ICCJ. Decizia nr. 654/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 654/2013
Dosar nr. 3285/2/2010
Şedinţa publică de la 8 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele I.E. şi P.G.M. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei obligarea acesteia de a emite titlul de despăgubire în Dosarul nr. 31768/CC pentru imobilul cuprins în perimetrul din Bucureşti.
În fapt, arată că prin Dispoziţia nr. 6503 din 5 octombrie 2006 a Primarului General al Municipiului Bucureşti s-a decis acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 28.514 mp situat în Bucureşti, deţinut de SC C. SA şi SC F. SA, astfel cum reiese din actele de proprietate, de calitate de moştenitori depuse la dosarul de despăgubire.
Dispoziţia a fost comunicată la 12 decembrie 2006 Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrată sub nr. 31768/CC, şi, la data de 27 februarie 2007, dosarul a fost selectat în mod aleatoriu în şedinţa Comisiei Centrale şi dat în lucru unui consilier din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea analizării şi transmiterii către un evaluator autorizat.
Astfel, având în vedere că au trecut 9 ani fără ca dosarul lor să fie finalizat, reclamantele solicită admiterea acţiunii.
La termenul din 12 octombrie 2010, Curtea a dispus citarea reclamantelor cu menţiunea de a-şi preciza acţiunea faţă de dispoziţiile Cap. VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora competenţa de emitere a deciziei ce constituie titlu de despăgubire aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, la 14 octombrie 2010, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru termenul din 11 ianuarie 2011, reclamanta P.G.M. a formulat precizare a acţiunii prin care a solicitat chemarea în judecată a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea dispunând citarea în cauză şi a acestei instituţii.
La termenul din 11 ianuarie 2011 instanţa a pus în vedere reclamantelor, prin avocat, să precizeze acţiunea faţă de faptul că se solicită emiterea deciziei care să constituie titlu de despăgubire în condiţiile în care nu a fost desemnat încă un evaluator pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Ambele reclamante au depus precizare a cererii de chemare în judecată la data de 18 ianuarie 2011, comunicată pârâtei C.C.S.D. între termene, prin care au arătat că solicită obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire, obligarea la daune cominatorii în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere şi la cheltuielile de judecată.
La termenul din 22 martie 2011 Curtea a reţinut cauza în pronunţare pe excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi prematurităţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2233 din 22 martie 2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, respingând acţiunea formulată împotriva acesteia.
Totodată, a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea reclamantelor ca prematur formulată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că faţă de obiectul pricinii - obligare la emiterea titlului de despăgubire - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă, acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta urmând a fi respinsă cu această consecinţă.
Referitor la excepţia prematurităţii, s-a reţinut că dreptul reclamantelor la emiterea deciziei nu s-a născut încă, cuantumul despăgubirilor neputând fi determinat în lipsa evaluării efectuate de un expert autorizat, în aplicarea dispoziţiilor legale.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat recurs reclamantele I.E. şi P.G.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de judecată din 18 ianuarie 2012, pentru lipsa nejustificată a părţilor, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Cum, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi Cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii I.E. şi P.G.M. împotriva Sentinţei nr. 2233 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 647/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 6229/2013. Contencios → |
|---|
