ICCJ. Decizia nr. 7838/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7838/2013
Dosar nr. 285/2/2011
Şedinţa publică din 18 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii pârâtului C.V. de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, potrivit Notei de Constatare nr. S/DI/I/2724/19 noiembrie 2010 şi a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradele de căpitan (1974) şi, respectiv, locotenent-colonel (1989) în cadrul I.J.S. Maramureş, Serviciul 1, prin activităţile desfăşurate a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la viaţă privată, dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la libertatea religioasă.
Pârâtul C.V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, motivând că şi-a desfăşurat activitatea în baza jurământului militar, a Constituţiei şi a legilor în vigoare, precum şi a ordinelor şi instrucţiunilor elaborate în temeiul acestor acte normative.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5869 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, reţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii, calitate în care a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată şi de familie, la inviolabilitatea corespondenţei şi a domiciliului, dreptul la libera exprimare şi dreptul la libertatea religioasă.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul M.N. a declarat recurs, menţionând că motivele recursului le va comunica până la primul termen de judecată.
II. Decizia instanţei de recurs
1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.
Conform art. 301 C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar art. 303 stipulează, la alin. (1), că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs" şi, la alin. (2), că "Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)."
În speţă, sentinţa civilă recurată i-a fost comunicată pârâtului C.V. la data de 11 iulie 2012, conform dovezii de îndeplinire şi procesului-verbal de predare aflate la dosar fond, iar acesta a declarat recurs, nemotivat, la data de 24 iulie 2012.
Motivele de recurs au fost formulate de pârât la data de 02 decembrie 2013 (data depunerii la Oficiul Poştal), fiind înregistrate la instanţă la data de 04 decembrie 2013.
Astfel, Înalta Curte constată că recursul a fost motivat la 02 decembrie 2013, cu mult peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii. De asemenea, recurentul-reclamant nu a formulat cerere de repunere în termen, prevăzută de art. 103 C. proc. civ., şi nici nu a invocat vreun motiv de ordine publică, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 306 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de C.V. împotriva Sentinţei civile nr. 5869 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7830/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 7841/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
