ICCJ. Decizia nr. 743/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 743/2013
Dosar nr. 1437/33/2011
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Sentinţa nr. 712 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul Municipiul Dej prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi a anulat, parţial, Încheierea din 07 octombrie 2011 şi Decizia nr. 22 din 22 iulie 2011, emisă de Camera de Conturi Cluj, cu privire la măsurile stabilite la punctele 1 şi 4.
Totodată, Curtea de apel a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării Încheierii din 07 octombrie 2011 a Curţii de Conturi a României, până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 22 din 22 iulie 2011 emisă de Camera de Conturi a jud. Cluj, s-a dispus în sarcina reclamantului aplicarea mai multor măsuri, o parte dintre acestea fiind contestate, iar contestaţia reclamantului a fost însă respinsă prin Încheierea din 07 octombrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.
S-a arătat în considerentele sentinţei atacate că măsura dispusă prin pct. 2 alin. (1) din decizia atacată, este nelegală, întrucât plăţile efectuate de reclamant reprezentând sporuri, prime, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, acordate angajaţilor au fost efectuate în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, respectiv a Sentinţelor civile nr. 231/2008 şi nr. 666/2008 pronunţate de Tribunalul Cluj.
De asemenea, prima instanţă a apreciat ca fiind nelegală măsura dispusă la pct. 2 alin. (4), având în vedere că persoanele destituite nelegal au fost repuse în funcţie, ca urmare a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti, acestea fiind îndreptăţite la plata de despăgubiri reprezentând indemnizaţia de conducere de care ar fi trebuit să beneficieze dacă nu ar fi fost destituite, începând chiar cu data trecerii acestora într-o funcţie inferioară.
În fine, judecătorul fondului a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că a apreciat că este întemeiată cererea de suspendare.
1. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj, au declarat recurs Municipiul Dej prin Primar, Camera de Conturi Cluj şi Curtea de Conturi a României, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursurile, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorităţii publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administraţiei publice.
Reclamantul Municipiul Dej prin Primar a investit instanţa de contencios administrativ, cu cererea de anulare a Deciziei nr. 22 din 22 iulie 2011, emisă de Camera de Conturi Cluj şi a Încheierii din 07 octombrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.
Acest act administrativ a fost emise în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizare şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832 din 13 decembrie 2010.
Potrivit pct. 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se prevede competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Dat fiind că, potrivit art. 140 din Constituţia României, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate, „în condiţiile legii organice”, iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de asemenea, competenţa instanţelor specializate, în stabilirea competenţei soluţionării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului administrativ şi fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică şi în raport cu care, pct. 228 se află în contrarietate.
Pornind de la această premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente, prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, act juridic suspus executării şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ.
Or, din interpretarea normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 – „contestaţia suspendă executarea deciziei până la soluţionarea ei de către comisia de soluţionare a contestaţiilor”), rezultă că actul cu caracter executoriu care conţine măsurile de restabilire a legalităţii şi regularităţii este decizia camerei de conturi judeţene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluţionată contestaţia administrativă prealabilă sesizării instanţei.
În consecinţă, reţinând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată a Curţii de Conturi la nivel judeţean, iar conform art. 10 alin. (1) teza a I- a din Legea nr. 554/2004, modificată şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în competenţa tribunalelor, în primă instanţă, sunt date procesele şi cererile în materia contenciosului administrativ, privind actele autorităţilor sau instituţiilor locale sau judeţene, Curtea de Apel Suceava a pronunţat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competenţă materială în litigiile de contencios administrativ şi fiscal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
De altfel, în şedinţa plenului secţiei contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Judeţeană de Conturi, pentru că acesta este actul administrativ care dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Soluţiile de principiu adoptate la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curţi este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.
2. Soluţia adoptată în recurs
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 şi art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de Municipiul Dej prin Primar, de Curtea de Conturi a României şi de Camera de Conturi Cluj împotriva Sentinţei civile nr. 712 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 738/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 744/2013. Contencios → |
|---|
