ICCJ. Decizia nr. 7842/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7842/2013
Dosar nr. 7680/2/2010
Şedinţa publică din 18 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea pârâţilor la plata cu titlu de daune a prejudiciului material ce i s-a produs ca urmare a obligării sale la a cere întreruperea activităţii de profesor titular pentru a beneficia de pensie, constatarea existenţei unei discriminări, anularea deciziilor de încetare de drept a contractului individual de muncă, reintegrarea în funcţia de cadru didactic şi plata diferenţelor salariale, începând cu data încetării activităţii, 10 decembrie 2009, şi până în prezent, cu plata dobânzilor legale.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 5315 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a constatat perimată acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, judecata fiind suspendată la data de 06 aprilie 2011, în baza art. 1551 C. proc. civ., pentru că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă, de a mai depune două exemplare ale cererii de chemare în judecată pentru comunicare pârâţilor.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul T.C. a formulat recurs, solicitând repunerea pe rol a cauzei.
A motivat că a primit târziu citaţia în dosarul de fond, de la fiul şi soţia sa, pentru că fiul său locuieşte în Bucureşti.
II. Decizia instanţei de recurs
1. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 Codul de procedură civilă, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Nu poate fi primită susţinerea recurentului că nu ar fi avut cunoştinţă de dispoziţiile instanţei de fond şi că nu ar fi primit citaţia, având în vedere că citaţia pentru termenul din 06 aprilie 2011, prin care i s-a pus în vedere, sub sancţiunea suspendării judecăţii prevăzută de art. 1551 C. proc. civ., să mai depună două exemplare ale acţiunii pentru comunicare, a fost primită chiar de recurent la adresa din Craiova, B-dul D., judeţul Dolj.
De altfel, chiar recurentul-reclamant a formulat, la 04 aprilie 2011, cerere de suspendare a judecăţii, motivând că are nevoie de timp pentru a depune dovezile de care înţelege să se folosească în susţinerea acţiunii.
Comunicarea încheierii din 06 aprilie 2011, prin care a fost suspendată judecata, s-a făcut la aceeaşi adresă indicată de reclamant, fiind primită de soţia reclamantului.
Citaţia pentru termenul din 26 septembrie 2012, termen la care s-a discutat excepţia perimării, a fost emisă la aceeaşi adresă, din Craiova, fiind primită de soţia reclamantului.
Astfel, nu sunt întemeiate susţinerile recurentului-reclamant, în sensul că citaţia ar fi fost primită de fiul său, care locuieşte în Bucureşti, niciun act de procedură al instanţei de fond nefiind întocmit pentru adresa din Bucureşti.
De asemenea, conform art. 129 C. proc. civ., părţile au îndatorirea să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului.
Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C. împotriva Sentinţei civile nr. 5315 din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7841/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7856/2013. Contencios → |
|---|
