ICCJ. Decizia nr. 653/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 653/2013
Dosar nr. 20326/3/2011
Şedinţa publică de la 8 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Poliţia Comunitară a Sectorului 3 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta P.E., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 628,85 lei, reprezentând prejudiciul pe care aceasta l-a cauzat reclamantei prin fapta sa culpabilă;
În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 01 mai 2005, pârâta a fost numită pe funcţia publica specifica de agent comunitar, semnând un angajament de serviciu, prin care se angaja să lucreze în cadrul instituţiei cel puţin 3 ani.
A mai menţionat reclamanta că pârâta a părăsit instituţia înaintea termenului la care se angajase prin angajamentul de serviciu, şi având în vedere faptul că articolele de îmbrăcăminte nu mai puteau fi date în folosinţa altui funcţionar public, a procedat la calcularea gradului de uzură al echipamentului proporţional cu perioada rămasă până la expirarea duratei maxime de uzura.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 998-999 C. civ., art. 10 pct. 8 şi art. 109 C. proc. civ.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1258 din 28 ianuarie 2010 a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei se întemeiază pe raporturile de serviciu ce au existat între aceasta şi pârâtă şi au ca obiect răspunderea patrimonială a angajatului.
S-a mai reţinut că potrivit art. 284 C. muncii judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Recursul formulat de către reclamanta Poliţia Comunitară a Sectorului 3 Bucureşti a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. îşi găsesc aplicabilitatea doar în situaţia în care legiuitorul nu a prevăzut o competenţă specială.
În cauză, chiar dacă pârâta a avut calitatea de funcţionar public, conflictele izvorâte din raporturile de muncă se soluţionează tot de instanţa de dreptul muncii iar nu de aceea de contencios administrativ.
Prin încheierea de şedinţă din 1 martie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a înaintat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a IX de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 211 din 17 ianuarie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Totodată, constatând ivit conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.
Pronunţându-se asupra conflictului negativ de competenţă cu care a fost sesizată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2767 din 25 aprilie 2012 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs P.E.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., a constatat că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Întrucât recurenta nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de P.E. împotriva sentinţei civile nr. 2767 din 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 666/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 643/2013. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
