ICCJ. Decizia nr. 1006/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1006/2014
Dosar nr. 10489/4/2013
Şedinţa de la 27 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 26 aprilie 2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, petenta SC G.S.E.R. SA a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. C1. din 14 noiembrie 2012 emis de C.N.A.D.N.R., prin care s-a constatat că, la data de 14 noiembrie 2012, pe DN7 km 188+900m, localitatea S., Judeţul Vâlcea, vehiculul aparţinând petentei a circulat fără să deţină rovinietă valabilă şi s-a constatat săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 2013 din 12 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că potrivit art. 101 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, plângerea însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Astfel, contravenienta are sediul în Bucureşti, Sector 4, locaţie aflată în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 12197 din 19 noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reţinând că art. 101 din O.G. nr. 15/2002 a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 şi a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel că se aplică numai proceselor începute după această dată, iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în speţă. În consecinţă, instanţa competentă se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 aprilie 2013, petenta SC G.S.E.R. SA a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie emis de C.N.A.D.N.R., prin care s-a constatat săvârşirea, la data de 14 noiembrie 2012, pe raza localităţii S., Judeţul Vâlcea, a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată - 26 aprilie 2013 - în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 (în forma anterioară introducerii, prin Legea nr. 2/2013, începând cu data de 15 februarie 2013, a art. 101, care stabileşte competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul) conform cărora „contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, coroborate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie aparţine „judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”.
Or, conform datelor menţionate în procesul-verbal contestat, contravenţia a fost săvârşită pe raza localităţii S., Judeţul Vâlcea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, instanţă căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei conform dispoziţiilor citate anterior.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Brezoi competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC G.S.E.R. SA în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC G.S.E.R. SA în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 738/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
