ICCJ. Decizia nr. 7411/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7411/2013
Dosar nr. 11112/2/2011
Şedinţa publică de la 22 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 decembrie 2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Practicienilor de insolvenţă din România (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „U.N.P.I.R.”) şi Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea în parte a deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse" lit. b), emisă de Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R. cu privire la excluderea sa din profesie;
- modificarea deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011, emisă de Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R., în sensul admiterii cererii sale de constatare a reînfiinţării de drept a Cabinetului individual de insolvenţă B.L. în urma desfiinţării şi radierii din tabloul U.N.P.I.R. a „Cabinetelor asociate de practicieni în insolvenţă B.L. şi D.D." şi obligarea pârâtului Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R. să reînfiinţeze Cabinetul Individual de Insolvenţă B.L. şi să dispună reînscrierea în tabloul U.N.P.I.R.;
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 857 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a admis acţiunea reclamantei;
- a anulat, în parte, decizia nr. 12 din 17 decembrie 2011 emisă de Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R., cu privire pct. 12 lit. b) referitor la constatarea stării de nedemnitate a reclamantei şi radierea acesteia din Tabloul U.N.P.I.R. însoţită de pierderea calităţii reclamantei de practician în insolvenţă;
- a obligat pârâta să înscrie Cabinetul individual de insolvenţă B.L. în Tabloul U.N.P.I.R., să elibereze atestatul şi toate documentele necesare funcţionării cabinetului individual de insolvenţă;
- a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin decizia contestată, emisă de Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R., la pct. 12 lit. b), s-a constatat survenirea stării de nedemnitate prevăzută de art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor de insolvenţă, aprobată prin Legea nr. 254/2007, ca urmare a condamnării practicianului în insolvenţă B.L., prin decizia penală nr. 342 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împrejurare faţă de care, în aplicarea dispoziţiilor art. 36 lit. d) şi art. 53 lit. p) din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. c) şi lit. e) din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, s-a dispus radierea persoanelor respective din Tabloul U.N.P.I.R., însoţită de pierderea calităţii de practician de insolvenţă.
Decizia contestată este nelegală întrucât nu au fost respectate dispoziţiile Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician de insolvenţă, aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 29 septembrie 2007 a Congresului U.N.P.I.R. (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Statutul profesiei”).
Raportat la dispoziţiile art. 92 pct. 13 şi art. 101 alin. (1) din Statutul profesiei şi ale art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006 (art. 25 în forma republicată), starea de nedemnitate constituie abatere disciplinară, iar competenţa de a analiza această abatere şi de a aplica sancţiunea excluderii definitive din Uniune, însoţită de pierderea calităţii de practician în insolvenţă, aparţine Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei din care face parte practicianul în insolvenţă.
Nici O.U.G nr. 86/2006 şi nici Statutul profesiei nu reglementează o procedură referitoare la constatarea cazurilor de nedemnitate, care intervin după dobândirea calităţii de practician de insolvenţă şi care să fie dată în competenţa Consiliului naţional de conducere al U.N.P.I.R.
În cuprinsul deciziei contestate se invocă drept temei legal dispoziţiile art. 58 lit. p) din O.U.G. nr. 86/2006, care prevăd competenţa Consiliului naţional de conducere al U.N.P.I.R. de a îndeplini orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Statut, dar fără a indica textul din lege sau statut, care prevede aceste atribuţii.
Singurele dispoziţii care reglementează procedura de constatare a stării de nedemnitate sunt cele prevăzute de art. 101 alin. (1) raportat la art. 92 pct. 13 din Statutul profesiei, care prevăd competenţa Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei din care face parte practicianului în insolvenţă. Aceste dispoziţii nu contravin prevederilor O.U.G. nr. 86/2006, având în vedere că sancţiunile prevăzute de Statut sunt aceleaşi cu cele prevăzute de O.U.G. pentru cazurile de nedemnitate, iar stabilirea competenţei de a analiza şi de a aplica sancţiunile respective în favoarea Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei, nu contravine dispoziţiilor O.U.G. nr. 86/2006, care nu prevăd o altă procedură sau competenţă de constatare a cazurilor de nedemnitate.
3. Calea de atac exercitată
Î mpotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel, au declarat recurs pârâţii U.N.P.I.R. şi Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., formulând critici identice, în sensul celor expuse în continuare.
Raportat la dispoziţiile art. 25, art. 27 şi art. 37 lit. d) din O.U.G. nr. 86/2006, starea de nedemnitate, survenită ca urmare a pronunţării unei sentinţe penale definitive de condamnare şi care determină încetarea calităţii de practician în insolvenţă, operează de drept, fără a fi nevoie să fie constatată de o altă instanţă, fie şi o instanţă disciplinară a corpului profesional, astfel că nu este împiedicată sancţionarea persoanei de către organul competent, în speţă, Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R.
Se susţine că instanţa de fond în mod greşit a interpretat extensiv dispoziţiile art. 92 pct. 13 din Statutul profesiei şi a reţinut că starea de nedemnitate se constată de comisiile de disciplină: în acest sens, se arată că, potrivit principiului ierarhiei actelor normative, dispoziţiile din Statut nu pot modifica sau adăuga la dispoziţiile art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006 (art. 25 în forma republicată a O.U.G.), iar prevederile art. 92 pct. 13 din Statut nu se regăsesc în cuprinsul art. 73 din O.U.G., astfel că starea de nedemnitate nu constituie o abatere disciplinară.
În consecinţă, recurenţii susţin că excluderea din profesie în situaţia în care intervine o stare de nedemnitate constatată prin hotărâre judecătorească revine Consiliului naţional de conducere al U.N.P.I.R., conform art. 58 lit. d) şi p) din O.U.G. nr. 86/2006 şi art. 30 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Statutul profesiei.
Totodată, recurenţii invocă celeritatea adoptării măsurii în astfel de situaţii, având în vedere atribuţiile ce revin practicianului în insolvenţă, în condiţiile în care procedura disciplinară se finalizează într-o perioadă mai îndelungată.
4. Apărările formulate de intimata-reclamantă B.L.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de faptul că, la data de 3 februarie 2012, au fost eliberate actele de înfiinţare a cabinetului individual de insolvenţă, respectiv atestatul, certificatul de înregistrare şi celelalte acte necesare funcţionării cabinetului. Pe fondul cauzei, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurentă şi a prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
1.1. Cu referire la excepţia lipsei de interes în promovarea recursurilor, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.
Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a depus la dosarul de recurs certificatul de înregistrare nr. C1. a Cabinetului individual de insolvenţă B.L. şi atestatele nr. A1. din 03 februarie 2012 cu valabilitate pentru anii 2012 şi 2013.
Înalta Curte observă că actele pentru înfiinţarea Cabinetului individual de insolvenţă B.L. au fost emise la data de 3 februarie 2012, ulterior sentinţei civile nr. 322 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti (Dosarul nr. 11111/2/2011 ), prin care a fost admisă cererea de suspendare a executării, în ceea ce o priveşte pe reclamanta B.L., a deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse” lit. b), emisă de Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R.
Totodată, Înalta Curte observă că, prin sentinţa Curţii de Apel din 8 februarie 2012, pronunţată în prezentul dosar, a fost admisă acţiunea în anularea deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse” lit. b) emisă de Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R., în ceea ce o priveşte pe reclamanta B.L.
În atare condiţii, se prezumă că actele pentru înfiinţarea Cabinetului individual de insolvenţă B.L. au fost emise în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru punerea în executare a sentinţei civile nr. 322 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti (Dosarul nr. 11111/2/2011 ), iar, ulterior sentinţei pronunţate de Curtea de Apel în prezentul dosar, au devenit incidente dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: „În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.
În consecinţă, instanţa reţine că recurenţii-pârâţi justifică un interes legitim în promovarea prezentului recurs, fiind neîntemeiată excepţia invocată de intimata-reclamantă.
1.2. Cu referire la recursurile declarate.
Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea, în parte, a deciziei nr. 12 din 17 decembrie 2011 - pct. 12 „Diverse” lit. b), prin care s-a constatat survenirea în ceea ce o priveşte a stării de nedemnitate prevăzută de art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006, aprobată prin Legea nr. 254/2007, ca urmare a condamnării prin decizia penală nr. 342 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împrejurare faţă de care, s-a dispus radierea sa din Tabloul U.N.P.I.R., însoţită de pierderea calităţii de practician de insolvenţă.
Decizia contestată a fost emisă de Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R. în aplicarea dispoziţiilor art. 36 lit. d) şi art. 53 lit. p) din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. c) şi lit. e) din Statutul profesiei.
Raportat la cele reţinute de instanţa de fond, prin prisma criticilor din recursurile declarate în cauză, Înalta Curte va analiza sentinţa recurată sub aspectul emiterii deciziei contestate cu respectarea normelor de competenţă prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 şi ale Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, aprobat prin Hotărârea nr. 3/2007 a Congresului U.N.P.I.R.
Dispoziţiile legale incidente, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate (decembrie 2011), reţinute de instanţa de fond şi invocate de recurenţii-pârâţi sunt următoarele:
a) Dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 86/2006, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011:
- art. 25 (art. 27 în forma anterioară republicării, text invocat în decizia contestată):
„ Art. 25. - (1) Este nedemnă de a fi practician în insolvenţă:
a) persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice infracţiune de corupţie, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care determină incapacitatea legală de a dobândi sau de a deţine calitatea de fondator, administrator, membru în consiliul de supraveghere, membru al directoratului ori director al unei societăţi comerciale, şi de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
b) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa complementară a interdicţiei de a exercita profesia de practician în insolvenţă ori dreptul de a gestiona sau de a administra o persoană juridică, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
(2) Existenţa nedemnităţii împiedică accesul persoanei în cauză în profesie. Survenirea nedemnităţii determină încetarea calităţii de practician în insolvenţă. ”
- art. 37 lit. d) [art. 36 lit. d) în forma anterioară republicării, text invocat în decizia contestată]:
„ Art.37. - Calitatea de practician în insolvenţă încetează:
d) în cazul survenirii unei cauze de nedemnitate; ”
- art. 58 lit. p) [art. 53 lit. p) în forma anterioară republicării, text invocat în decizia contestată]:
„ Art.58. - Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R. este format din 15 membri titulari, din care un preşedinte, un prim-vicepreşedinte, 2 vicepreşedinţi, 11 membri, precum şi 5 membri supleanţi şi are următoarele atribuţii principale :
p) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Statut. ”
- art. 73:
„ Art. 73. - Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a) îndeplinirea de activităţi specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare;
b) divulgarea secretului profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege;
c) nerespectarea obligaţiei de asigurare de răspundere profesională;
d) neplata primei de asigurare;
e) încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională;
f) desfăşurarea de activităţi politice în cadrul U.N.P.I.R. şi cu ocazia manifestărilor organizate de aceasta;
g) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului U.N.P.I.R. la două congrese succesive la care au fost convocaţi;
h) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări generale succesive la care au fost convocaţi;
i) neplata cotizaţiei şi a contribuţiei conform art. 44;
j) declararea incorectă a veniturilor obţinute ca urmare a desfăşurării activităţii de practician în insolvenţă şi, implicit, plata unei contribuţii anuale pe tranşe de venituri neconforme cu realitatea;
k) necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise în Tabloul U.N.P.I.R. şi în Registrul formelor de organizare. ”
b) Dispoziţii cuprinse în Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, aprobat prin Hotărârea nr. 3/2007 a Congresului U.N.P.I.R. (forma republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 678 din 6 octombrie 2010, modificată prin Hotărârea nr. 4/2011, publicată în M. Of., Partea I nr. 555 din 04 august 2011 ):
- art. 30 alin. (1) lit. c) şi lit. e):
„ Art.30. - (1) În afară de atribuţiile prevăzute la art. 53 din O.U.G., Consiliul naţional de conducere al Uniunii are următoarele atribuţii:
c) aprobă înscrierea/radierea practicienilor în insolvenţă, membri ai Uniunii, în/din Tabloul U.N.P.I.R., precum şi publicarea acestuia în M. Of. al României, Partea I bis;
d) aprobă înscrierea/radierea cabinetelor individuale de insolvenţă, a societăţilor civile profesionale, precum şi a filialelor acestora în/din Registrul formelor de organizare;
e) aprobă înscrierea/radierea în/din Tabloul U.N.P.I.R.; ”
- art. 92 pct. 13:
„ Art.92. - Constituie abateri următoarele fapte:
13. intrarea în una dintre situaţiile de nedemnitate prevăzute la art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006 ”;
- art. 101 alin. (1):
„ Art.101. - (1) Abaterile disciplinare săvârşite de membrii unei filiale se analizează de către comisia de disciplină a acesteia, în primă instanţă şi în complet de 3 membri, care aplică sancţiunile prevăzute la art. 69 alin. (1) din O.U.G., potrivit limitelor stabilite la art. 93-100. ”
Din analiza dispoziţiilor citate, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanţa de fond a reţinut că actul contestat a fost emis de Consiliul naţional de conducere al U.N.P.I.R. cu încălcarea competenţei ce revine, conform art. 101 alin. (1) din Statut, Comisiei de disciplină constituită la nivelul filialei din care face parte practicianului în insolvenţă, neregularitate ce atrage sancţiunea nulităţii.
Susţinerile recurenţilor referitoare la neconcordanţa între dispoziţiile din O.U.G. nr. 86/2006 şi cele ale Statutului profesiei sub aspectul calificării stării de nedemnitate ca abatere disciplinară, al competenţei de constatare a acesteia şi de aplicare a sancţiunilor nu pot fi primite pentru considerentele ce urmează.
Statutul profesiei este un act administrativ cu caracter normativ adoptat chiar de către recurenta-pârâtă U.N.P.I.R., entitate căreia îi este conferită de lege competenţa de autoreglementare, prin dispoziţiile art. 48 şi art. 55 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, conform cărora:
„ Art.48. - (1) În exerciţiul atribuţiilor sale legale, U.N.P.I.R. beneficiază de competenţă de autoreglementare, putând emite, în condiţiile legii, Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, regulamente, codul de etică al profesiei şi procedura disciplinară.
(2) Statutul de organizare şi funcţionare şi Codul de etică profesională şi disciplină al U.N.P.I.R. se publică în M. Of. al României, Partea I, după aprobarea de către Congresul U.N.P.I.R.
Art.55. alin. (1) Congresul U.N.P.I.R. are următoarele atribuţii:
b) adoptă Statutul U.N.P.I.R., precum şi modificările şi completările acestuia; adoptă Codul de etică profesională şi Regulamentul privind procedura disciplinară. Statutul va fi publicat în M. Of. al României, Partea I .”
În condiţiile în care U.N.P.I.R., în calitate de emitent al Statutului, nu a uzat nici de pârghiile legale ce îi permiteau, în virtutea competenţei de reglementare conferite de lege, să înlăture invocata neconcordanţă a prevederilor acestui act cu dispoziţiile O.U.G. nr. 86/2006, nici de căile de atac prevăzute de art. 1 alin. (6) ori art. 4 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că neclaritatea reglementării privind sancţiunea drastică a încetării calităţii de practician nu poate fi opusă intimatei-reclamante, prin invocarea de către autoritatea publică pârâtă a propriei conduite, materializată în elaborarea şi aprobarea dispoziţiilor din Statut care prevăd competenţa de constatare şi sancţionare a abaterii disciplinare în discuţie.
Relevantă este şi împrejurarea că, pe rolul Comisiilor de disciplină ale U.N.P.I.R., se află în curs o procedură disciplinară ce o vizează pe intimata-reclamantă cu referire la aceleaşi situaţii de fapt şi de drept expuse în cauza prezentă (aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în probaţiune la dosarul de fond).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de U.N.P.I.R. şi Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă împotriva sentinţei civile nr. 857 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7410/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 743/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
