ICCJ. Decizia nr. 6340/2013. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6340/2013
Dosar nr. 85/1/2013
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.A. SA Braşov a solicitat instanţei de judecată anularea Dispoziţiei nr. 27 din 23 februarie 2010 emisă de Direcţia Fiscală a Municipiului Braşov, admiterea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 440382 din 30 decembrie 2009 şi anularea Deciziei de impunere nr. 440382 din 30 decembrie 2009 emisă de Direcţia Fiscală a Municipiului Braşov, suma contestată şi menţionată în Dispoziţia fiscală nr. 27 din 23 februarie 2010 fiind de 7.873.128 lei, din care impozit pe clădiri în sumă de 7.593.486 lei, respectiv 279.642 lei impozit pe teren.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 88 din 4 mai 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrative şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei de interes şi excepţia tardivităţii acţiunii formulate de reclamanta SC M.A. SA, invocate de pârâta Direcţia Fiscală Braşov;
- a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.A. SA Braşov, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Fiscală a Municipiului Braşov şi, în consecinţă, a anulat Dispoziţia nr. 27 din 23 februarie 2010 emisă de Direcţia Fiscală a Municipiului Braşov, a admis contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 440.382 din 30 decembrie 2009 şi a anulat Decizia de impunere nr. 440.382 din 30 decembrie 2009 emisă de Direcţia Fiscală a Municipiului Braşov.
3. Recursul exercitat împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Braşov - Direcţia Fiscală Braşov.
4. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs
Prin Decizia nr. 1942 din 6 aprilie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de Direcţia Fiscală Braşov împotriva sentinţei nr. 88 din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a modificat, în parte, sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC M.A. SA Braşov, ca neîntemeiată, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
5. Contestaţia în anulare formulată de SC M.A. SA Braşov
Împotriva Deciziei nr. 1942 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, SC M.A. SA Braşov a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea expune istoricul împrejurărilor de fapt şi de drept ale litigiului soluţionat prin Decizia nr. 1942 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În esenţă, contestatoarea invocă aspecte referitoare la nulitatea deciziei de impunere şi la temeinicia cererii de suspendare a executării aceleiaşi decizii, iar, pe fondul cauzei, expune ample argumente în susţinerea dreptului de a beneficia de scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale.
6. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Direcţia Fiscală Braşov a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform celor expuse anterior, SC M.A. SA Braşov a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ., conform căruia:
„Art. 318 - Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.
În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.
Se observă că, în raport cu dispoziţiile citate, toate susţinerile din contestaţia în anulare se referă exclusiv la fondul litigiului soluţionat irevocabil prin decizia ce formează obiectul contestaţiei, fără a fi formulată vreo critică de natură a fi încadrată în ipotezele reglementate de art. 318 C. proc. civ., respectiva dezlegarea dată să fie rezultatul unei greşeli materiale ori omisiunea instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare a sentinţei atacate cu recurs.
În soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că „ în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu ( Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)”.
Criticile formulate în cuprinsul contestaţiei în anulare reprezintă veritabile critici referitoare la fondul cauzei, soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 1942 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Or, analiza aspectelor de fapt şi de drept, invocate de contestatoare, privind fondul cauzei excede cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, restrânsă la motivele expres şi limitativ reglementate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Prin criticile formulate, contestatorul tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, în sensul celor reţinute şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestaţia în anulare de faţă) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC M.A. SA Braşov împotriva Deciziei nr. 1942 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6338/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 6367/2013. Contencios → |
|---|
