ICCJ. Decizia nr. 7515/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7515/2013
Dosar nr. 877/33/2012
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta A.R. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31.853 din data de 08 mai 2012 emisă de Comisia pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 800 din 31 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.R. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamantul se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A.R. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă cu încălcarea art. 304 pct. 4 C. proc. civ. întrucât şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, sentinţa este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9). Pentru a putea exercita un control judiciar pertinent şi efectiv şi pentru a putea aprecia asupra concludenţei şi utilităţii eventualei probe cu martorii care au dat declaraţii notariale, instanţa avea nevoie să cunoască argumentele concrete care au conturat soluţia de respingere a cererii.
Hotărârea emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii Cluj este nemotivată în fapt şi în drept, fiind indicată generic existenţa unor date contradictorii fără a se motiva în concret care anume date sunt contradictorii şi sub ce aspect.
În concordanţă cu jurisprudenţa fostei Curţi de Justiţie a Comunităţilor Europene (actuala Curte de Justiţie a Uniunii Europene) referitoare la actele comunitare, aplicabilă prin analogie (cauza Comisia c. Consiliul CE, Hotărârea din 26 martie 1987), hotărârea contestată trebuia să cuprindă expunerea elementelor pertinente de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii sale, astfel încât instanţa să poată exercita un control de legalitate efectiv şi astfel încât persoana vizată să poată cunoaşte motivele concrete pentru care i s-a respins cererea.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Recurenta a încercat să dovedească că are calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.
Faţă de dispoziţiile legale incidente şi de starea de fapt existentă, instanţa a dispus ascultarea martorilor M.V. şi C.C., aceleaşi persoane care au dat declaraţiile notariale de care reclamantul s-a prevalat în faţa Casei judeţene de pensii, pentru a se stabili cu certitudine incidenţa art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000 şi pentru a vedea astfel dacă reclamantul este sau nu este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii pretinse, în acest sens fiind emise citaţiile ale căror dovezi se află la filele 22-23 din dosar.
Datorită absenţei reclamantului şi a martorilor instanţa de fond s-a aflat în imposibilitatea audierii acestora în instanţă.
În aceste împrejurări, cum reclamantul nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele susţinute, cu toate stăruinţele instanţei, audierea nemijlocită a martorilor fiind o condiţie necesară pentru stabilirea situaţiei de fapt invocate de către reclamant acţiunea în mod corect a fost respinsă, instanţa de fond apreciază că statuările din actul administrativ atacat nu au fost combătute cu niciun mijloc de probă din care să rezulte că situaţia sa se încadrează în art. 1 din O.G. nr. 105/1999.
Aşa fiind, cum recurenta-reclamantă nu a făcut dovada în niciun fel că ar fi fost refugiată şi că acest lucru ar fi fost consecinţa unor persecuţii din motive etnice, în mod corect, instanţa de fond, a dispus respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.R. împotriva Sentinţei civile nr. 800 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7514/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7516/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
