ICCJ. Decizia nr. 720/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 720/2013
Dosar nr. 4518/1/2012
Şedinţa de la 13 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 452 din 17 mai 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins solicitarea formulată de doamna P.G., judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, privind emiterea unei hotărâri de completarea vechimii sale în magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni şi 25 de zile, în care a exercitat funcţia de secretar de primărie.
Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut în esenţă, că doamna P.G. a solicitat emiterea unei hotărâri de completare a vechimii sale în magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni şi 25 de zile, în care a exercitat funcţia de secretar de primărie.
Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere că, aşa cum s-a stabilit prin şedinţa din 12 martie 2009, nu are competenţa de a se pronunţa asupra cererilor privitoare la recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadei exercitate într-o anumită funcţie, aceste cereri adresându-se Casei de Pensii, a respins cererea formulată.
Împotriva Hotărârii nr. 452 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs petenta P.G., solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie completată vechimea în magistratură cu perioada de 1 an, 7 luni şi 25 de zile.
Prin motivele de recurs recurenta susţine, în esenţă, că în mod greşit a fost respinsă cererea sa, în condiţiile în care prin sentinţa nr. 1827/2010, rămasă irevocabilă, Tribunalul Alba a constatat că această perioadă este utilă deschiderii dreptului la pensie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele expuse anterior, precum şi următoarele aspecte:
Prin Decretul Preşedintelui României nr. 380 din 15 mai 2012, doamna P.G. a fost eliberată din funcţia de judecător, prin pensionare.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, hotărârile adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, prevăzute la art. 29 alin. (5), pot fi atacate cu recurs de către orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este o normă de excepţie, pentru că stabileşte competenţa în recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în comparaţie cu situaţia altor acte ale Consiliului Superior al Magistraturii care sunt supuse controlului de legalitate exercitat în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Prin urmare, întrucât textul este de strictă interpretare, nu orice hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii poate fi atacată cu recurs, ci exclusiv hotărârile jurisdicţionale care privesc cariera ori drepturile judecătorilor şi procurorilor, în funcţie, astfel cum a stabilit în mod constant şi instanţa supremă.
În speţă, hotărârea atacată de recurentă este o hotărâre supusă controlului instanţei competente de contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004, nefiind o hotărâre ce face parte din categoria celor ce privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor în funcţie, pentru a atrage competenţa specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.
Faţă de împrejurarea că hotărârea atacată nu are ca obiect drepturile şi cariera judecătorilor sau procurorilor în funcţie, având natura şi caracterele juridice ale unui act administrativ supus controlului de legalitate exercitat în condiţiile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel, ca instanţă competentă material potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ. precum şi cu cele ale art. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, se va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având ca obiect recursul formulat de P.G. împotriva Hotărârii nr. 452 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 666/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
