ICCJ. Decizia nr. 7841/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7841/2013
Dosar nr. 6685/2/2012
Şedinţa publică din 18 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Sectorului 3 Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, obligarea acestora la plata unor despăgubiri în valoare de 1.000.000 RON pentru prejudiciul ce i-a fost produs de către Asociaţia de proprietari a Blocului C.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5583 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu indică actele administrative emise de pârâţi sau cereri adresate acestora nesoluţionate în termen legal, solicitând obligarea acestora la plata unor despăgubiri fără să arate, în mod inteligibil şi coerent, care sunt actele administrative ale pârâţilor care i-au provocat prejudiciul a cărui reparare o urmăreşte.
În concluzie, nu sunt supuse analizei instanţei de contencios administrativ legalitatea şi temeinicia unor acte administrative, tipice sau asimilate, emise de pârâţi care ar justifica plata unor despăgubiri.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul B.M.A. a formulat recurs, invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
II. Decizia instanţei de recurs
1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, Legea nr. 146/1997 şi O.G. nr. 32/1995, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu.
Astfel, instanţa constată că recurentul-reclamant, deşi a fost legal citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON, conform art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi cu timbru judiciar de 0,3 RON, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că, în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta Curte urmează a anula recursul ca netimbrat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de B.M.A. împotriva Sentinţei civile nr. 5583 din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7838/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 7842/2013. Contencios → |
|---|
