ICCJ. Decizia nr. 6602/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6602/2013
Dosar nr. 2060/2/2011
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 7 martie 2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtului B.O. de colaborator al securităţii, conform prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, potrivit Notei de constatare nr. DI/2321/5 octombrie 2010, pârâtul B.O. a fost recrutat de organele de securitate în anul 1951 şi reactivat în anul 1956 şi în anul 1971, a semnat angajament de colaborare şi sub numele conspirativ „O.”, a furnizat informaţii despre persoanele semnalate cu manifestări necorespunzătoare, cetăţeni străini sau aspecte negative din domeniul cercetării.
Reclamantul a învederat că, materialele anexate Notei de constatare nr. DI/2321 din 5 octombrie 2010 sunt relevante pentru constatarea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii, fiind note, rapoarte scrise şi relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În acest sens, s-a precizat că, informaţiile furnizate de pârât au generat urmărirea pe motive politice a membrilor unei familii, urmărirea şi avertizarea unei persoane, precum şi arestarea şi ulterior, condamnarea la 5 ani la închisoare a unei alte persoane.
Prin întâmpinare, pârâtul B.O. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că, sesizarea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. este nelegală, în condiţiile în care nu deţine una din funcţiile prevăzute de art. 3 lit. a) - z) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru care se verifică din oficiu sau se comunică, la cererea persoanelor îndreptăţite, existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau de colaborator al securităţii.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1082 din 17 februarie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului B.O. de colaborator al securităţii.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost respinsă, reţinându-se că, pârâtul B.O. deţine începând cu anul 2002 calitatea de vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România U.G.I.R. - 1903, organizaţie patronală reprezentativă la nivel naţional şi în consecinţă, face parte din categoria persoanelor pentru care se asigură dreptul de acces la informaţii de interes public, sub aspectul existenţei calităţii de lucrător sau de colaborator al securităţii, conform dispoziţiilor art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pe fondul cauzei, s-a considerat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative reglementate de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al securităţii, întrucât acesta a furnizat informaţii care au determinat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având consecinţe directe prin măsurile operative dispuse cu privire la persoanele vizate, inclusiv arestarea şi condamnarea la 5 ani închisoare a uneia dintre acestea.
Faţă de conţinutul înscrisurilor depuse la dosar, s-a reţinut că, pe parcursul colaborării sale cu organele de securitate, pârâtul a furnizat informaţii despre acţiuni şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, prin care a fost îngrădit în principal dreptul la libertatea de exprimare a persoanelor vizate în notele întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu organele securităţii.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul B.O., solicitând ca, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9, ar. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Ca prin motiv de recurs s-a invocat nelegalitatea actului de sesizare a instanţei de judecată, arătându-se că, recurentul nu ocupă una din funcţiile sau demnităţile pentru care se asigură dreptul de acces la informaţii de interes public cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau de colaborator al securităţii.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul a precizat că îndeplineşte numai funcţia de preşedinte de onoare al organizaţiei patronale „Planta Romanica”, organizaţie care nu are reprezentativitate la nivel naţional, precum şi faptul că, nu participă la nicio activitate în calitate de vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România, U.G.I.R. - 1903.
Cel de-al doilea motiv de recurs a fost formulat pe fondul pricinii, arătându-se că soluţia de admitere a acţiunii este rezultatul interpretării greşite date de prima instanţă dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi materialului probator administrat în cauză.
Recurentul a susţinut că, în mod greşit, judecătorul fondului a apreciat ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea calităţii sale de colaborator al securităţii, reţinând cu superficialitate numai acele menţiuni favorabile susţinerilor intimatului, fără o analiză completă a înscrisurilor depuse la dosar şi din care rezulta cu evidenţă caracterul neclar al informaţiilor furnizate, ceea ce a şi determinat concluzia organelor de securitate că aportul său este nesatisfăcător pentru activitatea de colaborare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Sesizarea instanţei de contencios administrativ pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii în privinţa recurentului - pârât B.O. s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, în considerarea funcţiilor ocupate de acesta ca preşedinte al Asociaţiei patronale „Panta Romanica” şi vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România, U.G.I.R. - 1903.
Deţinerea celor două funcţii de către recurentul - pârât este dovedită prin înscrisurile depuse la dosar şi în mod corect a fost avută în vedere de către judecătorul fondului ca argument hotărâtor pentru constatarea legalităţii actului de sesizare a instanţei de judecată şi pe cale de consecinţă, pentru respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Din adeverinţa nr. 13 din 8 iunie 2011 eliberată de Patronatul Producătorilor, Prelucrătorilor, Importatorilor, Exportatorilor şi Distribuitorilor de Plante Medicinale şi Similare, precum şi Suplimente Nutriţionale „Planta Romanica” rezultă că, de la data de 30 martie 2004, recurentul B.O. este preşedintele de onoare al acestei asociaţii care, potrivit statutului său, este o organizaţie non profit, apolitică, fără scop lucrativ sau patrimonial.
Din adeverinţa nr. 36 din 14 februarie 2012 eliberată de Uniunea Generală a Industriaşilor din România, U.G.I.R. - 1903 rezultă că, începând din anul 2002, recurentul B.O. este vicepreşedintele acestei uniuni care, potrivit statutului său, este o structură patronală confederativă, cu reprezentativitate naţională, organizată ca persoană juridică de drept privat, autonomă, apolitică, neguvernamentală, fără scop patrimonial şi de utilitate politică.
Calităţile recurentului - pârât de preşedinte şi respectiv, de vicepreşedinte al unor organizaţii patronale se încadrează în funcţiile şi demnităţile pentru care se asigură dreptul de acces la informaţii de interes public în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau de colaborator al securităţii, în sensul prevăzut de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
Conform prevederilor art. 3 lit. v) din acest act normativ, în categoria subiecţilor de drept pentru care este recunoscut accesul de informaţii de interes public sunt incluşi şi preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul general de organizaţii patronale şi sindicale, reprezentative la nivel naţional şi asimilaţii acestor funcţii, precum şi ceilalţi membri ai conducerilor executive respective.
Interpretând corect aceste dispoziţii legale, prin raportare la funcţiile ocupate de recurentul - pârât în conducerea unor organizaţii patronale, judecătorul fondului a respins cu just temei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, astfel că, se dovedeşte a fi nefondată prima critică formulată în recurs cu privire la pretinsa nelegalitate a actului de sesizare a instanţei de judecată în baza O.U.G. nr. 24/2008.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis pentru critica formulată pe fondul cauzei şi anume, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Raportat la definiţia legală dată de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, pentru noţiunea de persoană care a colaborat cu securitatea, instanţa de fond a considerat în mod greşit că documentele avute în vedere la întocmirea Notei de constatare nr. DI/I/2321 din 5 octombrie 2010 dovedesc această calitate în privinţa recurentului - pârât, fără a avea în vedere conţinutul concret şi calitatea informaţiilor furnizate pentru a se stabili cu certitudine existenţa laturii subiective a activităţii de colaborator prin care se denunţau acţiuni sau atitudini potrivnice regimului totalitar.
Stabilirea corectă a elementului subiectiv pentru activitatea de colaborator desfăşurată reprezintă o condiţie esenţială în aplicarea O.U.G. nr. 24/2008, întrucât prin acest act normativ se urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să se promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să se creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a unei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum s-a reţinut în Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 pronunţată de Curtea Constituţională.
În acelaşi sens, se are în vedere şi că, ulterior pronunţării sentinţei recurate, prin decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii” din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
Prin această decizie, instanţa de contencios constituţional a constatat că, pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil, şi implicit dreptului la apărare, relatările verbale consemnate de lucrătorii securităţii nu pot fi administrate şi apreciate, individual, ca probe unice şi deci asemenea documente nu pot avea forţă probantă luate izolat, astfel că, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente şi complete analizate, sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.
Raportat la probatoriul administrat în prezenta cauză, se reţine că înscrisurile considerate de prima instanţă ca având forţă probantă determinantă în constatarea calităţii recurentului de colaborator al securităţii cuprind numai relatări verbale consemnate de lucrători ai securităţii, fără ca situaţiile expuse să fi fost confirmate şi prin alte dovezi, pentru verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc şi pentru a fi excluse orice concluzii arbitrare.
În atare situaţie, se dovedeşte a fi eronată concluzia primei instanţe privind îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea recurentului - pârât de colaborator al securităţii.
Faţă de neîndeplinirea acestor cerinţe legale, care au constituit temeiul juridic al cererii deduse judecăţii, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată contestaţia reclamantului C.N.S.A.S.
2.Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va modifica sentinţa pronunţată de instanţa de fond, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată contestaţia reclamantului C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.O. împotriva Sentinţei nr. 1082 din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge contestaţia reclamantului C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6595/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6605/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
