ICCJ. Decizia nr. 6663/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6663/2013
Dosar nr. 3889/1/2012
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
1.1. Prin acţiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Alba, reclamanţii P.C.M., O.C.M., B. (D.) N.M., P. (P.) T.E., C. (V.) E.I.C.R., T.M.M.G. și R.A.A. au chemat în judecată pârâta Universitatea S.H. Bucureşti solicitând ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei să elibereze fiecărui reclamant Diploma de licenţă care să ateste absolvirea studiilor universitare de licenţă din cadrul acestei instituţii promoţia 2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt absolvenţi ai Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative ori după caz, ai Facultăţii de Management Braşov din cadrul Universităţii S.H. Bucureşti, promoţia 2009, forma de învăţământ la distanţă.
La absolvirea facultăţilor au susţinut şi absolvit examenul de licenţă, sesiunea iulie 2009, fiindu-le înmânate adeverinţele care atestă obţinerea titlului de licenţiați în drept, respectiv ştiinţe economice şi cu toate acestea, până în prezent, deşi a trecut mai mult de un an diplomele de licenţă nu le-au fost eliberate, în mod nejustificat.
Consideră că, potrivit legii, sunt îndreptăţiţi să le fie eliberate diplomele de licenţă întrucât sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru eliberarea acestora. Forma de învăţământ la distanţă pentru specializarea drept, respectiv contabilitate şi informatică de gestiune, pe care au parcurs-o în perioada 2006-2009, a funcţionat legal, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 60 alin. (3) din acelaşi act normativ, în conformitate cu care diplomele şi certificatele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceiaşi specializare, sunt echivalente, indiferent de forma de învăţământ absolvită.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului.
1.2. Prin sentinţa nr. 882 din 4 mai 2011, Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa la care dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr în data de 16 iunie 2011.
1.3. La rândul său, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 320/2011, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, şi constatând că a intervenit un conflict de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru emiterea regulatorului de competenţă.
1.4. Prin decizia nr. 244 din 19 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că pârâta este o autoritate publică centrală, iar în ce priveşte cererea de chemare în garanţie, conform art. 17 C. proc. civ. competenţa revine instanţei legal sesizată cu cererea principală.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentința nr. 80 din 5 martie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acţiunea de reclamanți, a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze fiecărui reclamant diploma de licenţă care să ateste absolvirea studiilor universitare din cadrul acestei instituţii, promoţia 2009 și a obligat chematul în garanţie M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi suplimentele la diplomă pentru reclamanţi.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că adeverinţele depuse la dosar prin care se dovedeşte că toţi reclamanţii sunt licenţiaţi, au fost emise de pârâta Universitatea S.H. şi nu sunt anulate sau revocate de emitent sau la cererea chematului în garanţie M.E.C.T.S.
Conform articolului 38 din Regulamentul privind actele de studii în sistemul de învăţământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 emis de M.E.C.T.S., aceste adeverinţe au o valabilitate de maxim 12 luni.
După expirarea celor 12 luni reclamanţii în temeiul art. 20 din acelaşi regulament şi a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 s-au adresat pârâtei solicitând eliberarea diplomei de licenţă, însă prin răspunsul trimis, pârâta a arătat că nu poate îndeplini cererea, deoarece M.E.C.T.S. refuză avizarea pentru tipărirea formularelor tipizate necesare deşi solicitarea s-a făcut în repetate rânduri prin adrese scrise.
Întrucât reclamanţii au fost admişi la examenele de licenţă şi nu li s-a contestat dreptul de a obţine Diploma de licenţă, pârâta Universitatea S.H. are obligaţia ca ulterior eliberării adeverinţelor ce atestă absolvirea Facultăţii, susţinerea şi promovarea examenului de licenţă în sesiunea iulie 2009, precum şi dobândirea titlurilor de licenţiat în drept şi respectiv licenţiat în ştiinţe economice, să elibereze şi diplomele de licenţă.
Obligaţia pârâtei Universitatea S.H. este corelativă obligaţiei chematului în garanţie M.E.C.T.S. de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare, astfel cum se arată în cererea de chemare în garanţie, cerere care se constată întemeiată având în vedere că M.E.C.T.S. are această atribuţie, iar în cauză nu s-a dovedit faptul că pentru reclamanţi s-a dat anterior asemenea aviz.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 60-63 C. proc. civ., a fost admisă cererea de chemare în garanţie a M.E.C.T.S., instanța obligând pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanţilor Diploma de licenţă, iar chematul în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare pentru eliberarea către reclamanţi a actelor solicitate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanţie M.E.C.T.S. , solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ.
A învederat recurenta că interpretând în mod trunchiat şi greşit prevederile legale incidente, precum şi materialul probator depus la dosar, judecătorul fondului a ajuns la o soluţie netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte admiterea cererii de chemare în garanţie formulată de Universitatea S.H. Bucureşti împotriva M.E.C.T.S.
Între M.E.C.T.S. şi Universitatea S.H., instituţie de învăţământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Responsabilitatea gestionării, completării şi eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituţiei de învăţământ superior, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenţi care au promovat examenele de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Or, aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Totodată, a apreciat recurenta că rapoartele anuale de evaluare internă pe care instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să le transmită către A.R.A.C.I.S., în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005, se referă la activitatea specializărilor acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu şi nu la specializări care din punct de vedere legal nu există.
În concluzie, a menţionat recurentul că, prin adresele cu nr. 37450 din 21 iunie 2010, nr. 37628, nr. 12356/ F din 25 octombrie 2010, nr. 49716 din 29 noiembrie 2010, nr. 32048, nr. 36711, nr. 40456 din 13 octombrie 2010, a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor Universităţii S.H. din promoţiile 2008, 2009 şi 2010.
Pe fondul cauzei, recurentul M.E.C.T.S. a considerat că instanţa de fond era obligată să verifice dacă şcolarizarea la facultatea, specializarea şi forma de învăţământ urmată de reclamanţi şi de intervenienţi este realizată de facultate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Instanţa nu se poate pronunţa în afara cadrului legal, astfel că studiile, fiind urmate în afara acestui cadru, nu pot avea ca rezultat obţinerea unei diplome valabile.
Nu trebuie confundată, s-a relevat, vocaţia pe care o au universităţile de a organiza în cadrul facultăţilor forme de învăţământ la distanţă (I.D.) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza şcolarizarea la forma de învăţământ I.D., dreptul de a putea organiza şcolarizarea incumbându-i obligaţia parcurgerii procedurii de autorizare/ acreditare pentru aceste programe.
În cazul Universităţii S.H. din Bucureşti specializările/ programele de studii de la forma de învăţământ la distanţă au fost organizate şi desfăşurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 88/1993, şi a O.U.G. nr. 75/2005, iar procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfăşurării procesului de învăţământ nu a fost parcursă.
Guvernul României a stabilit pentru fiecare an universitar domeniile de studii universitare de licenţă, structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările organizate de acestea, iar specializările din cadrul Universităţii S.H. nu se regăsesc în niciuna din H.G. nr. 676/2007 şi H.G. nr. 635/2008.
Universitatea S.H. din Bucureşti avea dreptul să organizeze admitere doar la specializările/ programele acreditate, autorizate să funcţioneze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern. Actele de studiu pot fi eliberate doar pentru acei absolvenţi care au promovat examenele de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare, s-a apreciat că universitatea nu are dreptul de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neautorizate/ necreditate.
Unicul responsabil pentru desfăşurarea activităţii de învăţământ a fost considerată de către recurent instituţia de învăţământ superior, anume Universitatea S.H., care are cupla exclusivă în organizarea unor cursuri fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de şcolarizare de la cât mai mulţi studenţi.
De aceea, M.E.C.T.S. nu poate să elibereze avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licenţă, numărul de tipizate trebuind să fie corelat cu numărul absolvenţilor care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.
Or, s-a arătat, M.E.C.T.S. a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile anilor 2008, 2009 şi 2010, dar acest lucru nu a fost luat în considerare de către judecătorul fondului.
Intimata-pârâta Universitatea S.H. Bucureşti a formulat întâmpinare însoțită de practica judiciară a Înaltei Curți în spețe similare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune ce vizează refuzul nejustificat al rezolvării cererilor reclamanților de eliberare a diplomei de licență și a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de licență organizat de Universitatea S.H., sesiunea iulie 2009.
În mod întemeiat, prin sentinţa atacată a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. Bucureşti şi a fost obligat chematul în garanţie M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi.
Susţinerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanţă a hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, judecătorul cauzei nefiind investit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Odată de instanţa de fond a apreciat că cererea reclamanţilor a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. Bucureşti la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licenţă şi a certificatelor de studii, pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2284/2007, şi cererea Universităţii S.H. Bucureşti de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanţie poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condiţiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. Bucureşti a diplomelor de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S. în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, se reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că M.E.C.T.S. are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, şi nr. 709 din 10 februarie 2012).
De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c. României).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E.N. împotriva sentinţei nr. 80 din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6647/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6631/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
