ICCJ. Decizia nr. 6326/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6326/2013
Dosar nr. 8689/2/2012
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 noiembrie 2012, reclamanta SC S.T.S. SRL a chemat în judecată pârâta A.N.A.F., solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 4 din 21 septembrie 2012 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestei decizii.
Prin sentinţa nr. 7122 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.N.A.F. şi a respins cererea de suspendare formulată reclamantă, reţinând, în esenţă, că existenţa calităţii procesuale pasive presupune identitate între persoana pârâtului şi subiectul pasiv din raportul juridic obligaţional dedus judecăţii, iar, în materia contenciosului administrativ, autoritatea emitentă a actului atacat deţine calitatea de subiect pasiv în cadrul raportului juridic obligaţional. În cauză, reclamanta solicită suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 4 din 21 septembrie 2012, act administrativ emis de A.F.P.S. Bucureşti – A.I.F., iar nu de pârâta A.N.A.F.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta SC S.T.S. SRL, susţinând că prima instanţă în mod nelegal a admis excepția lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., invocând art. 32 C. proc. fisc. şi pct. 32.1 din Normele metodologice de aplicare, prevederile O.G. nr. 92/2003 şi ale art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) pct. 34, 35 şi 37 şi art. 5 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., susţinând, în esenţă, că A.N.A.F. are competenţa de a exercita controlul în materie fiscală.
Analizând cauza, prin prisma criticilor din recurs şi în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 4 din 21 septembrie 2012 emisă de A.F.P.S. – A.I.F.
Prevederile legale invocate de recurenta-reclamantă sunt următoarele:
- art. 32 C. proc. fisc.:
„Art. 32. - Competenţa generală
(1) Organele fiscale au competenţă generală privind administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală.
(2) În cazul impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili altă competenţă specială de administrare.
(3) Impozitele, taxele şi alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale.
(4) Asistenţa şi îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile sociale şi alte venituri bugetare administrate de A.N.A.F. se realizează de către aceasta şi de unităţile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. ”
- art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) pct. 34, 35 şi 37 şi art. 5 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. (în vigoare la data emiterii actului contestat şi la data introducerii acţiunii), conform cărora:
„Art. 4. – (1) A.N.A.F. are următoarele obiective generale:
a) realizarea veniturilor bugetului general consolidat din impozite, taxe, contribuţii sociale şi din orice alte sume datorate bugetului de stat, prin îmbunătăţirea continuă a nivelului conformării voluntare a contribuabililor;
(2) În realizarea obiectivelor generale prevăzute la alin. (1), A.N.A.F. are, în principal, următoarele atribuţii:
34. exercită exclusiv, nemijlocit şi neîngrădit inspecţia fiscală, în condiţiile stabilite prin O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
35. exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea fiscală;
37. reprezintă statul în faţa instanţelor şi a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi şi obligaţii privind raporturile juridice fiscale şi alte activităţi ale agenţiei, direct sau prin D.G.F.P.J.M. Bucureşti, G.F. şi unităţile sale teritoriale şi/sau A.N.V. şi unităţile sale subordonate, în baza mandatelor transmise; renunţarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.;
Art. 5. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale, A.N.A.F. este autorizată:
c) să stabilească în sarcina operatorilor economici, ca urmare a controlului, măsuri de conformare pentru respectarea legii;
d) să aplice sancţiuni potrivit prevederilor legale; ”
Este adevărat că prevederile invocate de recurenta-reclamantă reglementează competenţa generală a A.N.A.F. în materia inspecţiei fiscale.
Însă, competenţa generală aparţinând A.N.A.F. conform prevederilor citate anterior se realizează, la nivel teritorial, prin intermediul instituţiilor subordonate, cum este, în speţă, A.F.P.S., autoritate publică emitentă a actului administrativ contestat în prezenta cauză.
În materia contenciosului administrativ şi fiscal, în mod constant s-a reţinut că este relevantă capacitatea administrativă a instituţiei publice, în sensul de a emite acte administrative în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public.
În consecinţă, întrucât A.N.A.F.nu are, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, calitatea de autoritate publică emitentă a actului contestat, Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, fiind neîntemeiate criticile recurentei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC S.T.S. SRL (în prezent SC I.S. SRL) împotriva Sentinţei civile nr. 7122 din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6172/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 6327/2013. Contencios → |
|---|
