Astfel, apărările pârâtului MECTS privitoare la acreditarea/neacreditarea sau funcţionarea provizorie a formei de învăţământ I.D. nu justifică legalitatea actului administrativ reprezentat de Adresa MECTS nr. 51839 din 17 noiembrie 2010.
Capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la recunoaşterea diplomei de licenţă şi stabilirea valabilităţii acesteia de către instanţă au fost respinse pentru considerentul că acest act administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi conferă titularului toate drepturile legale, fără nici o formalitate ulterioară emiterii acestuia.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 1477 din 1 martie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că în mod eronat a apreciat prima instanţă că Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 este un act administrativ, aceasta reprezentând corespondenţă administrativă, care nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, ci doar exprimă un punct de vedere.
A mai arătat, evocând dispoziţiile legale incidente, că specializarea urmată de către reclamant este în afara cadrului legal, că, astfel, drepturile pe care acesta ar putea, în consecinţă, să le pretindă, stau sub semnul îndoielii şi că recurentul nu poate fi obligat să recunoască un act emis fără respectarea prevederilor legale.
În fine, a criticat aprecierea instanţei de fond privind faptul că apărările sale privitoare la acreditarea/neacreditarea sau funcţionarea provizorie a formei de învăţământ I.D. nu justifică legalitatea actului administrativ reprezentat de adresa M.E.C.T.S. nr. 51839 din 17 noiembrie 2010.
5. Soluţia instanţei de control judiciar
Analizând argumentele dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele şi înscrisurile cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.
Litigiul de faţă vizează anularea Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S. - Direcţia Generală de Învăţământ Superior şi refuzul pârâtului M.E.C.T.S. de recunoaştere a diplomei de licenţă seria A1 nr. X, exprimat prin Adresa de răspuns nr. 16482 din 20 aprilie 2011 şi considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat.
Prin Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Direcţia Generală de Învăţământ Superior, Echivalarea şi Recunoaşterea Studiilor şi Diplomelor s-a răspuns la petiţia adresată de Inspecţia Muncii şi înregistrată la M.E.C.T.S. sub nr. 51839 din 17 noiembrie 2010, precizându-se că:
„1. Pentru domnul S.C., perioada de studii 2005 - 2008, menţionăm că Facultatea de Drept şi Administraţie Publică din Bucureşti, specializarea Drept, Universitatea „S.H.” din Bucureşti, era prevăzută în H.G. nr. 916 din 11 august 2005 publicată în M. Of. nr. 766 din 23 august 2005. Specializarea Drept la această facultate era prevăzută în H.G. nr. 676 din 28 iunie 2007 publicată în M. Of. nr. 481 din 18 iulie 2007, H.G. nr. 635 din 11 iunie 2008 publicată în M. Of. nr. 467 din 24 iunie 2008 ca specializarea acreditată la forma de învăţământ ZI şi autorizată să funcţioneze provizoriu la forma de învăţământ FR, 240 de credite.
Specialitatea Drept, cu forma de învăţământ la distanţă (I.D.) din cadrul facultăţii menţionate, nu este prevăzută în nici o hotărâre de guvern.
Având în vedere că prin hotărâri ale Guvernului se aprobă Nomenclatorul domeniilor, a structurilor instituţiilor de învăţământ superior şi a specializărilor/programelor de studii universitare de licenţă acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu organizate de acestea pentru instituţiile de învăţământ superior, orice formă de învăţământ trebuie să se regăsească în respectivele acte normative pentru a fi considerată legală.”
Prin plângerea prealabilă înregistrată la M.E.C.T.S. sub nr. 16482 din 13 aprilie 2011, intimatul-reclamant a solicitat recunoaşterea diplomei de licenţă eliberată de Universitatea S.H. şi a formei de învăţământ ID.
Este consacrat prin lege faptul că aceasta cale de atac - contenciosul administrativ - aparţine numai celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ sau prin refuzul de emitere a acestuia; această cale este pusă la dispoziţia persoanelor fizice şi juridice vătămate printr-un act administrativ.
Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, în privinţa cererii cu care intimatul-reclamant a sesizat instanţa de contencios administrativ, nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate avute în vedere de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind contestat un act administrativ de autoritate care să ducă la naşterea, stingerea sau modificarea unor raporturi juridice de drept administrativ.
Înalta Curte nu poate achiesa la concluzia instanţei de fond în ceea ce priveşte calificarea ca act administrativ a Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010.
Astfel, raportat la conţinutul actului contestat, este evident că acesta reprezintă o corespondenţă administrativă, exprimând un punct de vedere al autorităţii publice pârâte, fără a produce în mod direct efecte juridice, anume a da naştere la drepturi sau obligaţii în sarcina vreunui subiect de drept.
Faptul că alte autorităţi sau instituţii dispun măsuri, invocând actul contestat, nu este de natură a-i conferi acestuia calităţile sus-menţionate.
În ceea ce priveşte petitul referitor la recunoaşterea diplomei de licenţă, în mod corect a apreciat instanţa de fond că Diploma de licenţă nr. 16072 din 14 septembrie 2009 eliberată reclamantului de Universitatea S.H. din Bucureşti este un act administrativ care a intrat în circuitul civil, a produs şi produce în continuare efectele juridice corespunzătoare, câtă vreme constatarea nulităţii sau anularea acesteia nu au fost pot fi dispuse de către instanţa de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, cu consecinţa modificării hotărârii instanţei de fond, în sensul admiterii excepţiei de inadmisibilitate invocată de către pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi a respingerii acţiunii reclamantului S.N.C. ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei civile nr. 1477 din 1 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că admite excepţia de inadmisibilitate invocată şi, în consecinţă, respinge acţiunea formulată de reclamantul S.N.C. ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5415/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6301/2013. Contencios → |
|---|
