ICCJ. Decizia nr. 6343/2013. Contencios

Decizii ICCJ 2013 (Contencios administrativ)


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 6343/2013

Dosar nr. 12516/2/2010*

Şedinţa de la 25 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond.

Prin cererea înregistrată la data 14 ianuarie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, petentul C.I.Î.S:T.E. a solicitat investirea cu formulă executorie a deciziei civile nr. 5330 din 12 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 12516/2/2010.

Prin încheierea pronunţată la data de 15 ianuarie 2013 instanţa a respins cererea formulată, ca neîntemeiată, reţinând că în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile se învestesc cu formulă executorie şi se execută silit, în măsura în care s-au acordat cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 269 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti se învestesc cu formulă executorie, dacă legea nu prevede altfel.

Cum, în cauză, legea prevede că se poate face învestirea cu formulă executorie numai în măsura în care s-au acordat, prin hotărârea ce se doreşte a se învesti, daune şi, întrucât nu există posibilitatea executării în condiţiile art. 372 şi următoarele C. proc. civ., prin executor judecătoresc, a obligaţiilor stabilite de instanţa de contencios în sarcina autorităţilor administrative se apreciază că cererea nu poate fi primită.

2. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F.C:Ş.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deşi recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei şi timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezilor anexate la fila 7 a dosarului, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Anulează recursul declarat de C.I.Î.S.T.E. împotriva Încheierii din 15 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 6339/2013. Contencios. Anulare act...  ICCJ. Decizia nr. 6391/2013. Contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6343/2013. Contencios