ICCJ. Decizia nr. 10/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 10/2014
Dosar nr. 9919/2/2011
Şedinţa publică de la 9 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3629 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei de obiect şi excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiate, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.G., constatând calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului şi a respins cererea acestuia privind acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţiile invocate de pârât, reţinând următoarele aspecte:
Conform preambulului O.U.G. nr. 24/2008 şi, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, scopul ordonanţei este cel de deconspirare a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în M. Of., fără să se promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora.
Legiuitorul a recunoscut interesul opiniei publice de a fi informată cu privire la persoanele care au avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, acesta fiind interesul promovării prezentei acţiuni în constatare.
Totodată, Curtea a reţinut că legea prevede ca persoana verificată să fi instrumentat cel puţin un act în dosarul persoanei care solicită verificarea, pentru ca cererea acestuia din urmă să fie îndreptăţită, instrumentarea presupunând efectuarea oricărei activităţi în decursul urmăririi informative a petentului, astfel încât a apreciat că se impune respingerea excepţiei lipsei de interes.
Curtea a respins ca neîntemeiată şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii, constatând că în susţinerea acesteia pârâtul a reiterat aceleaşi motive, asupra cărora instanţa s-a pronunţat anterior.
De asemenea, excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că, în fapt, aceasta reprezintă o apărare de fond şi nu o excepţie, aceeaşi argumentaţie fiind reluată de pârât cu privire la fondul cererii de chemare în judecată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat situaţia de fapt potrivit căreia pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Mureş, Serviciul 2, în anul 1981 şi gradul de locotenent major în cadrul aceluiaşi inspectorat în perioada 1984-1988.
În raport de conţinutul înscrisurilor care atestă aceste calităţi, Curtea a apreciat îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
Cu privire la cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, Curtea a reţinut că operaţiunea de dirijare a reţelei informative reprezintă, de fapt, instruirea de către lucrătorii Securităţii a informatorilor recrutaţi, constând în stabilirea sarcinilor ce revin acestora, aducerea la cunoştinţă a acestor sarcini, preluarea notelor informative date de colaboratorii Securităţii.
În cauză, rezultatul dirijării informatorilor de către pârât pe lângă persoanele încadrate operativ, s-a concretizat în notele informative date de aceştia, în care au oferit date cu privire la viaţa privată a persoanelor semnale cu manifestări ostile.
În concluzie, înscrisurile menţionate anterior au demonstrat că în desfăşurarea urmăririi informative, pârâtul a dispus măsuri care au adus atingere drepturilor persoanelor urmărite, documentele întocmite şi semnate de acesta, conţinând informaţii referitoare la persoanele aflate în supravegherea organelor de securitate.
În consecinţă, Curtea a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de agent al organelor Securităţii, pârâtul a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute atât de legislaţia internă în vigoare în acea perioadă, cât şi de legislaţia internaţională, respectiv, dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituţia România din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea dosarului de supraveghere informativă deschis în privinţa persoanei urmărite pentru stabilirea activităţii şi atitudinii faţă de regim, a concepţiilor ei politice, a naturii relaţiilor acesteia cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, surse care au oferit date referitoare la viaţa privată a acestuia. De asemenea, prin măsura atenţionării, propusă de pârât cu privire la numitul M.I., semnalat cu comentarii negative la adresa conducerii de partid, s-a îngrădit şi dreptul la liberă exprimare.
Faţă de soluţia dată acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului, instanţa de fond a decis respingerea, ca neîntemeiată, a cererii acestuia privind acordarea daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul S.G. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa a judecat cauza pe fond fără a fi îndeplinite formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că deşi în întâmpinările şi concluziile scrise depuse în cauză s-a solicitat ca pârâtului să-i fie trimisă o copie după cererea din 2010, adresată C.N.S.A.S. de către N.A. pentru a se vedea dacă cea în cauză a solicitat chemarea sa în judecată pentru dovedirea calităţii de lucrător al Securităţii, instanţa a ignorat acest aspect.
Referitor la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 1 pct. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere în cazul dosarului numitei N.A. nu există nicio informaţie obţinută de recurent, ci rezultă doar faptul că pe o informaţie obţinută de ofiţerul C.A. se pune rezoluţia ca o copie să fie dată lui S.G. şi unui alt ofiţer. Acesta este singurul material care a stat la baza formulării acţiunii în constatare şi nu poate constitui baza legală de chemare în judecată a unei persoane.
De altfel, arată recurentul, chiar în motivarea instanţei se menţionează „aşa cum s-a reţinut în Dosarul nr. I/81235 solicitat de petenta N.A., pârâtul figurează la fila 12 verso, la finalul informării date de sursa „L.” consemnându-se că un exemplar a fost predat în copie şi locotenentului major S.G. la data de 10 ianuarie 1989, care a semnat de primirea acestuia (filele 59-60 din dosarul cauzei)”.
S-a mai arătat că în mod greşit şi acceptând încălcarea de către C.N.S.A.S. a prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/20089, care s-a sesizat din oficiu în privinţa recurentului, instanţa a respins excepţia lipsei obiectului acţiunii invocată de pârât, fără nicio motivare, doar cu menţiunea că asupra acestor motive s-a pronunţat anterior.
Înalta Curte reţine ca fiind întemeiată critica subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că va admite recursul pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Potrivit jurisprudenţei consacrate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţi, verificarea calităţii de lucrător al Securităţii poate fi realizată numai cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cerere de verificare, iar nu şi cu privire la ofiţerii/subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cereri de verificare în temeiul dispoziţiilor respective. Cu titlu de exemplu pot fi amintite în acest sens Deciziile nr. 1582/2011, nr. 2562/2011, nr. 4333/2011, nr. 3900/2012, nr. 5193/2012 şi 7606/2013.
În speţă, din materialul probator administrat rezultă că cererea prin care s-a solicitat CNSAS verificarea pârâtului S.G. sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii a fost formulată de N.A., însă nu rezultă că autoritatea reclamantă a probat faptul că pârâtul în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi a contribuit la instrumentarea dosarului petentei N.A., nefiind deci îndeplinită cerinţa care constituie o condiţie de legalitate pentru sesizarea instanţei în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată.
Aşa cum se arată chiar în cuprinsul acţiunii în constatare, cum reiese din Nota de Constatare din 25 august 2011 şi din înscrisurile ataşate de C.N.S.A.S. şi cum se reţine chiar în considerentele sentinţei aflate în control judiciar, în Dosarul C.N.S.A.S. nr. I/081235 (‹‹mapa de verificare privind pe „A.”››) se află un singur înscris numit „informare” întocmit şi semnat „L.” în care se menţionează cine este N.A., se face vorbire despre soţul ei şi ocupaţia acestuia, despre faptul că are un copil şi că are rude în Ungaria şi Israel.
Pe acest document, aflat la filele 59-60 din dosarul de fond se face menţiunea „predat în copie câte un exemplar la lt. maj. S.G. şi lt. maj. G.G. la data de 10 ianuarie 1988”, existând şi semnătura de primire a pârâtului.
Celelalte înscrisuri analizate de prima instanţă şi în raport de care s-a concluzionat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, respectiv dosarele de urmărire informativă, titular B.V. şi titular M.I.A., instrumentate de pârât, vizează persoane care însă nu au formulat cerere de verificare în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din actul normativ menţionat.
Aşadar, în mod greşit s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii şi pentru cele arătate deja se va admite recursul, se va modifica sentinţa recurată şi se va respinge ca neîntemeiată acţiunea C.N.S.A.S.
Având în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., precum şi art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.G. împotriva sentinţei civile nr. 3629 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 970/2014. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1004/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
