ICCJ. Decizia nr. 7857/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7857/2013
Dosar nr. 4302/1748/2012*
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 5 decembrie 2011, reclamanta SC V.T. SRL Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei din data de 14 noiembrie 2011 şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment. Prin Sentinţa nr. 1356 din 8 martie 2012, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Cornetu, reţinând incidenţa art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 faţă de locul săvârşirii contravenţiei.
Prin Încheierea de şedinţă din 27 februarie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoatere cauzei de pe rol şi trimiterea, pe cale administrativă, spre competentă soluţionare Judecătoriei Brăila, instanţa în circumscripţia căreia îşi are sediul contravenientul, reţinând aplicabilitatea art. XXIII alin. (4) din Legea nr. 2/2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 3 aprilie 2013.
Judecătoria Brăila, prin Sentinţa nr. 5034 din 28 iunie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, avute în vedere de prima instanţă, nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competenţă, în baza art. 20 pct. 2 coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie anularea procesului-verbal din 14 noiembrie 201 încheiat de pârâta C.N.A.D.N.R., prin care, în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, petenta SC V.T. SRL Brăila a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 2.750,00 RON şi obligată la plata unei despăgubiri în valoare de 720,00 euro (3.106,80 lei) pentru că vehiculul categoria E, ce-i aparţinea, cu numărul de înmatriculare X1, a circulat, la data de 16 mai 2011, pe Autostrada A2 km12+450m Glina, judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată în M.Of. nr. 89/12.022013, "plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul".
Aşa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul primei instanţe la data de 5 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile legii noi de procedură aplicându-se numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
În opinia Înaltei Curţi, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a actelor normative prin care s-au modificat normele procedurale sus-menţionate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile legale invocate de Judecătoria Cornetu, prevederile Legii nr. 2/2013, se reţine că acestea se aplică numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Astfel, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, act normativ anterior Legii nr. 2/2013, potrivit cărora competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina reclamantei, este Autostrada A2 km12+450m, judeţul Ilfov, în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte în favoarea Judecătoriei Cornetu competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de petenta SC V.T. SRL Brăila în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7856/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7859/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
