ICCJ. Decizia nr. 762/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 762/2013
Dosar nr. 183/35/2011
Şedinţa publică de la 14 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 235 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S,) a respins excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâta C.N.A.S, precum şi acţiunea precizată formulată de reclamantul I.L. în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.) şi Agenţia Naţională a funcţionarilor publici (ANFP), ca neîntemeiată, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 867 din 29 noiembrie 2010, emis de Preşedintele C.N.A.S. şi a anexelor acestuia.
Totodată, a luat act de renunţarea reclamantului la capetele de cerere care au format obiectul Dosarelor nr. 253/35/2011 şi nr. 254/35/2011.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate de pârâte
Referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta C.N.A.S., prima instanţa a avut în vedere că anterior introducerii acţiunii (01 martie 2011), reclamantul s-a adresat acestei pârâte, solicitând revocarea Ordinului nr. 867 din 29 noiembrie 2010, prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 fiind respectate. Cu privire la excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâta C.N.A.S., prima instanţă a reţinut că prin efectul Ordinului C.N.A.S. nr. 867 din 29 noiembrie 2010, care aprobă Organigrama C.A.S. Bihor, postul reclamantului a fost desfiinţat/redus ca urmare a disponibilizării de personal/ reducere funcţii de execuţie, astfel că justifică un interes personal direct, născut şi actual în promovarea acţiunii în contencios administrativ şi, totodată, are calitate procesuală activă în cauză. In aceeaşi ordine de idei, a apreciat că nu poate fi primită apărarea pârâtei C.N.A.S., în sensul că acţiunea reclamantului nu ar mai avea obiect ca urmare a emiterii Ordinului Preşedintelui C.N.A.S. Bucureşti nr. 646 din 25 iulie 2011, pentru aprobarea Organigramei C.A.S. Bihor, prin care a fost modificată structura organigramei C.A.S. Bihor, aprobată prin Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 867 din 29 noiembrie 2010, câtă vreme, faţă de reclamant, Ordinul nr. 867 din 29 noiembrie 2010 şi-a produs efectele determinând desfiinţarea postului său ca urmare a reducerii unor funcţii de execuţie din cadrul C. A.S. Bihor.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut, că:
Prin Ordinul nr. 867 din 29 noiembrie 2010, emis de preşedintele C.N.A.S. Bucureşti, a fost aprobată organigrama C.A.S. Bihor, prevăzută în anexa care face parte integrantă din ordin. Ordinul în litigiu a fost emis având în vedere prevederile art. 281 alin. (1) lit. f) din Titlul VII al Legii nr. 95/2006, art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, art. 18 pct. 25 şi pct. 29 din Statutul C.N.A.S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006, O.U.G. nr. 97/ 2010, Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 808/2010, Avizul A.N.F.P. nr. 511593 din 25 noiembrie 2010 înregistrat la C.N.A.S. din 26 noiembrie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 şi art. 17 alin. (5) din Statutul C.N.A.S.
Reclamantul a invocat în susţinerea acţiunii în contencios administrativ, Raportul de control nr. 15858 şi 998/ P 03 decembrie 2010 întocmit de Instituţia Prefectului Judeţului Bihor, prin care s-a propus efectuarea unui control de specialitate de către C.N.A.S. privind aspectele specifice şi a unui control de către A.N.F.P. privind aspectele legate de funcţiile publice.
În speţă, procesul de reorganizare al C.A.S. Bihor a fost determinat de reducerea numărului de posturi de la 85 la 64, ca urmare a aprobării dispoziţiilor art. l din O.U.G. nr. 97/2010. Cele 21 de posturi reduse, din care 11 vacante şi 10 ocupate, au făcut obiectul modificării raportului de serviciu şi disponibilizării efective a personalului potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, coroborate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Structura de funcţii a C.A.S. Bihor pentru anul 2010 a fost avizată de A.N.F.P., iar structura organizatorică respectă prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora, numărul total al funcţiilor publice de conducere este de maxim 12% din numărul total al funcţiilor publice, precum şi prevederile art. XVI din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Prima instanţă a apreciat că, din punct de vedere procedural, au fost parcurse toate etapele referitoare la procesul de reorganizare/ restructurare/ disponibilizare, elaborarea proiectului organigramei proprii, a Regulamentului de organizare şi funcţionare şi elaborarea documentaţiei necesare pentru avizarea noii structuri de personal de către A.N.F.P. la termenul solicitat pentru care s-au stabilit aprobările/ avizele necesare, după caz.
Referitor la numirea doamnei M.E. şi faţă de susţinerile reclamantului în sensul că are funcţie de execuţie şi prin urmare nu poate înlocui, nici măcar temporar, un director C.A.S. angajat cu contract de management, instanţa a reţinut că aceasta nu a avut funcţie de execuţie, ci a îndeplinit funcţia de medic şef la C.A.S. Bihor, cu avizul A.N.F.P., fiind delegată din această calitate să semneze în locul Preşedintelui - Director General al C.A.S. Bihor, în cazul absentei acestuia şi nu din funcţia de executant.
Numirea acesteia ca înlocuitor al Preşedintelui - Director General al C.A.S. Bihor s-a făcut prin Decizia Preşedintelui - Director General al C.A.S. Bihor nr. 267/2010 în temeiul prevederilor art. 33 alin. 7 din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea statutului C.N.A.S., pe perioada în care preşedintele director general, de drept, se află în imposibilitatea exercitării funcţiei.
În ceea ce priveşte persoana care a semnat nota de fundamentare şi proiectul de organigramă comunicate C.N.A.S. cu adresa C.A.S. Bihor din 22 noiembrie 2010, din probele de la dosar rezultă că aceste acte au fost semnate de V.G.L., în calitate de Preşedinte - Director General al C.A.S. Bihor, care a fost prezent la serviciu în data de 22 noiembrie 2010, iar statutul de personal anexat la nota de fundamentare, emis la solicitarea C.N.A.S. prin adresa din 19 noiembrie 2010, a fost semnat de Preşedintele Director General al C.A.S. Bihor.
Structura funcţiilor s-a comunicat la data de 25 noiembrie 2010, conform adresei din 25 noiembrie 2010, fiind semnată de dr. M.E., înlocuitor al Preşedintelui Director General al C.A.S. Bihor, aflat în concediu medical în perioada 23 noiembrie 2010 - 30 noiembrie 2010, conform certificatului medical x.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul I.L.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că prima instanţă a omis a soluţiona capetele de cerere din Dosarul conex nr. 206/35/2011 printre care şi acela referitor la obligaţia pârâtelor la plata de daune morale în sumă de 400.000 lei şi a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii. Sub acest ultim aspect, fără a acorda suficientă atenţie temeiurilor legale invocate de reclamant; instanţa a ajuns la falsa concluzie că „din punct de vedere procedural au fost parcurse toate etapele referitoare la procesul de reorganizare, restructurare, disponibilizare, elaborarea proiectului organigramei proprii a Regulamentului de organizare şi funcţionare şi elaborarea documentaţiei necesare pentru avizarea noii structuri de personal de către ANFP la termenul solicitat pentru care s-au stabilit aprobările, avizele necesare după caz".
Această concluzie este în opinia recurentului contrară criteriilor de reorganizare impuse de CNAS Bucureşti (anexele 7 şi 8 din precizarea de acţiune), Legii nr. 329/20069 (art. 6 alin. (6) pct. b), Legii nr. 188/1999 republicată (art. 100 alin. (2)).
În mod greşit s-a reţinut de către instanţă că „structura funcţiilor s-a comunicat la data de 25 noiembrie 2010 conform adresei din 25 noiembrie 2010 fiind semnată de dr. Moldoveanu Elena, înlocuitor al Preşedintelui Director General al CAS Bihor aflat în concediu medical", în realitate structura funcţiilor fiind comunicată la data 22 noiembrie 2010.
Prin refuzul de anulare a unor acte nelegale cu motivarea că „încadrarea numărului de posturi la nivelul fiecărei case este atributul exclusiv al Preşedintelui - Director General" instanţa atribuie acestuia puteri discreţionare, ignorând că abuzurile au fost concretizate prin Proiectul de organizare/structura de funcţii CAS Bihor - Oradea - noiembrie 2010 (aprobate/avizate prin Ordinul Preşedintelui CNAS Bucureşti nr. 867 din 29 noiembrie 2010 şi aviz ANFP Bucureşti).
Pârâta CNAS Bucureşti, organ ierarhic superior, nu a probat cu documente scrise că V.G.L. are un ordin scris de rechemare din concediu şi de reluare a raportului de serviciu conform Contractului de management de la şeful său ierarhic superior; mai mult pe certificatul de concediu medical al lui V.G.L. se regăsesc corecturi grosolane.
În mod nelegal la elaborarea Proiectului de organigramă al CAS Bihor - Oradea a participat dr. M.E., personal de execuţie, respectiv auditor, care a fost numită periodic cu delegaţie fără examen susţinut şi promovat.
A mai arătat recurentul că Proiectul Organigramei CAS Bihor pe anul 2010 este nelegal deoarece nu respectă structurile din Organigrama cadru obligatorie transmisă de CNAS Bucureşti din 19 noiembrie 2010.
Prin întâmpinare Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a reiterat apărările prezentate în faţa primei instanţe, răspunzând criticilor recurentului, iar în privinţa cererilor apreciate ca nesoluţionate instanţa a luat act că reclamantul a renunţat la capetele de cerere ce au făcut obiectul Dosarelor nr. 253/35/2011, nr. 254/35/2011 şi nr. 206/35/2011, conexate la dosarul de faţă, cu precizarea că recurentul-reclamant nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu de ordin moral, cert şi care să nu fi fost reparat încă.
Apărările ANFP cuprinse în întâmpinarea depusă în recurs s-au axat pe inadmisibilitatea cererii de anulare a avizului din 25 noiembrie 2010, emis de această agenţie, care este un act premergător şi al cărui scop este de verificare a respectării legislaţiei privind stabilirea funcţiilor publice, aviz cu care a fost emis, aşa cum însuşi recurentul arată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată; referitor la daunele morale cerute de recurentul-reclamant s-a subliniat că acesta nu a făcut dovada că a fost prejudiciat de ANFP. Pe fondul cauzei s-a apreciat că se impune menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.
Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, al normelor legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul estre nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Afirmaţia recurentului că instanţa a omis să se pronunţe pe cererile ce au făcut obiectul Dosarului nr. 206/35/CA/2011 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe care a pronunţat sentinţa aflată în control judiciar nu se susţine deoarece din actele dosarului rezultă că obiectul principal al ambelor acţiuni l-a constituit anularea Ordinului nr. 867 din 29 noiembrie 2010 al Preşedintelui CNAS Bucureşti, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 164 C. proc. civ. şi s-a dispus prin încheierea de şedinţă din 6 iunie 2011 conexarea Dosarului nr. 206/35/2011 la dosarul de faţă.
Analizând acţiunea pronunţată şi precizată de reclamantul I.L. instanţa de fond a concluzionat, argumentând în fapt şi în drept, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru anularea Ordinului amintit mai înainte. Pe cale de consecinţă, implicit, cererea de daune morale nu a fost primită, neexistând dovada vreunei vătămări aduse reclamantului prin emiterea actului administrativ atacat în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Aşa cum s-a argumentat detaliat în considerentele sentinţei recurate, verificarea legalităţii Ordinului nr. 867 din 29 noiembrie 2010 emis de Preşedintele CNAS prin care a fost aprobată organigrama CAS Bihor, prevăzută în anexa care face parte din ordin, s-a făcut prin raportare la temeiurile legale indicate în preambulul acestui act administrativ, concluzionându-se în mod corect că sub aspect procedural au fost parcurse toate etapele referitoare la procesul de reorganizare/restructurare/disponibilizare, elaborare a proiectului organigramei proprii a Regulamentului de organizare şi funcţionare şi eliberarea documentelor necesare pentru avizarea noii structuri de personal de către ANFP, la termenul solicitat, pentru care s-au obţinut apărările/avizele necesare, după caz.
Realizarea acestor documente s-a făcut în baza competenţelor şi responsabilităţilor ce revin preşedintelui-director general, în calitate de manager al sistemului de asigurări de sănătate la nivel local, prevăzut la art. 288 din Legea nr. 95/2006 modificată şi completată şi de Legea nr. 188/1999 republicată, modificată şi completată.
Prin art. 1 din O.U.G. nr. 97/2010 privind reglementarea unor măsuri în sistemul de asigurări sociale de sănătate/numărul maxim de posturi din sistemul de asigurări sociale de sănătate s-a stabilit la 3281, dintre acestea 241 de posturi (inclusiv preşedintele) pentru CNAS şi celelalte 3040 de posturi pentru casele de asigurări de sănătate (CAS) repartizate în condiţiile legii de preşedintele CNAS.
Pentru punerea în aplicare a acestei ordonanţe de urgenţă a fost elaborată organigrama cadru a caselor de asigurări de sănătate, iar prin ordin al Preşedintelui CNAS s-a aprobat numărul de 3040 de posturi pentru casele de asigurări de sănătate.
Organigrama cadru a caselor de asigurări de sănătate, avizată prin Hotărârea nr. 35 din 15 noiembrie 2010 prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al CNAS, a fost aprobată prin Ordinul preşedintelui CNAS nr. 808/2010. Pe baza acestui ordin, CAS Bihor a transmis spre aprobare organigrama proprie.
Astfel, CNAS a emis Ordinul nr. 807 din 29 noiembrie 2010, pentru aprobarea Organigramei CAS Bihor, în temeiul dispoziţiilor art. 281alin. (1) lit. f) şi art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 (Titlul VII) modificată şi completată, art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 republicată şi completată, art. 18 pct. 25 şi pct. 29 şi art. 17 alin. (5) din Statutul CNAS (aprobat prin H.G. nr. 972/2006 modificată şi completată), O.U.G. nr. 97/2010 privind reglementarea unor măsuri în sistem de asigurări sociale de sănătate, Avizul ANFP nr. 511593 din 25 noiembrie 2010 (înregistrat la CNAS din 26 noiembrie 2010.
Observaţiile recurentului privitoare la elaborarea proiectului de organigramă al CAS Bihor cu încălcarea legii, prin participarea dr. M.E. ca înlocuitor al preşedintelui-director general, precum şi prin nerespectarea organigramei cadru obligatorii transmise de CNAS, îşi găsesc răspunsul, argumentat, chiar în cuprinsul considerentelor sentinţei atacate.
În privinţa dr. Moldoveanu Elena, aceasta nu a ocupat o funcţie de execuţie, ci funcţia de medic şef la CAS Bihor, şi cu avizul Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a fost delegată din această calitate să semneze în locul preşedintelui - director general al CAS Bihor, în cazul absenţei acestuia. Numirea ca înlocuitor al preşedintelui - director general s-a făcut prin Decizia Preşedintelui - director general al CAS Bihor nr. 267/2010 în baza art. 33 alin. (7) din H.G. nr. 9726/2006, pe perioada în care preşedintele de drept se află în imposibilitatea exercitării funcţiei.
Nota de fundamentare şi proiectul de organigramă comunicate CNAS la 22 noiembrie 2010 au fost semnate, conform actelor de la dosar şi contrar susţinerilor recurentului, de preşedintele - directorul general V.G.L. Structura funcţiilor, comunicată cu adresa nr. 5813 din 25 noiembrie 2010, a fost semnată de dr. M.E., în calitate de înlocuitor al preşedintelui-director general aflat în concediu medical (certificat medical) în perioada 23 noiembrie - 30 noiembrie 2010.
Aprecierile recurentului asupra neregulilor presupus existente pe certificatul medical al preşedintelui-director general V.G.L., nu au fost demonstrate şi exced cadrului procesual de faţă.
Înalta Curte constată, în contextul arătat, că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate şi având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 55/2004, modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.L. împotriva sentinţei nr. 235 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 721/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
