ICCJ. Decizia nr. 7817/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7817/2013
Dosar nr. 38/59/2013
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială judeţul Arad, prin Preşedintele Consiliului Judeţean P.N.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 204 din 22 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 25 septembrie 2012, şi anularea Notei de Constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 25 septembrie 2012 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, comunicată reclamantei pe data de 28 septembrie 2011, cu consecinţa exonerării sale de la plata corecţiilor financiare aplicate.
Cererea reclamantei a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, şi cele ale Legii nr. 554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 244 din data de 22 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi, în consecinţă a trimis cauza spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a reţinut că litigiul decurge din contractul de finanţare din 29 septembrie 2012 şi a apreciat incidente dispoziţiile art. 23 din contractul de finanţare, de atribuire a competenţei teritoriale instanţelor competente material din Bucureşti.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 2397 din data de 4 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către pârât, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nota de constatare a fost emisă în baza legii, O.G. nr. 79/2003 la momentul încheierii contractului, O.U.G. nr. 66/2011 în prezent, şi nu în baza contractului de finanţare, nefiind incidentă clauza atributivă de competenţă inserată în art. 23 din contractul de finanţare, ci dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.
Iar cum suma corecţiei financiare aplicate reclamantei a fost de 62.907,80 RON şi TVA aferentă, sub cuantumul de 500.000 RON, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului, respectiv Tribunalului Arad, raportat la opţiunea iniţială a reclamantei.
În fine, prin Sentinţa civilă nr. 6117 din 17 octombrie 2013, Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu de către această instanţă, şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că în cauză este contestat un act administrativ fiscal ce vizează corecţii aplicate ca urmare a constatării unor nereguli în executarea unui contract de finanţare din fonduri europene, corecţii care sunt considerate, potrivit art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, creanţe bugetare, dar astfel de creanţe bugetare nu sunt impozite, taxe, contribuţii, datorii vamale, şi nici accesorii ale unor astfel de creanţe limitativ stabilite de legiuitor, nefiind aşadar aplicabil criteriul cuantumului sumei pentru stabilirea competenţei materiale.
Aşa fiind, în determinarea competenţei nu poate fi aplicat decât criteriul poziţionării organului administrativ emitent al actului administrativ contestat, poziţie care în cauză, fiind centrală, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - atrage competenţa materială de soluţionare a secţiei de contencios administrativ fiscal din cadrul Curţii de Apel.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Tribunalul Arad a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 25 septembrie 2012, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, prin care s-a aplicat reclamantului o corecţie financiare de 10% din valoarea unui contract de servicii pentru nereguli constatate la încheierea contractului de servicii de asistenţă tehnică în cadrul proiectului cod SMIS 6442 "Drumul Vinului: Păuliş - Ghiroc - Covăsânţ - Siria", finanţat din Programul Operaţional Regional.
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din interpretarea respectivului capitol al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
De altfel, în acest sens este şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie.
Din această perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existenţa unor raporturi juridice anterioare intervenite între părţi ca urmare a unui contract de finanţare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică - parte în contract, a unor obligaţii fixate de lege, iar nu în executarea unor obligaţii contractuale.
În consecinţă, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, şi anume dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenţei teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unei note de constatare a neregulilor ce stabileşte, în sarcina reclamantului, o corecţie financiară în sumă de 62.907,80 RON, respectiv o creanţă bugetară în valoare de 24.201,64 RON şi TVA, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului.
Pentru aceste considerente şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială judeţul Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7800/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 7820/2013. Contencios → |
|---|
