ICCJ. Decizia nr. 6605/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6605/2013
Dosar nr. 143/54/2013
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 10 decembrie 2012 sub nr. 7170/207/2012, Biroul Executorului Judecătoresc L.N., pentru creditoarea SC R.R. SA – Segarcea, jud. Dolj, a solicitat încuviinţarea executării silite a deciziei nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5326/104/2008.
Prin sentinţa nr. 5367 din 11 decembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Caracal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în decizia nr. 4451/2012 a Curţii de Apel Craiova, ce a devenit irevocabilă, iar prin încheierea pronunţată la data de 28 noiembrie 2012 de către Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. 53226/104/2008, a fost admisă cererea şi învestită cu formulă executorie decizia nr. 4451/20012 a Curţii de Apel Craiova.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 7170/207/2012 pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Olt, apreciind că, în cauză, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Caracal pentru următoarele considerente:
Art. 373 alin. (2) C. proc. civ., stabileşte ca regulă generală că instanţa de executare este Judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, însă de la această regulă există o excepţie „în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Dispoziţiile derogatorii de la regula de drept comun în privinţa executării silite a hotărârilor pronunţate în litigiile de contencios administrativ sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care definesc instanţa de executare ca fiind „instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ”.
Aceste dispoziţii trebuie interpretate numai prin raportare la dispoziţiile art. 24 şi 25 din aceeași lege, potrivit cărora, competenţa revine instanţei care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situaţia refuzului instituţiei sau autorităţii publice pârâte de a pune în executare o hotărâre prin care este obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
În cazul de faţă, aceste dispoziţii nu sunt însă aplicabile având în vedere că titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 7170/207/2012, a cărei încuviinţare silită se solicită, vizează executarea unor obligaţii de a da, respectiv obligarea primăriei comunei Redea la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri. Instanţa a reţinut că executarea silită a acestei decizii trebuie să se facă potrivit regulilor de drept comun, respectiv art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând ivit un conflict negativ de competenţă, instanţa a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova, pentru soluţionarea conflictului.
2. Hotărârea instanţei pronunţată ca regulator de competenţă.
A. Prin Sentinţa nr. 40 din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditorul SC R.R. SA - prin Biroul Executorului Judecătoresc L.N. în contradictoriu cu debitorii B.D., comuna Redea, Olt, Trucă Mina, comuna Redea, Olt şi P. REDEA – comuna Redea, Olt, în favoarea Judecătoriei Caracal.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauza dedusă judecăţii competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Caracal, apreciind că în cauză este aplicabilă situaţia de excepţie prevăzută de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa reţinând că Legea nr. 554/2004 nu conţine dispoziţii derogatorii de la regula de drept comun în privinţa executării silite a hotărârilor pronunţate în această materie.
Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la instanţa de executare, a reţinut Curtea, trebuie interpretate numai prin raportare la dispoziţiile art. 24 şi 25 din aceeași lege, potrivit cărora competenţa revine instanţei care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situaţia refuzului instituţiei sau autorităţii publice pârâte de a pune în executare o hotărâre prin care este obligată să încheie, să înlocuiască, sau să modifice un act administrativ sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
A concluzionat Curtea că aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cazul de faţă, când este vorba de punerea în executare a unei obligaţii de a da, a cărei executare silită urmează să se facă potrivit regulilor de drept comun.
3. Recursul declarat de B.D. şi P. Redea.
Prin cererea de recurs formulată, recurenţii au criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Recurenţii au arătat că instanţa care a soluţionat conflictul negativ de competenţă nu a dispus citarea părţilor, pe de o parte, iar, pe de altă parte, s-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul, ca nefundat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de titlul executoriu ce constă în decizia nr. 4451 din 29 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 7170/207/2012, a cărui încuviinţare silită se solicită, titlu ce vizează executarea unor obligaţii de a da, respectiv obligarea primăriei comunei Redea la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri.
Or, litigiul de faţă, cu obiectul cererii arătat, nu este în competenţa de soluţionare a unei instanţe de executare conform Legii contenciosului administrativ, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., competenţa aparţinând Judecătoriei în circumscripţia căreia se va face executarea.
Soluţia dată de Curtea de Apel Craiova, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Caracal şi Tribunalul Olt este corectă, motiv pentru care soluţia acestei instanţe, pronunţată ca regulator de competenţă, va fi menţinută ca legală şi temeinică, întrucât competenţa aparţine instanţei care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, numai în situaţia refuzului instituţiei sau autorităţii publice pârâte de a pune în executare o hotărâre prin care este obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ sau să efectueze anumite operaţiuni administrative
Acţiunea reclamantului nu este întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, respectiv nu s-a solicitat aplicarea amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi despăgubiri pentru întârzierea în executarea hotărârii, pentru a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ ca instanţă de executare, ci s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în decizia nr. 4451/2012 a Curţii de Apel Craiova, situaţie în care competenţa aparţine instanţei de drept comun, iar critica formulată de recurent nu va fi primită de Înalta Curte.
De asemenea, nici critica ce a vizat soluţionarea conflictului negativ de competenţă fără citarea părţilor nu va fi primită de instanţa de control judiciar, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (5) teza I-a C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Pentru toate aceste motive, având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge recursul formulat de B.D. şi P. Redea împotriva Sentinţei nr. 40 din 28 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6602/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 6619/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
