ICCJ. Decizia nr. 6327/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6327/2013
Dosar nr. 1106/44/2012/a1
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâţii preşedintele C.N.A.S., C.N.A.S. şi Consiliul de Administraţie al C.N.A.S. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
1) anularea actului administrativ, respectiv Ordinul nr. 398 din 10 august 2012 emis de președintele C.N.A.S., prin care i-a fost revocat mandatul de președinte-director general al C.A.S. Brăila;
2) anularea H.C.A. 8 din 23 iulie 2012 pentru avizarea indicatorilor de performanţă;
3) anularea Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 305 din 24 iulie 2012 pentru aprobarea indicatorilor de performanta;
4) suspendarea aplicării actelor administrative pana la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei;
5) reparaţii pentru daune morale al căror cuantum îl stabilesc la 100.000 lei;
6) reîncadrarea reclamantei în postul respectiv cu plata corelativă a drepturilor bănești cuvenite pe perioada cuprinsă între data producerii efectelor ordinului de suspendare din funcție şi până la data reintegrării efective;
7) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 10 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 1106/44/2012, Curtea de Apel Galați, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui C.N.A.S. şi a autorităţii de lucru judecat invocate de către pârâta C.N.A.S.;
- a admis cererea formulată de reclamanta B.L.;
- în baza dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr. 398 din 10 august 2012 emis de către preşedintele C.N.A.S., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Ordinul nr. 398 din 10 august 2012 a fost emis de preşedintele C.N.A.S., iar, potrivit art. 16 din Legea nr. 554/2004, cererile în justiţie pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului sau, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, astfel că preşedintelui C.N.A.S. are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, trebuie satisfăcută condiţia triplei identităţi între prezenta cauză şi cea soluţionată prin sentinţa nr. 624 din 11 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 949/44/2012, respectiv identitate de părţi, obiect şi cauză. Or, cererea de suspendare soluţionată prin sentinţa respectivă a fost întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prezenta cerere a fost întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu există identitate în ceea ce priveşte temeiul juridic.
Cu privire la cererea de suspendare a efectelor Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, instanţa a apreciat că aceasta este fondată, în raport cu prevederile art. 15 cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.N.A.S., în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 15 cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Totodată, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui C.N.A.S. şi excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport cu soluţia pronunţată în dosarul nr. 949/44/2012.
Prin notele de conculzii, intimata-reclamantă B.L. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013.
În temeiul art. 137 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea recursului, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile cuprinse în Secţiuna a 2-a – „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal” a Capitolului I – „Modificarea şi completarea unor acte normative în vederea degrevării instanţelor judecătoreşti” din Legea nr. 2/2013 nu modifică normele de competenţă incidente cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, de natură a determina aplicabilitatea art. XXIII din aceeaşi lege, în sensul transmiterii pe cale administrativă a dosarului la o altă instanţă.
Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în cotinuare.
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, în prezentul litigiu, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, prin care i-a fost revocat mandatul de președinte-director general al C.A.S. Brăila.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului preşedintele C.N.A.S., soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât, este de necontestat, faptul că pârâtul, în calitate de conducător al C.N.A.S., este emitent al actului ce formează obiectul cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Cu referire la excepţia autorităţii de lucru judecat, susţinerile recurentei pârâte nu pot fi primite, în condiţiile în care se constată că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi între prezenta cauză şi cea care formează obiectul dosarului nr. 949/44/2012, cel puţin sub aspectul temeiului de drept, în sensul celor reţinute de instanţa de fond prin raportare la prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Cu toate acestea, Înalta Curte observă că, în dosarul nr. 949/44/2012, reclamanta a formulat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere de suspendare a executării Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, iar, conform certificatului depus la dosarul de recurs, rezultă că, prin Decizia nr. 5740 din 14 iunie 2013, Înalta Curte a soluţionat irevocabil cauza respectivă, în sensul respingerii cererii reclamantei.
În prezentul litigiu, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării aceluiaşi act administrativ, întemeiată, însă pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepţiei procesuale, ci şi sub forma prezumţiei de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanţă să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Or, în considerarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este neîndoielnic că, dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzute de art. 1201 C. civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, vine să asigure, din nevoia de ordine şi de stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti, astfel că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă sau să se obţină stabilirea contrariului a ceea ce s-a stabilit judecătoreşte anterior.
În consecinţă, atâta vreme cât, în dosarul nr. 949/44/2012, prin Decizia nr. 5740 din 14 iunie 2013, cu caracter irevocabil, a fost respinsă cererea reclamantei privind suspendarea executării Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 398 din 10 august 2012, în prezentul litigiu, în virtutea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, nu se poate statua într-un alt sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) – alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte încheierea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate de reclamanta B.L., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția de necompetență materială invocată de intimata-reclamantă B.L.
Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva Încheierii din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contecios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta B.L., ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6326/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6339/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
