ICCJ. Decizia nr. 7322/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7322/2013
Dosar nr. 482/2/2012
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2132 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.I.M. în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. şi a luat act de renunţarea la judecata cauzei formulată de reclamantele C.E. şi O.E. (fostă T.).
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că ordinele contestate, prin care pârâtul a stabilit vechimea în magistratură şi coeficientul de multiplicare acordat pe baza acestei vechimi, în situaţia reclamanţilor, sunt legal emise, fiind, astfel, neîntemeiate şi capetele de cerere privind emiterea unui nou ordin de stabilire a indemnizaţiei de încadrare cu luarea în considerare a unui alt coeficient de multiplicare, acordarea lunară a acestui salariu pentru viitor, respectiv obligarea pârâtului la plata diferenţei de drepturi băneşti, efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, emiterea unui ordin de salarizare care să conţină acest coeficient de multiplicare pentru viitor şi plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant.
Instanţa de fond a luat act de faptul că reclamantele C.E. şi O.E. (fostă T.) au depus cereri prin care au arătat că renunţă la judecata cauzei.
Împotriva sentinţei nr. 2132 din 26 martie 2012 a declarat recurs reclamantul M.I.M. , cu precizarea că va depune motivele de recurs printr-o cerere separată, fără însă a depune acest memoriu până la data fixată pentru judecata cererii de recurs.
Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de această instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Art. 302¹ C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
Or, din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a motivat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 2132 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Deşi cererea prin care se declară calea de atac conţine menţiunea că motivele de recurs vor fi dezvoltate într-un memoriu separat, recurentul nu a depus dezvoltarea motivelor de recurs până la data fixată pentru judecată.
În cauză nu s-a constatat existenţa unor motive de recurs de ordine publică şi nici nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul M.I.M. împotriva sentinţei civile nr. 2132 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7313/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 7323/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
