ICCJ. Decizia nr. 7476/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7476/2013
Dosar nr. 161/35/2012
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.I.M. - Î.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (denumită în continuare A.P.D.R.P.), anularea deciziei nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins plata tranşei a doua a ajutorului financiar nerambursabil, contractat prin Contractul de finanţare nr. F1. din 31 iulie 2009, obligarea pârâtei să admită cererea de plată a tranşei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să-i achite suma de 38.616,00 RON, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de finanţare în cauză la data de 31 iulie 2009, pe baza cererii de finanţare nr. F1., obiectul acestuia fiind „modernizarea şi creşterea producţiei exploataţiei agricole”, pe Măsura 112, iar scopul pentru care a solicitat acest ajutor financiar nerambursabil a fost acela al achiziţionării unei autoutilitare pentru transportul în cele mai bune condiţii de igienă a legumelor spre vânzare.
După încheierea contractului de finanţare, s-a achitat de către pârâtă prima tranşă de plată a ajutorului financiar, a achiziţionat, conform prevederilor proiectului şi planului de afaceri, o maşină autoutilitară marca M.S., în vederea realizării scopului propus prin planul de afaceri, îndeplinindu-şi astfel obligaţia pe care şi-a asumat-o şi a utilizat această autoutilitară pentru transportul produselor agricole (legume) în pieţe, în condiţii şi la standarde conforme cu standardele comunitare, având şi avizul A.N.S.V.S.A., pentru a transporta produse alimentare de origine non-animală.
Ulterior, în luna octombrie 2011, a depus dosarul şi cererea de plată a tranşei a doua prevăzute în contractul de finanţare, însă i s-a răspuns că „achiziţia unei autoutilitare nu este prevăzută ca fiind eligibilă în cadrul investiţiilor care se realizează pentru a demonstra că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare”.
Reclamanta a arătat că formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii de refuz la plată care, însă, a fost respinsă prin adresa nr. A1. din 22 februarie 2012, apreciind conduita pârâtei cu privire la modul în care a înţeles să respecte prevederile contractului de finanţare ca fiind incorectă, prin refuzul de a-i achita tranşa a doua a ajutorului financiar, aceasta a încălcat prevederile art. 7 din contract.
În opinia reclamantei, câtă vreme pârâta şi-a însuşit planul de afaceri întocmit anterior încheierii contractului, plan ce a constituit practic temeiul şi condiţia acordării ajutorului financiar prevăzut prin contractul de finanţare şi întrucât acest plan de afaceri prevede ca unic scop realizarea obiectivului propus - modernizarea şi creşterea producţiei exploataţiei agricole - achiziţionarea unei autoutilitare necesare transportului producţiei agricole, refuzul pârâtei de a achita tranşa a doua în condiţiile în care a respectat planul de afaceri, apare ca fiind făcut cu rea-credinţă şi prin interpretarea subiectivă şi eronată a prevederilor fişei tehnice a Măsurii 112, la care face trimitere adresa de soluţionare a plângerii sale.
În concluzie, reclamanta a susţinut că investiţia efectuată prin achiziţionarea unei autoutilitare conform planului de afaceri însuşit de pârâtă şi care face parte integrantă din contractul de finanţare, este o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele depuse la pârâtă şi neexclusă prin prevederile H.G. nr. 224/2008, motiv pentru care solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că în urma analizării de către experţii A.P.D.R.P a cererii de plată depusă de reclamantă, s-a constatat că achiziţia efectuată de aceasta nu reprezintă o cheltuială eligibilă atât din prisma fişei măsurii, cât şi a dispoziţiilor H.G. nr. 224/2008.
Prin urmare, experţii A.P.D.R.P. au concluzionat că autoutilitara M.S. nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate conform H.G. nr. 224/2008, astfel că acestea nu reprezintă o cheltuială eligibilă. Acest utilaj nu este de natură să deservească în mod direct şi exclusiv activitatea specifică propusă prin proiect dat fiind faptul că are o funcţionalitate multiplă, existând posibilitatea ca să fie utilizat şi în activităţi neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activităţii propuse prin proiect.
În plus, atât fişa Măsurii 112, cât şi H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin P.N.D.R. 2007-2013 prevăd ca eligibile doar mijlocele de transport specializate.
Or, respectarea tuturor condiţiilor cerute pentru acordarea finanţării este impusă de reglementări comunitare şi naţionale, acestea urmând a se verifica pe întreaga perioadă de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanţare şi pe o perioada de încă cinci ani.
Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării F.E.A.D.R. prin P.N.D.R. 2007 - 2013 şi de solicitare a finanţării în concordantă cu aceste condiţii, A.P.D.R.P. având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control şi proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate de către direcţiile/organismele abilitate să desfăşoare acţiuni de control neputând fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de Agenţie.
Astfel, pentru fiecare tranşă de plată, beneficiarul depune un dosar de cerere de plată, însoţit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt eligibile, respectiv ca acestea respectă întrutotul dispoziţiile legale aplicabile, dispoziţii de la care părţile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voinţă.
Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 165 din 7 mai 2012, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 emisă de pârâta A.P.D.R.P. Bucureşti prin care i s-a respins reclamantei plata tranşei a doua a ajutorului financiar nerambursabil contractat prin contractul de finanţare nr. F1. din 31 iulie 2009.
Totodată, a obligat pârâta să admită cererea de plată a tranşei a două de ajutor financiar nerambursabil, formulată de reclamantă, să achite suma de 38.616 RON în favoarea reclamantei, reprezentând a doua tranşă a ajutorului financiar nerambursabil, precum şi la plata sumei de 1.543 RON, în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat şi taxă de timbru.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta a încheiat cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Contractul de finanţare nr. F1. din 31 iulie 2009, pe baza cererii de finanţare nr. F1., obiectul acestuia fiind „modernizarea şi creşterea producţiei exploataţiei agricole prin instalarea doamnei B.I.M. ca şef de exploataţie”, pe Măsura 112: „Instalarea tinerilor fermieri”.
Anterior încheierii contractului, reclamanta a întocmit proiectul necesar în scopul eligibilităţii acestuia, precum şi planul de afaceri solicitat, pentru a se verifica dacă îndeplineşte condiţiile necesare acordării ajutorului financiar nerambursabil solicitat.
După verificarea proiectului, conţinând documentele cerute de instituţia pârâtă, precum şi planul de afaceri care conţinea obiectivul propus pentru obţinerea ajutorului financiar solicitat, s-a încheiat contractul de finanţare, urmat de achitarea către pârâtă a primei tranşe de plată a ajutorului financiar.
Ulterior, reclamanta a achiziţionat conform prevederilor proiectului şi planului de afaceri, o maşină autoutilitară marca M.S. în vederea realizării scopului propus prin planul de afaceri, respectiv transportul produselor agricole (legume) în pieţe, în condiţii şi la standarde conforme cu standardele comunitare, având şi avizul A.N.S.V.S.A. pentru a transporta produse alimentare de origine non-animală.
Ca urmare a solicitării reclamantei de decontare a acestei cheltuieli prin cererea de plată nr. 2/10 octombrie 2011, A.P.D.R.P. a emis Decizia (Notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plăţii) nr. 1386 din 27 ianuarie 2012, motivată de prevederile fişei măsurii 112, potrivit căreia achiziţia unei autoutilitare nu este prevăzută ca fiind eligibilă în cadrul investiţiilor care se realizează pentru a demonstra că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare.
Contrar poziţiei exprimate de instituţia pârâtă, prima instanţă a apreciat că achiziţionarea autoutilitarei M.S. pentru transportul legumelor pentru vânzare reprezintă o cheltuială eligibilă, fiind îndeplinite atât cerinţele fişei Măsurii 112, cât şi ale H.G. nr. 224/2008.
Astfel, pârâta şi-a însuşit planul de afaceri întocmit anterior încheierii contractului, plan ce a constituit temeiul şi condiţia acordării ajutorului financiar prevăzut prin contractul de finanţare şi câtă vreme acest plan de afaceri prevede ca unic scop în vederea realizării obiectivului propus (modernizarea şi creşterea producţiei exploataţiei agricole) achiziţionarea unei autoutilitare necesare transportului producţiei agricole, refuzul pârâtei de a achita a doua tranşă în condiţiile în care reclamanta a respectat planul de afaceri, apare ca fiind făcut cu rea-credinţă şi prin interpretarea subiectivă şi eronată a prevederilor fişei tehnice a Măsurii 112 şi a art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008.
Or, aspectele invocate de pârâtă cu privire la neeligibilitatea investiţiei menţionate în planul de afaceri (achiziţionarea unei autoutilitare), trebuiau relevate anterior semnării contractului şi nu ulterior, pârâta invocându-şi la acest moment propria culpă în semnarea şi derularea contractului de finanţare, iar susţinerea pârâtei, în sensul că utilajul (autoutilitara) nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializat conform H.G. nr. 224/2008 pe considerentul că aceste autoutilitare au o funcţionalitate multiplă, existând posibilitatea ca acestea să fie utilizate şi în alte activităţi, neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activităţii propuse prin proiect, este greşită.
Din analiza fişei tehnice a Măsurii 112, invocată de pârâtă, se poate observa că această interpretare este contrară acestor prevederi.
Astfel, în capitolul privind cerinţele planului de afaceri se menţionează că planul de afaceri trebuie să includă detalii privind investiţia care se realizează, demonstrând că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii standardelor comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, menţionându-se apoi care sunt bunurile ce se pot achiziţiona, printre care sunt incluse şi maşini sau utilaje specializate. Prin urmare, achiziţionarea de către reclamantă a acestei autoutilitare, care este un mijloc de transport specializat şi avizat de D.S.P.S.A. Satu Mare pentru transportul de produse alimentare, în speţă de produse agricole realizate în ferma proprie, se încadrează în condiţiile de finanţare invocate.
Din fişa tehnică a autoutilitarei rezultă că aceasta este destinată strict transportului de marfă, nicidecum nu este un autoturism destinat uzului personal sau familial sau transportului de persoane, iar reclamanta a obţinut autorizaţia de transport emisă de A.N.S.V.S.A. Satu Mare, tocmai pentru a realiza în condiţii bune transportul produselor agricole cu autoutilitara achiziţionată.
Concluzionând, judecătorul a apreciat că investiţia efectuată de reclamantă prin achiziţionarea unei autoutilitare, conform planului de afaceri însuşit de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi care face parte integrantă din contractul de finanţare, este o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele depuse de reclamantă la instituţia pârâtă şi neexclusă prin prevederile H.G. nr. 224/2008.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 165/CA din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, a formulat recurs Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, susţinând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se arată că sentinţa recurată este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente speţei cât şi cu interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză.
În esenţă, se menţionează că în raport de fişa Măsurii 112 din Ghidul solicitantului şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, achiziţia reclamantei constând în autoutilitara marca M.S. nu reprezintă o cheltuială eligibilă pentru că nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate, având o funcţionalitate multiplă, existând posibilitatea ca aceasta să fie utilizată şi în activităţi neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activităţii propuse prin proiect.
Prin urmare, Notificarea privind refuzul plăţii nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 emisă de A.P.D.R.P. este temeinică şi legală, sentinţa recurată fiind neconformă cu clauzele contractuale şi dispoziţiile legale.
De asemenea, se arată că respectarea tuturor condiţiilor cerute pentru acordarea finanţării este impusă de reglementările comunitare şi naţionale, care se verifică pe întreaga perioadă de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanţare şi pe o perioadă de încă 5 ani, pe care reclamanta era obligată să le cunoască.
Mai mult, toate informaţiile necesare i-au fost puse la dispoziţie de autoritatea pârâtă prin toate mijloacele de informare încă din perioada de întocmire a proiectului, respectiv anterior depunerii dosarului de finanţare, iar ulterior trebuia să cunoască prevederile contractuale şi legale incidente proiectului pe care trebuia să-l implementeze cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat.
A fost invocată în susţinerea recursului şi Decizia nr. 1677 din 29 marite 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Intimata-reclamantă a formulat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond, contrar susţinerilor recurentei, a interpretat corect dispoziţiile legale aplicabile speţei, pronunţând o sentinţă legală şi temeinică.
În esenţă, se susţine că a achiziţionat conform prevederilor proiectului şi planului de afaceri autoutilitara marca M.S. pentru realizarea scopului propus, utilizând-o pentru transportul produselor agricole (legume) în pieţe, având şi avizul A.N.S.V.S.A.
Acest mijloc de transport se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate necesare transportului produselor agricole în bune condiţii şi la standarde comunitare, astfel că în mod corect instanţa de fond a apreciat această cheltuială ca fiind eligibilă.
De asemenea, se susţine că recurenta-pârâtă nu se poate prevala de o adresă emisă de Ministerul Agriculturii în anul 2012, ulterioară încheierii contractului de finanţare (anul 2009), care nu poate modifica dispoziţiile cuprinse în normele legale aplicabile cauzei şi nici clauzele contractului de finanţare legal încheiat.
Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele şi criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de apărările părţilor, de dispoziţiile legale incidente, reţine că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că între A.P.D.R.P. şi reclamantă a fost încheiat contractul de finanţare nr. F1. din 31 iulie 2009.
Obiectul acestuia l-a constituit acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare pentru proiectul „Modernizarea şi creşterea producţiei exploataţiei agricole prin instalarea doamnei B.I.M. ca şef de exploataţie”.
Reclamantei i-a fost refuzată decontarea cheltuielilor cu achiziţionarea unei autoutilitare marca M.S. conform cererii nr. 2/10 octombrie 2011, prin Notificarea refuzului plăţii nr. 1386 din 27 ianuarie 2012, apreciindu-se de autoritatea pârâtă că această cheltuială nu este eligibilă, întrucât mijlocul de transport nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate conform dispoziţiilor H.G. nr. 224/2008.
Această decizie de respingere a cererii reclamantei a făcut obiectul cererii deduse judecăţii, instanţa de fond statuând, în esenţă, că investiţia efectuată de reclamantă prin achiziţionarea autoutilitarei conform planului de afaceri reprezintă o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele depuse de aceasta şi neexclusă de la finanţare conform prevederilor H.G. nr. 224/2008.
Contrar concluziei instanţei de fond, instanţa de recurs reţine că respectiva cheltuială nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile pentru acordarea finanţării nerambursabile solicitate.
Conform dispoziţiilor art. 5 pct. 5(2) din contractul de finanţare, art. 3 alin. (1) din Anexa I - Prevederi Generale la Contractul de finanţare, autoritatea contractantă avea posibilitatea legală să invalideze şi ulterior semnării contractului autorizarea unei cereri de plată, cum este şi cea formulată de reclamantă.
Prin fişa Măsurii 112 sunt enumerate limitativ tipurile de investiţii şi cheltuieli eligibile după cum urmează:
- construirea şi/sau modernizarea clădirilor utilizate pentru producţia agricolă la nivel de fermă, incluzându-le şi pe cele pentru protecţia mediului;
- achiziţionarea sau achiziţionarea în leasing de tractoare noi, combine de recoltat, maşini, utilaje, instalaţii, echipamente şi accesorii, echipamente şi software specializate;
- achiziţionarea de animale şi după caz, a cotei de producţie;
- plantarea şi replantarea plantelor perene;
- achiziţionarea de teren pentru activităţi agricole.
Prin urmare, prin această măsură pot fi finanţate doar dezvoltarea sau implementarea anumitor activităţi şi investiţii non-agricole.
De asemenea, conform Măsurii 112, este admisă achiziţionarea unor mijloace de transport specializate, dar numai ca şi utilaje care asistă în mod direct şi exclusiv implementarea proiectului.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. l) din Hotărârea nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin P.N.D.R. 2007 - 2013: „mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerinţele de transport în cont propriu al materiei prime şi/sau al producţiei obţinute şi care sunt prevăzute în Studiul de Fezabilitate sau în Memoriul Justificativ, anexate cererii de finanţare, vehicule care îndeplinesc aceleaşi cerinţe şi au o funcţie specifică ce necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale, precum şi mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fişele măsurilor din cadrul P.N.D.R.”.
Deci, potrivit fişei Măsurii 112, cât şi dispoziţiilor menţionate în H.G. nr. 224/2008, sunt prevăzute ca eligibile doar mijloacele de transport specializate.
Cum autoutilitara M.S. nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate, în mod corect prin Notificarea nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 această cheltuială a fost refuzată la plată, fiind neeligibilă, întrucât autoutilitara are o funcţionalitate multiplă, existând posibilitatea de a fi utilizată şi în activităţi neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activităţii propuse prin proiectul „Modernizarea şi creşterea producţiei exploataţiei agricole prin instalarea doamnei B.I.M. ca şef de exploataţie”.
Este adevărat că în cuprinsul planului de afaceri a propus achiziţionarea de maşini, însă se impunea ca acestea să se încadreze în categoria mijloacelor de transport specializate conform art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, pentru a se statua că achiziţionarea reprezintă o cheltuială eligibilă.
Reclamanta a menţionat că autoutilitara este folosită pentru transportul produselor agricole - produsul finit, or, dosarul cererii de finanţare şi planul de afaceri a vizat modernizarea şi creşterea producţiei exploataţiei agricole, prin arendarea şi însămânţarea de noi terenuri, precum şi realizarea de salarii care vor proteja plantaţiile, astfel că achiziţia/cheltuiala trebuia efectuată numai în acest scop pentru a deservi în mod direct activităţile specifice propuse prin proiect.
Nu prezintă relevanţă în cauză avizul D.S.P.S.A. Satu Mare, întrucât eligibilitatea cheltuielilor nu se verifică în raport de acest aviz ci numai în raport cu dispoziţiile legale menţionate şi clauzele contractuale.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reţine că în mod corect autoritatea pârâtă a respins cererea de plată formulată de reclamantă, astfel că actul contestat este legal, acţiunea reclamantei fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva sentinţei nr. 165 din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7457/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7487/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
