ICCJ. Decizia nr. 7546/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7546/2013
Dosar nr. 9049/2/2011
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1146 din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.G., prin care solicita să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele: Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin „lucrător al Securităţii" se înţelege „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Aşadar, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de lucrător al Securităţii este aceea ca această persoană să fi avut calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii, iar a doua condiţie vizează natura activităţilor desfăşurate, respectiv acestea să fi suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, fiind necesar ca aceste condiţii să fie îndeplinite cumulativ.
Pe de altă parte, instanţa de fond reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.", iar art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „Direcţia de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate".
În ceea ce priveşte îndeplinirea primei condiţii de către pârât, se constată că această împrejurare nu este contestată de niciun din părţi, pârâtul recunoscând că a avut calitatea de ofiţer în cadrul I.J.S. Teleorman.
Analizând cea de-a doua condiţie, instanţa de fond reţine că, pentru a fi declanşată procedura de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii, este necesară îndeplinirea unei situaţii premisă, respectiv cererea formulată de persoană îndreptăţită în vederea aflării identităţii lucrătorilor care au contribuit la instrumentarea dosarului sau existenţa unei ipoteze în care verificare se efectuează din oficiu.
Instanţa reţine că din actele depuse la dosar de către reclamant nu rezultă că pârâtul s-ar afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 în care verificarea se efectuează din oficiu.
Pe de altă parte, se reţine că la data de 25 mai 2009, domnul M.T. a depus o cerere, înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P/2919 prin care a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce îl viza (fila 21). Este adevărat că în cuprinsul acestui dosar au fost găsite: un raport informativ ce cuprinde o rezoluţie scrisă de pârât, precum şi o notă scrisă de acesta, însă trebuie stabilit dacă, în concret, activităţile desfăşurate au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În acest sens, se observă că prin rezoluţia scrisă de pârât pe raportul informativ depus la fila 23 din dosarul instanţei au fost făcute aprecieri ce au caracter general, respectiv „Să ne creăm posibilităţi să cunoaştem atitudinea şi poziţia prezentă a acestui element", care nu s-au materializat prin acţiuni clare şi precise de natură să suprime sau să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei vizate. De asemenea, în cuprinsul notei de la fila 25 din dosarul instanţei s-a menţionat că „Sarcinile trasate în continuare colaboratorului se găsesc scrise pe nota originală aflată la dosarul de obiect", fără ca pârâtul să fi dispus acţiuni concrete împotriva celui vizat. în aceste condiţii, se apreciază de către instanţă că din dovezile depuse la dosar de reclamant nu rezultă faptul că pârâtul ar fi întreprins activităţi care să fi avut ca finalitate încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale domnului M.T.
Referitor la activităţile desfăşurate de pârât cu privire la celelalte două persoane indicate în acţiune şi nota de constatare, respectiv B.I şi J.A., instanţa observă că la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că acestea s-ar fi adresat cu cereri la C.N.S.A.S. în vederea verificării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor care îi vizau. In această ipoteză se apreciază că, în lipsa situaţiei premisă, instanţa de judecată nu poate efectua un control cu privire la aceste activităţi şi să stabilească, în urma verificărilor, dacă acţiunile întreprinse de pârât în mod efectiv au avut sau nu ca efect încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale celor doi.
În raport de aceste considerente, prima instanţă apreciază că în cauză nu se poate reţine îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, reclamantul a reiterat argumentele invocate în faţa instanţei de fond, prin cererea de chemare în judecată, susţinând că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
În acest sens, a arătat, în esenţă, că în mod greşit a reţinut prima instanţă că nu ar fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât, în raport cu actele instrumentate de acesta în cazul urmăririi informative a unui fost deţinut politic, în legătură cu care Securitatea urmărea să afle dacă „acesta caută să întreţină relaţii cu foştii condamnaţi, precum şi cu alte elemente care fac obiectul muncii organelor de securitate", precum şi „stabilirea activităţii şi poziţiei sale prezente"; arată recurentul că intimatul a instruit un informator pentru urmărirea fostului deţinut politic.
De asemenea, arată recurentul, în mod greşit a considerat instanţa de fond că verificarea intimatului-pârât trebuie limitată la actele îndeplinite de acesta în raport cu persoana care a formulat sesizarea.
Înalta Curte, examinând sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetăţean român sau cetăţean străin, care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al U.E. au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în"-conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
De asemenea, art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Totodată, art. 1 alin. (9) din ordonanţa de urgenţă în discuţie dispune că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Rezultă, din analiza şi interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu şi a altor persoane.
Aşadar, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă, în ce priveşte activităţile desfăşurate de pârât cu privire la celelalte persoane indicate în acţiune şi nota de constatare, că - în lipsa unor dovezi din care să rezulte că acestea s-ar fi adresat cu cereri la C.N.S.A.S. - nu se poate efectua un control cu privire la presupusele activităţii desfăşurate de intimatul-pârât care să fi vizat respectivele persoane.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, se va reţine că sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora, prin „lucrător al Securităţii" se înţelege „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Rezultă din textul legal citat, că două sunt condiţiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să poată fi considerată „lucrător al Securităţii": calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, şi desfăşurarea de activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, nefiind contestat nici de către pârât, acesta a avut, în perioada prevăzută de lege, calitatea de ofiţer al Securităţii, prima condiţie legală fiind, deci, îndeplinită.
Pentru a fi întrunită cea de-a doua condiţie este necesar, conform prevederilor legale, ca persoana respectivă, având calitatea mai sus stabilită, să fi „desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Or, argumentul potrivit căruia «a instruit un informator pentru urmărirea unui fost deţinut politic, în legătură cu care Securitatea urmărea să afle dacă „acesta caută să întreţină relaţii cu foştii condamnaţi, precum şi cu alte elemente care fac obiectul muncii organelor de securitate" şi „stabilirea activităţii şi poziţiei sale prezente"», fără a se dovedi, în mod concret, că prin această „activitate" „a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului", nu este suficient pentru a conduce la concluzia că este îndeplinită această din urmă condiţie legală.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor legale incidente, în raport cu situaţia de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 1146 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7316/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7547/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
