ICCJ. Decizia nr. 7313/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7313/2013
Dosar nr. 4570/2/2012
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi de litigii de muncă, a dispus sesizarea secţiei a VIII-a contencios administrativ, cu excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 776 din 01 octombrie 2010 emis de M.T.I., excepţie invocată de recurenta reclamantă R.R.F.
În motivarea excepţiei, autoarea acesteia a arătat, în esenţă, că ordinul menţionat încalcă dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi ale H.G. nr. 1227/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 4480 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate invocată de către reclamanta R.R.F.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că prin ordinul ce face obiectul excepţiei de nelegalitate, domnul A.G.D. a fost numit în funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al SFT C.F.R. SA.
Curtea a apreciat că ordinul este legal în raport cu dispoziţiile art. 13 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 1227/2003, precum şi cu dispoziţiile art. 13 alin. (6) lit. p) teza a II-a din Statutul SFT C.F.R. SA potrivit cărora în perioada în care statul deţine pachetul majoritar de acţiuni, numirea directorului general al societăţii, care este şi membru al consiliului de administraţie se face de către ministrul transporturilor.
A constatat că nu este învestită a se pronunţa asupra conformităţii H.G. nr. 1227/2003 cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, dat fiind că nu a fost sesizată şi cu excepţia de nelegalitate a hotărârii de guvern menţionate.
Împotriva sentinţei nr. 4480 din 4 iulie 2012 a declarat recurs reclamanta R.R.F., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.
Recurenta a susţinut că în mod greşit a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată, fără a se observa că atât H.G. nr. 1223/2003 cât şi Ordinul nr. 776/2010 adaugă şi, respectiv, încalcă prevederile Legii nr. 31/1990, excesul de putere a emitentului fiind evident.
Faţă de dispoziţiile acestei legi, care prevăd că, numirea administratorilor se face de către adunarea generală a acţionarilor, recurenta a învederat că, nici ministerul şi nici ministrul nu au calitatea de acţionar al SFT C.F.R. SA şi nu exercită administrarea unei societăţi comerciale, astfel că nu au prerogativa de numire a consiliului de administraţie şi a directorului general al societăţii.
Recurenta a mai arătat că prima instanţă trebuia să observe că actele deduse judecăţii au fost emise cu nerespectarea condiţiilor prevăzute în cazul managerului unei societăţi comerciale la care statul este acţionar, în lipsa unui proiect managerial înregistrat şi prezentat public, în lipsa unui program minimal şi fixării unor obiective, cum prevăd reglementările în vigoare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Înalta Curte constată că obiectul cererii aflate spre soluţionare la instanţa de contencios administrativ îl reprezintă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor din Ordinul nr. 776/2010 emis de M.T.I.
Prin Ordinul nr. 776 din 1 octombrie 2010 emis de către M.T.I. s-a dispus că „începând cu data de 1 octombrie 2010 domnul A.G.D. a fost numit în funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al SFT C.F.R. SA”.
Excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor Ordinului nr. 776 din 01 octombrie 2010 a fost respinsă de instanţa de fond printr-o interpretare corectă a cadrului legislativ în vigoare la data publicării actului normativ supus controlului de legalitate pe cale incidentă, aceasta nefiind sesizată, în prezenta cauză, cu examinarea legalităţii H.G. nr. 1223/2003, motiv pentru care susţinerile recurentei privind acest act administrativ nu vor fi analizate.
În conformitate cu prevederile art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în forma aflată în vigoare la data de 5 noiembrie 2003, data publicării H.G. nr. 1227/2003, numirea şi înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de către adunarea generală, iar potrivit art. 140 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 preşedintele consiliului de administraţie poate fi şi director general.
Statutu SFT C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 1227/2003, în cadrul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) prevede : „conducerea executivă a SFT C.F.R. SA este asigurată de directorul general, care este şi preşedinte al consiliului de administraţie.
Conform prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1227/2003, capitalul social iniţial al SFT C.F.R. SA este subscris şi vărsat integral de statul român prin M.T.C.T.
Astfel, SFT C.F.R. SA are un singur acţionar, statul român prin M.T.C.T., iar reprezentantul legal al M.T.C.T. este ministrul T.T.C.T., astfel cum rezultă din prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor şi din prevederile art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
De altfel, acest aspect reiese din chiar dispoziţiile art. 13 alin. (2) şi alin. (3) din H.G. nr. 1227/2003 potrivit căruia până la finalizarea procesului de privatizare a SFT C.F.R. SA, reprezentanţii statului în adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie, precum şi preşedintele consiliului de administraţie sunt numiţi prin ordin al ministrului M.T.C.T. preşedintele consiliului de administraţie al SFT C.F.R. SA este şi directorul general al acesteia."
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.T.I., cu modificările şi completările ulterioare, „în exercitarea atribuţiilor sale ministrul transporturilor şi infrastructurii emite ordine şi instrucţiuni".
Înalta Curte mai reţine că Ordinul M.T.I. nr. 776 din 01 octombrie 2010 a fost emis în temeiul art. 5 alin. (4) şi art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.T.I., cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 13 alin. (2) şi alin. (3) din H.G. nr. 1227/2003 privind înfiinţarea SFT C.F.R. SA prin divizarea parţială a SC S.A.A.F. SA şi ale art. 17 alin. (2) din Statutul SFT C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 1227/2003.
Potrivit art. 1 şi art. 2 din H.G. nr. 1227/2003, SFT C.F.R. SA este o societate comercială cu capital integral de stat, aflată sub autoritatea M.T.I., astfel cum reiese din prevederile lit. f) pct. 6 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea M.T.I., cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 conducătorii unităţilor aflate în subordinea, în coordonarea şi, respectiv, sub autoritatea M.T.I. sunt numiţi şi mandataţi să conducă unităţile şi sunt eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului M.T.I., dacă legislaţia nu prevede altfel.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi alin. (3) din H.G. nr. 1227/2003 până la finalizarea procesului de privatizare a SFT C.F.R. SA, reprezentanţii statului în adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administraţie, precum şi preşedintele consiliului de administraţie sunt numiţi prin ordin al ministrului M.T.C.T.
Preşedintele consiliului de administraţie al SFT C.F.R. SA este şi directorul general al acesteia.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Statutul SFT C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 1227/2003 potrivit cărora „conducerea executivă a SFT C.F.R. SA este asigurată de directorul general, care este şi preşedinte al consiliului de administraţie".
Analizând dispoziţiile legale ce au reprezentat fundamentul juridic al Ordinului nr. 776 din 01 octombrie 2010 emis de M.T.I., Înalta Curte constată că numirea domnului A.G.D. în funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al SFT C.F.R. SA este în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.R.F. împotriva sentinţei civile nr. 4480 din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7568/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7322/2013. Contencios → |
|---|
