ICCJ. Decizia nr. 7547/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞIJUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7547/2013
Dosar nr. 10948/2/2011
Şedinţa publică de Ia 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2126 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M., prin care solicita să se constatate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând următoarele:
În conformitate cu textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie declarată colaborator al Securităţii este nevoie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1) persoana să fi furnizat informaţii, sub orice formă, organelor de Securitate, informaţii care să se refere la activităţi sau 4 atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; 2) aceste informaţii furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.
Se retine că din cuprinsul notei de constatare din 07 aprilie 2011 rezultă faptul că pârâtul a fost recrutat la data de 25 decembrie 1982 sub numele conspirativ de „S.", pentru supravegherea informativă a personalului din cadrul G.E.F.P. N. Giurgiu (angajament, fila 28 dosar).
Din probele administrate, se retine că, astfel după cum rezultă din nota din 14 martie 1983, semnata „S." (fila 104 dosar instanţă), pârâtul a indicat faptul ca marinarul II asculta ştirile de la E.L. în cabină și ca acesta obişnuieşte sa comenteze ştirile cu marinarul I.C., iar în nota datată 09 februarie 1983, pârâtul indica faptul ca marinarii II și I.C. comentează între ei ştirile transmise de postul de radio respectiv, făcând afirmaţii pozitive cu privire la cele ascultate.
Se constată că simplele referiri generice ale pârâtului în notele respective la faptul că doi marinari comentează între ei, în cabină, ştirile respective, nu sunt de natură a fi produs repercusiuni asupra marinarilor în cauză. Aceasta întrucât, din cuprinsul notelor pârâtului nu rezultă faptul că respectivele comentarii ar fi fost împotriva regimului politic de atunci, pârâtul nedetaliind despre ce anume ştiri era vorba, nici care erau în concret comentariile la care achiesau marinarii respectivi. In atare condiţii, nu se poate susţine cu temei faptul ca informaţiile furnizate s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar şi că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, neputându-se prezuma de plano că respectivul conţinut al emisiunii radio era în contra regimului, pentru simplul motiv că profilul postului radio respectiv era generic împotriva regimului de la acea vreme. Atare presupuneri sunt lipsite de substanţa câtă vreme din înscrisuri nu rezulta conţinutul concret al emisiunii şi, respectiv, al comentariilor.
Se are în vedere că în nota ofiţerului de securitate care a primit nota informativa a paratului s-a menţionat faptul că sursa a fost instruita în scopul de a stabili comentariile pe care le face I.C. şi dacă este de acord cu politica partidului. Or, de aici rezultă chiar faptul ca informaţiile furnizate în cuprinsul notelor nu erau apte de a stabili activitatea sau atitudinea potrivnică regimului totalitar. La dosar reclamanta nu a anexat ale înscrisuri care sa probeze eventualele informaţii suplimentare pe care pârâtul le-ar fi furnizat în sensul indicat în subsolul notei informative din 09 februarie 1985.
Totodată, din probele administrate nu rezultă nici teza reclamantului în sensul că numitul IC a intrat în evidenţa Securităţii şi nu s-a probat nici faptul că numitul II ar fi intrat în evidenta Securităţii ca urmare a notei informative din 14 martie 1983. Aceasta, întrucât reclamanta nu a depus înscrisuri care să confirme o atare susţinere.
Pe de alta parte, astfel după cum s-a arătat în cele ce preced, nu este suficientă informarea Securităţii, pur generică, cu privire la ascultarea şi comentarea ştirilor difuzate pe postul radio „Europa Liberă" pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii, fiind necesar ca din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnica regimului comunist, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304 C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de judecată apreciind în mod greşit că informaţiile furnizate de pârât nu se refereau la atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist şi nu vizau încălcarea unor drepturi fundamentale; în esenţă, recurentul susţine că ascultarea postului de radio „E.L." reprezenta, prin ea însăşi, o atitudine potrivnică regimului comunist.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
Pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor legale citate, se cere întrunirea a două condiţii cumulative: pe de o parte, prin informaţiile furnizate lucrătorilor securităţii să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi, pe de altă parte, aceste informaţii să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză, cum judicios şi suficient motivat a reţinut şi instanţa de fond, nu sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative expres prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe intimat, întrucât informaţiile furnizate organelor de securitate prin notele informative depuse de reclamant la dosar nu conţin, pe de o parte, în mod esenţial, referiri la activităţi şi atitudini vădit şi preponderent potrivnice regimului totalitar comunist, şi, pe de altă parte, prin informaţiile respective nu s-a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Contrar susţinerilor recurentului, ascultarea postului de radio „Europa Liberă" nu poate fi considerată, prin ea însăşi, o atitudine potrivnică regimului comunist, iar simpla informare, făcută cu titlu generic, referitoare la „comentariile pozitive" cu privire la emisiunile transmise de postul de radio respectiv, nu poate fi considerată că urmăreşte îngrădirea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale omului.
Că aşa este, rezultă în mod clar din reacţia ofiţerilor Securităţii, consemnată în înscrisurile ataşate la dosar şi evidenţiată de recurent în cererea de recurs, potrivit căreia intimatului-pârât i se cerea „de a stabili comentariile ce "le face intenţii de evaziune"; nu era suficientă, deci, simpla informarevi referitoare la „comentariile pozitive", ci se impunea „a stabili" aceste comentarii, adică a le concretiza şi a le însoţi de informări privind eventuala intenţie de a părăsi ţara.
Aşadar, prin modul lor de redactare, aceste note nu pot fi considerate denunţuri privind „atitudini potrivnice regimului comunist", în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi, cu atât mai puţin, să conducă la concluzia îndeplinirii condiţiei de a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale incidente o interpretare corectă şi a făcut o corectă aplicare a acestora la speţă, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 2126 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7546/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4756/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
