ICCJ. Decizia nr. 9/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9/2013
Dosar nr. 1061/2/2010
Şedinţa publică de la 8 ianuarie 2013
Asupra decursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul T.A.S., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, a solicitat admiterea plângerii formulate împotriva Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 emisă de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi modificarea în tot a acestei decizii, în sensul anulării Deciziei de imputare nr. 94890 din 4 august 2009 emisă de UM X Bucureşti, obligării pârâtului la recalcularea sumei imputate şi la emiterea unei noi decizii de imputare, precum şi suspendarea executării Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că urmare a trecerii sale în rezervă prin demisie, a fost emisă Decizia de imputare nr. 94890 din 4 august 2009, în cuprinsul căreia s-a stabilit că valoarea cheltuielilor efectuate de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale pentru şcolarizarea reclamantului este în cuantum de 39.429,78 RON.
Împotriva Hotărârii nr. 96283 din 22 octombrie 2009, prin care a fost admisă contestaţia sa, valoarea debitului recalculat fiind de 39.953,04 RON, reclamantul a formulat plângere, iar prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2010, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a respins plângerea.
Reclamantul a mai arătat că cheltuielile evidenţiate prin decizia de imputare şi prin centralizatorul cheltuielilor de şcolarizare nu sunt însoţite de documente justificative din care să rezulte modalitatea de calcul a acestor sume, iar cheltuielile cu echipamentul şi cazarmamentul pe care l-a primit ca student, nu îi pot fi imputate, deoarece acest echipament era predat la finalul fiecărui an de studiu, pe bază de fişe de magazie.
La termenul de judecată din 12 august 2010, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Academiei Tehnice Militare, iar la termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, reclamantul a învederat instanţei că renunţă la judecata cererii de suspendare a Deciziei 1 din 11 ianuarie 2010, manifestare de voinţă de care instanţa a luat act prin încheierea de şedinţă pronunţată la termenul respectiv.
Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nu este emitentul actelor contestate.
Prin întâmpinare, pârâtul Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că drepturile financiare primite conform legislaţiei în vigoare erau date corespunzător calităţii de ofiţer student conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 138/1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Anexei nr. 2 la respectivul act normativ.
Prin Sentinţa nr. 6633 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive atât pentru MAN cât şi pentru pârâta Academia Tehnică Militară şi a respins acţiunea faţă de aceste pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Totodată, Curtea de apel a respins acţiunea formulată de reclamantul T.A.S., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Academia Tehnică Militară - UM X Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că deşi şcolarizarea reclamantului a fost efectuată în cadrul Academiei Tehnice Militare, unitate de învăţământ din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, cheltuielile de şcolarizare au fost suportate de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, în urma angajamentului semnat de reclamant cu instituţia în care urma să-şi desfăşoare activitatea, iar Decizia de imputare nr. 94890 din 4 august 2009 şi Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor au fost emise de structuri din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, astfel că pârâtul Ministerul Apărării Naţionale nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că este fondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Academia Tehnică Militară, având în vedere că această pârâtă nu a stabilit cuantumul cheltuielilor de şcolarizare, ci numai a transmis Serviciului de Telecomunicaţii Speciale înscrisurile pe baza cărora au fost calculate cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării reclamantului în Academia Tehnică Militară.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că la data de 21 noiembrie 2001 între Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi reclamant s-a încheiat, în temeiul Decretului nr. 473/1971, contractul intitulat "Angajament", prin care reclamantul s-a obligat să activeze, după absolvirea Academiei Tehnice Militare, ca ofiţer al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, timp de cel puţin 10 ani, astfel că la emiterea actelor administrative contestate de reclamant au fost respectate dispoziţiile legale în materie, în cauză fiind aplicabile prevederile O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că din analiza prevederilor art. 34 din Legea nr. 46/1996 şi ale art. 6 din H.G. nr. 612/1992, rezultă că perioada anului I de studii în Academia Tehnică Militară este doar asimilată stagiului militar şi nu constituie un stagiu militar propriu zis, studenţii beneficiind în cursul acestei perioade de pregătirea profesională specifică unei instituţii de învăţământ superior.
Prima instanţă a apreciat ca fiind nefondate susţinerile reclamantului privind cheltuielile de şcolarizare aferente anului V de studii, în condiţiile în care studenţii din anul V de studii nu îndeplinesc atribuţiile specifice unei funcţii de ofiţer şi nu beneficiază de drepturile depline cuvenite unui ofiţer.
Cu privire la sumele imputate reclamantului, judecătorul fondului a constatat că acestea au reprezentat cotele medii de cheltuieli transmise de Academia Tehnică Militară aferente echipării, hrănirii, cazării, materialelor de intendenţă şi şcolarizării, calculate în funcţie de preţurile la care s-au aprovizionat articolele de echipament, de preţurile şi tarifele practicate de furnizorii de materiale, utilităţi şi mobilier, de valorile aprobate prin norme tehnice în vigoare privind stabilirea drepturilor de consum pentru combustibil, energie electrică şi termică, apă, canal, salubritate precum şi normele de echipament, cazarmament, rechizite, materiale de igienă şi întreţinere prevăzute în regulamente şi dispoziţii.
Având în vedere că aceste cheltuieli s-au făcut în procesul normal de desfăşurare a activităţii în cadrul Academiei Tehnice Militare în beneficiul tuturor absolvenţilor, inclusiv al reclamantului, iar cuantumul acestor cheltuieli a fost stabilit în conformitate cu normele de cazare, cazarmament, echipament, hrănire şi intendenţă aflate în vigoare pe parcursul şcolarizării, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile privind fapta ilicită, paguba şi raportul de cauzalitate pentru atragerea răspunderii materiale pentru prejudiciul care s-a produs.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs T.A.S., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-o primă critică, recurentul a susţinut că instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Apărării Naţionale făcând o aplicare greşită a prevederilor Legii nr. 80/1995, întrucât recurentul-reclamant a fost angajat al acestui minister în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale - unitate aflată în subordinea MAN, iar cheltuielile imputate au fost efectuate de acest minister astfel că în speţă este justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia.
În acelaşi sens, recurentul a criticat şi soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare susţinând că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a calculat şi imputat paguba produsă în baza documentaţiei şi a reglementărilor interne ale acestei instituţii, care are personalitate juridică şi răspunde pentru datele furnizate în vederea emiterii deciziei de imputare contestate.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond susţinând în esenţă că aceasta a efectuat o interpretare şi aplicare greşită a legii în sensul că a apreciat că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 46/1996, respectiv art. 6 din H.G. nr. 612/1992 - în sensul că perioada anului I de studii în Academia Tehnică Militară este asimilată stagiului militar, astfel că în calculul cheltuielilor de şcolarizare nu trebuiau incluse cheltuielile primului an de studii.
Totodată, susţine recurentul-reclamant că în ceea ce priveşte modul de calcul al cheltuielilor de şcolarizare, instanţa a soluţionat cauza cu aplicarea greşită a prevederilor O.G. nr. 121/1998 şi a Ordinului General al MAN nr. 45/1991, în sensul că în mod greşit s-a reţinut că acesta datorează şi cheltuielile aferente anului V de studiu deşi acesta în perioada 18 august 2005 - 18 august 2006 a avut calitatea de ofiţer, deci cadru militar în activitate, fapt pentru care se impunea exonerarea de la plata cheltuielilor de şcolarizare aferente acestei perioade.
În ceea ce priveşte sumele imputate prin decizia de imputare, recurentul a susţinut că în mod greşit s-a reţinut că acestea sunt datorate deşi acestea nu au fost însoţite de documente justificative iar raportul de expertiză efectuat în cauză nu precizează nici o modalitate de calcul avută în vedere la stabilirea cheltuielilor finale de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării reclamantului.
În drept recurentul-reclamant a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimaţii Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Academia Tehnică Militară au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat în cauză şi menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei instanţei de fond.
Examinând sentinţa atacată şi actele dosarului, prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanţe în considerarea celor în continuare înfăţişate.
Primul motiv de recurs vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor-pârâţi respectiv Ministerul Apărării Naţionale şi Academia Tehnică Militară, nu este întemeiat, instanţa de fond apreciind în mod corect şi cu respectarea prevederilor legale că pârâţii în cauză nu au calitate procesuală pasivă în raport cu decizia de imputare contestată, în sensul că actul administrativ atacat nu a fost emis de către aceşti pârâţi, iar cuantumul cheltuielilor de şcolarizare nu a fost stabilit de către Academia Tehnică Militară.
Nici celelalte critici formulate de recurent nu sunt fondate şi de natură a atrage modificarea sentinţei atacate întrucât instanţa de fond a identificat corect problema de drept ce se impunea a fi clarificată în cauză respectiv natura cheltuielilor efectuate în anul I de studii în Academia Tehnică Militară, ca fiind cheltuieli de şcolarizare şi nu de întreţinere a unui militar în termen, interpretând şi aplicând în mod corect dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 612/1992 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Militare Tehnice.
În fapt, prin aceste dispoziţii legale se instituie un beneficiu în favoarea candidaţilor admişi în această instituţie de învăţământ superior, cărora nu li se condiţionează înscrierea în vederea admiterii de îndeplinirea stagiului militar, acest beneficiu neputând însă influenţa natura cheltuielilor efectuate în perioada anului I de studiu, care sunt cheltuieli de şcolarizare şi nu de întreţinere a unui militar în termen.
Nu pot fi reţinute nici criticile formulate de recurent cu privire la includerea nejustificată a cheltuielilor de şcolarizare aferente anului V de studii, în calculul sumei imputate, întrucât astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, la sfârşitul anului IV, studenţii din instituţiile militare de învăţământ sunt avansaţi la gradul de sublocotenent, fără a ocupa o funcţie militară fiind înmatriculaţi în continuare ca studenţi ai instituţiei de învăţământ.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent cu privire la modul de calcul al cheltuielilor de şcolarizare, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate, instanţa de fond reţinând în raport de materialul probator administrat în cauză că decizia de imputare contestată a fost emisă cu respectare O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor şi Ordinul General al Ministrului nr. 45/1991 prin care au fost aprobate "Normele tehnice privind stabilirea şi recuperarea cheltuielilor de întreţinere suportate de Ministerul Apărării Naţionale, pe timpul şcolarizării, de la persoanele care nu îşi respectă angajamentele încheiate".
Nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora instanţa de fond ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil garantat prin art. 24 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (CEDO), în ceea ce priveşte administrarea probei cu expertiza contabilă, instanţa de control judiciar constatând că în soluţionarea cauzei au fost respectate toate normele procedurale de către instanţa de fond iar recurentului-reclamant i-a fost asigurat dreptul la apărare prin administrarea tuturor probelor solicitate.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că decizia de imputare a sumei reprezentând cheltuieli de şcolarizare a fost emisă cu respectarea reglementărilor incidente, fiind deci neîntemeiată solicitarea de anulare a acesteia.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 republicată, va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.A.S. împotriva Sentinţei civile nr. 6633 din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 777/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5544/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
