ICCJ. Decizia nr. 804/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 804/2013
Dosar nr. 406/54/2012
Şedinţa publică de la 15 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2012 pe rolul Curţii de Apel Craiova, Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, Ministerul Educaţiei Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice, suspendarea executării Anexei nr. 2 – Stat de plată a salariilor - şi a Anexei nr. 4 - Fluxuri detaliate de lucru privind cheltuielile de personal în învăţământul preuniversitar de stat – părţi integrante ale Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011, privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învăţământul preuniversitar de stat, publicat în M. Of. nr. 772 din 01 noiembrie 2011.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, prin care s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că petitul cererii introductive are ca obiect suspendarea executării Anexei nr. 2 şi Anexei nr. 4, părţi integrante ale Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011, act administrativ care nu este emis de instituţia I.S.J. Dolj, ci de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice.
S-a formulat, de asemenea, întâmpinare de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin care s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatei, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.
S-a invocat şi excepţia autorităţii relative de lucru judecat, faţă de împrejurarea că, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află Dosarul nr. 9691/2/2011, în care Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia Sindicatelor din Învăţământ S.H. şi Federaţia Educaţiei Naţionale au solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Anexelor nr. 2 şi nr. 4 la Ordinul comun nr. 4576/230/2445/2011 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice, iar la data de 8 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată cererea de suspendare. S-a arătat că Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj este o organizaţie sindicală afiliată la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, care are calitatea de reclamantă în dosarul menţionat, iar semnatarul cererii de chemare în judecată, dl. R.C. este vicepreşedinte al F.S.L.I. şi responsabil al Departamentului Organizatoric în cadrul federaţiei, astfel cum reiese din datele publicate pe site-ul federaţiei. Prin urmare, s-a susţinut că întrucât reclamanta din prezentul dosar este parte în Dosarul nr. 9691/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, iar în acest dosar există o sentinţă judecătorească, este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, fiind îndeplinită condiţia autorităţii relative a lucrului judecat.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 223 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţămînt Dolj reprezentată prin preşedinte R.C. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj este întemeiată şi, prin urmare, a fost admisă.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că acţiunea în justiţie nu poate să fie îndreptată decât împotriva persoanei fizice sau juridice, care, prin actele sau faptele sale, încalcă drepturile recunoscute de lege altei persoane, astfel încât, pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, este necesară sancţionarea acestor acte sau fapte, în contradictoriu cu autorul acestora.
În raport de obiectul cererii introductive prin care se solicită suspendarea executării anexei 2 – Stat de plată a salariilor - şi a anexei 4 – Fluxuri detaliate de lucru privind cheltuielile de personal în învăţământul preuniversitar de stat – părţi integrante ale Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice, instanţa de fond a reţinut că Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, nefiind emitent al actului administrativ menţionat, nu are calitate procesuală pasivă în cauză şi prin urmare, acţiunea promovată în contradictoriu cu această instituţie urmează a fi respinsă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa a reţinut că este neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 şi văzând tabelele cuprinzând împuterniciri din partea membrilor de sindicat din unităţile de învăţământ preuniversitar privind promovarea cererii de suspendare a executării Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice, depuse la dosar de către Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, prin reprezentantul său R.C.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii relative de lucru judecat instanţa a constatat că este nefondată. Instanţa a reţinut că respectiva cauză în care s-a pronunţat Curtea de Apel Bucureşti şi care a făcut obiectul Dosarului nr. 9691/2/2011, deşi are acelaşi obiect, respectiv suspendarea aplicării Anexei nr. 2 şi Anexei nr. 4 ale Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice, şi acelaşi temei legal, respectiv art. 14 din Legea nr. 554/2003 şi aparent aceleaşi părţi, respectiv Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, la care este afiliată şi Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, cu toate acestea, organizaţia sindicală reclamantă este o persoană juridică de sine stătătoare, distinctă de organizaţia la care este afiliată şi deci poate promova în nume propriu o cerere având acelaşi obiect şi temei juridic cu cea promovată de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ. Instanţa a reţinut că împrejurarea privind faptul că efectele sentinţei pronunţate în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti s-ar extinde şi asupra reclamantei, în calitate de membru al organizaţiei sindicale la care este afiliată, nu este de natură să împiedice reclamanta să acţioneze în mod distinct.
Cu privire la cererea de suspendare formulată de reclamantă, instanţa reţine că Ordinul comun nr. 4576/230/2445/2011 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Finanţelor Publice a fost emis pentru validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învăţământul preuniversitar de stat, în executarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 şi Legea nr. 285/2010, legi care vizează salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
În anexa nr. 2 la Ordin este cuprins modelul statelor de plată pe baza cărora se stabilesc drepturile salariale ale angajaţilor din învăţământul preuniversitar de stat. Între rubricile acestui stat de plată nu se mai regăseşte cea privind reţinerea cotizaţiei sindicale.
În anexa 4 la Ordin se arată că, „pentru facilitarea operaţiunilor de avizare a statelor de personal şi a statelor de plată a salariilor/ statelor de plată avansuri concedii de odihnă, aşa cum sunt descrise în ordin, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, denumit în continuare M.E.C.T.S., pune la dispoziţia inspectoratelor şcolare şi a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat sistemul informatic E.D.U.S.A.L. de calcul al drepturilor salariale”.
În aplicarea acestor dispoziţii legale, începând cu salariile aferente lunii octombrie 2011, după data intrării în vigoare a Ordinului prin publicarea în M. Of., unităţile de învăţământ preuniversitar de stat au implementat aplicaţia informatică E.D.U.S.A.L. pentru calculul drepturilor salariale ale angajaţilor.
Prin această aplicaţie, cotizaţiile sindicale se deduc din salariul brut al angajaţilor din învăţământul preuniversitar, pentru calculul impozitului pe venit, pe baza chitanţelor care dovedesc plata directă către organizaţiile sindicale a cotizaţiilor.
Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa apreciază că cererea de suspendare a executării anexelor nr. 2 şi nr. 4 la Ordinul comun nr. 4576/230/2445/2011 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Finanţelor Publice este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În legătură cu cazul bine justificat, reclamanta a invocat în cererea adresată instanţei motive ce ţin de fondul cauzei, referitoare la încălcarea de către pârâţii emitenţi a dispoziţiilor legale referitoare la neconsultarea federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de învăţământ, valabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învăţământ, lipsa avizării statelor de plată elaborate de unităţile de învăţământ din atribuţiile inspectoratelor şcolare, încălcarea principiilor egalităţii şi nediscriminării şi încălcarea dreptului organizaţiilor sindicale de a-şi organiza gestiunea şi activitatea.
Aceste aspecte, invocate de reclamantă ca afectând legalitatea anexelor nr. 2 şi nr. 4 din Ordinul comun nr. 4576/230/2445/2011 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Finanţelor Publice, a constatat instanţa de fond că ţin de fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.
Ceea ce se afirmă referitor la refuzul inspectoratelor de a aviza statele de plată a salariilor şi necesitatea refacerii unor state de plată de către unităţile de învăţământ preuniversitar de stat a concluzionat instanţa de fond că nu are legătură cu legalitatea actelor contestate şi nu poate face obiectul analizei cererii de faţă. De altfel, nici unul din textele invocate de reclamantă nu instituie obligativitatea încasării cotizaţiei sindicale de către angajator.
A reţinut instanţa că aprecierile reclamantei asupra nelegalităţii actelor contestate în cerere nu se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Din analiza sumară a ordinului contestat, instanţa reţine că sunt menţionate dispoziţiile legale care au stat la baza adoptării ordinului şi motivele pentru care respectivele acte au aplicabilitate. În limitele permise de natura specifică a procedurii, instanţa a apreciat că nu există împrejurări legate de starea de fapt sau de drept din care să rezulte aparenţa de nelegalitate, care să creeze o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.
Sub aspectul îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, în raport de specificul speţei, instanţa a reţinut că susţinerile reclamantei privesc crearea unui prejudiciu atât în patrimoniul persoanelor pe care le reprezintă, cât şi în patrimoniul propriu.
Cu privire la primul aspect, reclamanta susţine că, prin intrarea în vigoare a ordinului contestat şi implementarea noului model de stat de plată a salariilor şi a aplicaţiei E.D.U.S.A.L., a fost necesară refacerea statelor de plată aferente luni octombrie 2011, care erau deja elaborate de către unităţile de învăţământ, fără să menţioneze cum anume au fost afectaţi angajaţii de măsura refacerii acestor state de plată.
Faptul că unităţile de învăţământ nu vor mai efectua în statele de plată a salariilor personalului, prin structurile financiar-contabile, reţineri ale unor cotizaţii sindicale, nu poate institui premisele unei vătămări, cât timp persoanele angajate îşi vor primi integral drepturile salariale şi nu li se îngrădeşte în nici un fel dreptul de a-şi achita personal cotizaţia sindicală.
Dimpotrivă, a apreciat instanţa că aplicaţia informatică E.D.U.S.A.L., fiind singura pe baza căreia se calculează salariile personalului din învăţământul preuniversitar de stat după intrarea în vigoare a Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011 al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Finanţelor Publice, suspendarea anexelor nr. 2 şi nr. 4 ar presupune blocarea sistemului de plată a salariilor în sistemul de învăţământ, deoarece angajatorii ar fi în imposibilitate dă calculeze şi să plătească salariile personalului din învăţământ membrii sau nu ai unei organizaţii sindicale. Ori, având în vedere principiul proporţionalităţii, conform căruia orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, instanţa a apreciat că, în speţă, măsura suspendării ar fi nu numai neadecvată, dat ar avea şi un efect contrar celui urmărit de reclamantă.
Cât priveşte paguba iminentă care s-ar produce în patrimoniul organizaţiei sindicale reclamante, instanţa constată, de asemenea, că susţinerile formulate în cuprinsul cererii de suspendare nu sunt întemeiate. Astfel, prin actele contestate nu se îngrădeşte posibilitatea organizaţiei de a încasa în continuare cotizaţia de sindicat de la membrii săi. Faptul că nu mai este reţinută de către angajator cotizaţia sindicală nu conduce la concluzia că aceasta nu mai poate fi încasată de către organizaţie.
3. Recursul declarat de Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj.
Prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurenta a susţinut că în cauza dedusă judecăţii sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului atacat, arătând că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că aspectele invocate de reclamantă în susţinerea cazului bine justificat, referitoare la neconsultarea federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură învăţământ, lipsa avizării statelor de plată elaborate de unităţile de învăţământ dintre atribuţiile inspectoratelor şcolare, încălcarea principiilor egalităţii şi nediscriminării şi încălcarea dreptului organizaţiilor sindicale de a-şi organiza gestiunea şi activitatea, sunt argumente care ţin de fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare. S-a arătat şi faptul că instanţa de fond nu s-a raportat la toate motivele de nelegalitate ale ordinului comun invocate de recurenta-reclamantă, fiind ignorate de instanţă susţinerile referitoare la netemeinicia ordinului atacat.
Recurenta a criticat faptul că instanţa de fond nu a analizat aparenţa de nelegalitate a ordinului a cărui suspendare se solicită, în sensul de a se verifica sumar motivele de nelegalitate invocate.
Recurenta a arătat că instanţa de fond a ignorat şi celelalte motive de nelegalitate invocate în susţinerea cazului bine justificat, respectiv încălcarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură Învăţământ, a dispoziţiilor art. 57 alin. (1) şi (2) din C. fisc. și art. 24 din Legea nr. 62/2011, a prevederilor art. 95 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, a dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi a art. 2 alin. (3) din Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi uniunilor acestora.
S-a susţinut că membrii de sindicat ai recurentei şi organizaţia recurentă sunt discriminaţi faţă de restul membrilor de sindicat şi de organizaţiile sindicale din sectorul bugetar, iar instanţa de fond a ignorat toate argumentele recurentei-reclamante şi înscrisurile depuse în dovedirea acestei discriminări.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurenta a susţinut că sentinţa este netemeinică şi nelegală, arătându-se că prin înscrisurile dosarului s-a dovedit că se impune suspendarea actului atacat pentru prevenirea unei pagube iminente, fiind vorba de un prejudiciu material viitor şi previzibil.
II. Decizia instanţei de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, va anula recursul pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: semnătura”.
Cerinţele de formă ale cererii de recurs sunt prevăzute de norme speciale, specifice, expres prevăzute de lege şi implică rigurozitate, având în vedere caracterul extraordinar al căii de atac şi limitele în care poate fi exercitată.
Condiţia de formă a recursului constând în semnarea cererii este o dispoziţie de ordine procedurală absolut necesară pentru a se putea trece la analiza motivelor de recurs. Lipsa semnăturii pe cererea de recurs este datorată numai neglijenţei părţii care a depus recursul, neglijenţă sancţionată în această fază procesuală prin constatarea nulităţii căii de atac formulate.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului formulat a constatat că cererea de recurs nu este semnată şi a încunoştiinţat recurenta despre necesitatea complinirii acestei neregularităţi a cererii de recurs, în sensul semnării acesteia, pentru termenul din data de 16 noiembrie 2012, dată la care recurenta a trimis o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a reprezentantului său legal.
Înalta Curte având în vedere faptul că nulitatea prevăzută de lege cu privire la semnarea cererii de recurs este o nulitate relativă, care poate fi acoperită în tot cursul judecării cererii de recurs, a dispus amânarea cauzei în vederea complinirii neregularităţii cererii de recurs, pentru termenul din data de 15 februarie 2013, punând în vedere încă o dată recurentei să complinească lipsa semnăturii din cererea de recurs.
Instanţa de recurs văzând faptul că recurenta a nerespectat dispoziţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii recursului, referitoare la faptul că cererea de recurs nu este semnată de recurent (art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.), a aplicat sancţiunea procedurală prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj împotriva sentinţei nr.223 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 824/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 783/2013. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
