ICCJ. Decizia nr. 812/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 812/2013
Dosar nr. 965/33/2012
Şedinţa publică de la 15 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistră la data de 03 iulie 2012 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta O.A., în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. – C.C.S.D. şi Preşedintele A.N.R.P. – C.C.S.D. – G.B., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună aplicarea conducătorului pârâtei, persoană juridică, a amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea în termen a sentinţei civile nr. 40 din 20 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1731/33/2011 al Curţii de Apel Cluj.
Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare arătând că atribuţiile de emitere a deciziei conţinând titlu de despăgubire revine A.N.R.P., astfel încât se impune a fi precizată acţiunea introductivă.
Referitor la fondul cauzei, pârâta a susţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele legale de aplicare a amenzii.
A fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui C.C.S.D. motivat de faptul că deciziile referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparţin C.C.S.D., care este un organ colegial, alcătuit din 9 membri cu drepturi egale.
În finalul întâmpinării, pârâtul a ridicat şi excepţia prematurităţii raportat la prevederile O.U.G. nr. 4/2012.
Pârâtul Preşedintele C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că preşedintele comisiei doar asigură conducerea lucrărilor comisiei având un vot egal cu al celorlalţi membri.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 710 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanta O.A., în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. Bucureşti – C.C.S.D. şi Preşedintele A.N.R.P. Bucureşti – C.C.S.D. – G.B.
Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.C.S.D. Bucureşti, invocată de acesta şi a aplicat o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, conducătorului autorităţii publice C.C.S.D., dl G.B., începând cu cea de a 30 a zi de la data numirii sale în funcţie, 29 mai 2012 şi până la executarea sentinţei nr. 42/2012, pronunţată în Dosarul nr. 1731/33/2011 al Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 42 din 20 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1731/33/2011 al Curţii de Apel Cluj, a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O.A. împotriva pârâtei C.C.S.D. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să analizeze Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în suprafaţă de 595 m.p., respectiv 2142 m.p. conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010.
A fost obligată pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să înainteze evaluatorului Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 pentru întocmirea raportului de evaluare şi să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în suprafaţă de 595 m.p., respectiv 2142 m.p. conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 06 martie 2012.
A reţinut instanţa de fond că potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătoreşti emise în materia contenciosului-administrativ trebuie puse în executare într-un interval de 30 de zile de la rămânerea lor irevocabilă, cu excepţia situaţiei în care nu s-a stabilit un alt termen pentru executare.
Prin titlu executor menţionat s-a stabilit obligaţia pârâtei de a analiza Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 şi de a înainta evaluatorului dosarul menţionat anterior.
Potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri revine comisiei centrale.
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie că pârâtul G.B. are calitatea de preşedinte al acestei comisii, având obligaţia de organizare a activităţii acesteia de aşa natură încât să asigure respectarea unor dispoziţii irevocabile dintr-o hotărâre judecătorească, astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Comisiei a fost respinsă de instanţă.
Referitor la fondul cererii introductive, Curtea a constatat că hotărârea judecătorească menţionată anterior, deşi a rămas irevocabilă, nu a fost pusă încă în executare.
Invocarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2012 de către pârât nu a fost reţinută în prezenta cauză de instanţa de judecată, întrucât executarea hotărârii judecătoreşti prin care autoritatea publică a fost obligată să numească evaluator şi să emită titlul de despăgubire trebuie făcută în termen de 30 zile de la rămânerea ei irevocabilă.
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire şi a procedurilor de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, intervenită în 15 martie 2012, a apreciat instanţa că nu poate fi reţinută drept temei care să justifice nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti intrată anterior în autoritate de lucru judecat.
Astfel, Curtea nu a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2012, motivat de faptul că acest act normativ se referă doar la suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubiri pe cale administrativă şi nu de suspendare a efectelor unei hotărâri judecătoreşti irevocabile intrată în puterea lucrului judecat.
Pentru determinarea datei de la care se stabileşte obligaţia de plată, Curtea a avut în vedere data numirii în funcţie a pârâtului, precum şi împrejurarea că în mod evident doar la un anumit interval de timp noul conducător al instituţiei publice a putut lua la cunoştinţă de atribuţiile specifice funcţiei, reaua-credinţă în exercitarea acesteia neputând fi prezumată.
3. Recursurile declarate de C.C.S.D. şi de Preşedintele C.C.S.D. – G.B.
Prin motivele de recurs formulate de C.C.S.D. a fost criticată soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Astfel, în primul motiv de recurs s-a arătat că instanţa de fond a admis cererea precizată formulată de reclamantă în contradictoriu cu A.N.R.P., C.C.S.D., deşi instanţa a reţinut că reclamanta a arătat că înţelege să se judece cu Statul Român prin C.C.S.D.
Recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond, sub un al doilea motiv de recurs, arătând că instanţa a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin raportare la dispoziţiile articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.
În cadrul motivului trei de recurs, recurenta a făcut precizări cu privire la punerea în executare a sentinţei nr. 42 din 20 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, arătând că Dosarul de despăgubire al reclamantei, înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 22105/FFCC a fost introdus în şedinţa Comisiei din data de 26 mai 2011, în vederea atribuirii unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
S-a precizat că întrucât evaluatorul a depăşit termenul de execuţie, dosarul de despăgubire al reclamantei a fost inclus pe lista de propuneri de reevaluare, însă la şedinţele comisiei din datele de 14 decembrie 2011 şi 09 martie 2012 nu a fost întrunit cvorumul cerut de lege.
S-a arătat că etapa evaluării, în care se află dosarul reclamantei, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, prin apariţia O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, situaţie în care etapele procedurii administrative prevăzute de lege vor fi demarate ulterior încetării aplicabilităţii prevederilor O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 aprobată prin Legea nr. 117/2012.
Recurentul G.B. a criticat sentinţa instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prin raportare la dispoziţiile articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.
Recurentul a arătat că nu există un refuz de executare din partea autorităţilor, ci este o măsură temporară de suspendare a procedurii de executare instituită prin lege, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională atunci când a constatat, prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 că O.U.G. nr. 4/2012 este constituţional în totalitate.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi rejudecând cauza pe fond, va respinge acţiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează:
La data de 13 martie 2012, a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2012 potrivit căreia, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Înalta Curte reţine că prin sentinţa nr. 42 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 1731/33/2011, rămasă irevocabilă prin nerecurare, au fost stabilite obligaţii în sarcina autorităţii pârâte, respectiv -a fost obligată pârâta să analizeze Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în suprafaţă de 595 m.p., respectiv 2142 m.p., conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010; a fost obligată pârâta ca în termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să înainteze evaluatorului Dosarul nr. 22105/FFCC/2010 pentru întocmirea raportului de evaluare şi să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F. în suprafaţă de 595 m.p., respectiv 2142 m.p., conform hotărârii nr. 10 din 05 februarie 2010.
La data apariţiei O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, prin care a fost suspendată emiterea titlurilor de despăgubire pe o perioadă de 6 luni, Înalta Curte reţine că dosarul reclamantei se afla în procedurile administrative prevăzute de lege, în executarea sentinţei nr. 42/2011 a Curţii de Apel Cluj.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”, iar dispoziţiile din alin. (2) prevăd că „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Analiza legislaţiei aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorităţii publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte cu rigoare şi sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrag acordarea despăgubirilor şi aplicarea sancţiunii amenzii.
Însă întotdeauna pentru aplicarea sancţiunii reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, este necesar a se dovedi că hotărârea nu s-a executat din culpa autorităţii administrative.
Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii Preşedintele C.C.S.D. G.B., deşi a fost parte în acest dosar, întregul mandat al acestuia s-a derulat după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, situaţie în care nu poate fi reţinută o neexecutare culpabilă care să atragă răspunderea lui G.B., în calitate de Preşedinte al C.C.S.D.
Pentru toate aceste motive, constatând că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că acţiunea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de C.C.S.D. şi de Preşedintele C.C.S.D. G.B. împotriva sentinţei nr. 710 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantei O.A. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 797/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 158/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
