ICCJ. Decizia nr. 7517/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7517/2013
Dosar nr. 1280/2/2012
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1064 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii invocată din oficiu cu privire la capătul de cerere referitor la punerea în executare a Sentinţei civile nr. 5431/2011 pronunţată în dosarul nr. 12482/2/2010, a respins capătul de cerere referitor la punerea în executare a Sentinţei civile nr. 5431/2011 pronunţată în dosarul nr. 12482/2/2010 ca prematur, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu pârâta P.D.D., a aplicat pârâtei o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 03 decembrie 2011 şi până la executarea Sentinţei civile nr. 1623 din 02 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în dosarul nr. 9009/2/2009, a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta P.D.D., susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din 28 septembrie 2012 constatând lipsa nejustificată a părţilor, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că, până la data de 29 noiembrie 2013, niciuna dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an" iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Având în vedere şi prevederile dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta P.D.D. împotriva Sentinţei nr. 1064 din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7516/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7522/2013. Contencios → |
|---|
