ICCJ. Decizia nr. 6333/2013. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6333/2013
Dosar nr. 6337/231/2010
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2013
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 aprilie 2010 pe rolul Judecătoriei Focşani, reclamantul M.A.N., pentru U.M. X Focşani, a chemat în judecată pe pârâţii SC A. SA Focşani şi Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea, solicitând:
- constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în data de 19 ianuarie 1994 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei cu privire la suprafaţa de 247.702 mp, identificată prin anexa nr. 2 şi planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată din 09 martie 1993 la fostul Oficiu de Cadastru şi Organizare a Teritoriului al Judeţului Vrancea;
- obligarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea la rectificarea înscrierii cuprinse în cartea funciară a Comunei Goleşti, Judeţul Vrancea, în sensul radierii întabulării dreptului de proprietate în favoarea S.C. Avicola S.A. asupra suprafeţei de 1,49 fa, situată în extravilanul Comunei Goleşti, Judeţul Vrancea, identificată în tarlaua x, parcela x, Corp 12, intabulată în Cartea funciară în suprafaţă de 64.666 mp cu număr cadastral x, ce se suprapune cu tarlaua z, parcelele a, b şi c pe o suprafaţă de 1.38 ha, respectiv tarlaua x, parcela x, Corp 11, în suprafaţă de 34.452 mp, intabulată în Cartea funciară cu numărul cadastral x, ce se suprapune cu tarlaua z, parcela b, pe o suprafaţă de 0,11 ha, suprafeţe aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale şi înscrise în Cartea funciară nr. 1266 a Comunei Goleşti, Judeţul Vrancea, în suprafaţă de 20,3992 ha, având număr cadastral H.
2. Hotărârea de declinare a competenţei
Prin sentinţa civilă nr. 6418 din 29 noiembrie 2010, Judecătoria Focşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin Decizia nr. 54 din 2 februarie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardiv introdusă, acţiunea formulată de reclamantul M.A.N. pentru U.M. X Focşani, reţinând, în esenţă, următoarele:
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat a fost emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în anul 1994, cu 16 ani înaintea introducerii prezentei acţiuni.
Acţiunea a fost introdusă la instanţa de judecată în anul 2010, când în vigoare erau dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004,Chiar dacă s-ar considera incidente dispoziţiile legale de mai sus potrivit cărora termenul de 1 an se calculează de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz, Curtea de apel a considerat că interpretarea acestor dispoziţii trebuie să se facă în concordanţă cu principiul stabilităţii raporturilor juridice, astfel încât nu poate fi admisibilă o acţiune de anulare a unui act administrativ la 14 ani de la data emiterii acestuia.
În speţă, se poate constata că reclamanta, cu o minimă diligenţă, ar fi putut să afle de existenţa certificatului de atestare atacat cu mult înainte de data introducerii acţiunii, având posibilitatea de a-l contesta în situaţia în care aprecia că este vătămată în drepturile sale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Având în vedere că reclamanta este terţ faţă de actul atacat, termenul de la care începe să curgă dreptul de a introduce acţiune este data înscrierii în cartea funciară, deoarece efectul înscrierii în cărţile funciare este opozabilitatea faţă de terţi. Aceste dispoziţii nu cer ca terţa persoană să fi intrat în posesia actului, ci doar ca acesta să fi luat la cunoştinţă despre existenţa actului, dar nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoştinţă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai promova acţiunea.
Certificatul de proprietate a fost emis în temeiul H.G. nr. 834/1991, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din această hotărâre, certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sunt supuse regimului de publicitate imobiliară, iar art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul funciar şi publicitatea imobiliară prevede că înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererii.
Ca atare, condiţia luării la cunoştinţă despre existenţa actului, a fost îndeplinită de la data înscrierii în Cartea funciară.
4. Cererea de recurs
Împotriva Deciziei nr. 54 din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul M.A.N. pentru U.M. X Focşani, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant susţine că prima instanţă în mod greşit a reţinut acţiunea a fost tardiv formulatăîn raport cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al SC A. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în condiţiile în care a luat cunoştinţă de certificatul respectiv abia prin adresa din 18 mai 2009 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea. Astfel, recurentul-reclamant susţine că acţiunea a fost introdusă la data de 28 aprilie 2010 cu respectarea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Mai arată recurenta că, până la data constatării suprapunerii suprafeţelor de teren (adresa din 17 decembrie 2008 emisă de SC T. SRL), reclamanta nu avea deschis dreptul de a contesta certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 28 aprilie 2010, reclamantul M.A.N. pentru U.M. X Focşani a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x emis în data de 19 ianuarie 1994 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea SC A. SA
Conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”.
În speţă, prima instanţă în mod temeinic şi legal a reţinut că data la care se consideră că reclamantul, în calitate de terţ, a luat cunoştinţă despre actul administrativ contestat este data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, înscriere efectuată în anul 1999, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care prevăd că „ Înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor”.
Astfel fiind, raportat la anul 1999, acţiunea introdusă în anul 2010 a fost formulată cu nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În considerarea dispoziţiilor legale citate, nu pot fi primite susţinerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că, în sensul dispoziţiilor citate din Legea nr. 554/2004, data luării la cunoştinţă a actului contestat ar trebui să fie raportată la adresa nr. 8597 din 18 mai 2009 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.A.N. pentru U.M. X Focşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.N. pentru U.M. X Focşani împotriva Deciziei nr. 54 din 2 februarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6113/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 6338/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
