ICCJ. Decizia nr. 7457/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7457/2013
Dosar nr. 1523/198/2012/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. 6369/221/2011 la data de 27 mai 2011, petenta SC C. SRL a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie seria X1. nr. XX1. din 01 martie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA CESTRIN.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 983 din data de 06 februarie 2012, Judecătoria Deva a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competenţa în materie contravenţională.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr. 1523/198/2012.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1313 din data de 18 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013.
2.3. Prin sentinţa nr. 3659 din 12 septembrie 2013, Judecătoria Deva a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză.
A mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competenţa în materie contravenţională, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reţine că la data de 01 martie 2011 a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie seria X1. nr. XX1., prin care s-a reţinut săvârşirea de către petentă a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul fără a deţine rovinietă valabilă.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instan ț elor de judecată la data de 27 mai 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea de către Judecătoria Brezoi a dispoziţiilor art. 101 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozi ț iile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven ț iilor, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, înso ț ită de copia procesului-verbal de constatare a contraven ț iei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscrip ț ie domiciliază sau î ș i are sediul contravenientul."
În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora alin. (1): Procesele în prima instan ț a, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozi ț iilor prezentei legi, a competenţei instan ț elor legal investite se judeca de instan ț ele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor în primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1)-(4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul-verbal de contravenţie rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este loc. S., Jud. Vâlcea, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Brezoi.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC C. SRL şi C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7456/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7476/2013. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
