ICCJ. Decizia nr. 1022/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1022/2014
Dosar nr. 9969/2/2010
Şedinţa publică de la 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul M.G., pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea din 09 din 18 iunie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 235033 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul M.G. figurează, precum şi pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. SIE 54493 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul M.G. figurează.
A arătat reclamantul că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare din 19 iulie 2010, precum şi al înscrisurilor pe care le-a ataşat acţiunii, domnul M.G., având gradul de maior şi funcţia de şef al Serviciului 8 din cadrul Direcţiei a III-a, a propus o serie de măsuri informativ-operative asupra unui colaborator al postului de radio „D.W.", semnalat că, împreună cu un cetăţean vest - german, intenţionează să realizeze un film despre poetul P.C.
Măsurile au constat în dirijarea reţelei informative „în vederea stabilirii comportării şi atitudinii sus-numitului, persoanele contactate sau de care se interesează şi în ce scop, precum şi dacă fac filmări în afara cadrului oficial".
Reclamantul a mai arătat că, de asemenea, în calitate de locotenent-colonel şi şef al Serviciului 8 din cadrul Direcţiei a III-a, domnul M.G. a obţinut şi a trimis spre exploatare Direcţiei I, o scrisoare a scriitorului Ş.A.D., din care rezultă „nemulţumirea lui faţă de cenzura la care este el supus".
A apreciat reclamantul că activitatea pârâtului se remarcă prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
A considerat reclamantul că sunt asigurate condiţiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând anularea acţiunii ca netimbrată, invocând totodată excepţia lipsei de interes a reclamantului.
De asemenea, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008 (dispoziţiile art. 1, 2, 7, 8, 9, 10, 11, 15) şi a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., adoptat prin hotărârea colegiului nr. 2/2008, în raport de dispoziţiile art. 21, 23, 52 alin. (1) şi art. 126 alin. (5) din Constituţia României.
Totodată pârâtul, prin cererea reconvenţională, a solicitat să se constate nelegalitatea şi netemeinicia acţiunii formulate şi faptul că acţiunea reclamantului este abuzivă.
Prin încheierea din 08 iunie 2011, instanţa a respins excepţia netimbrării acţiunii în baza motivelor invocate în încheierea de la acea dată.
La termenul din 09 mai 2012 reclamantul a depus note scrise referitoare la excepţiile invocate de pârât şi punct de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Ulterior, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei interesului şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 3645 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 7, 8, 9, 10, 11 şi 15 din O.U.G. nr. 24/2008 şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu această excepţie,
- a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al C.N.S.A.S.,
- a respins excepţia lipsei de interes a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
- a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul M.G. şi, în consecinţă, a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul M.G.,
- a respins cererea reconvenţională, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 în ceea ce priveşte sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în raport de unele prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008, curtea de apel a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 şi a dispus sesizarea instanţei de contencios constituţional cu această excepţie.
Instanţa a opinat însă că excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârât este neîntemeiată.
Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor unui regulament al C.N.S.A.S., instanţa a reţinut că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate doar prevederile unei legi sau a unei ordonanţe în vigoare, ori regulamentul respectiv nu se încadrează în această categorie, astfel că în baza art. 29 alin. (5) din legea mai sus invocată, a respins cererea pârâtului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a C.N.S.A.S.
Cu privire la excepţia lipsei interesului reclamantului, analizată conform art. 137 C. proc. civ. cu prioritate, curtea a reţinut că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă reclamantului, fapt ce îl scuteşte pe acesta de a face dovada unui interes personal al instituţiei reclamante.
Curtea a reţinut, astfel, că legea îi conferă reclamantului calitate procesuală activă în cauză pentru a introduce acţiunile în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii [conform prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008].
Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a reclamantului, reţinând că O.U.G. nr. 24/2008 nu condiţionează introducerea acţiunii de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de justificarea unui interes al reclamantului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, cu privire la fondul cauzei, instanţa a reţinut, în esenţă, că activităţile desfăşurate de pârât se înscriu între acţiunile pe care regimul totalitar comunist le promova în scopul menţinerii regimului şi a imaginii pe care acesta dorea să o promoveze, de societate perfectă; că scopul acţiunilor nu era nici pe de parte prevenirea săvârşirii de infracţiuni ori urmărirea unor persoane care atentau la ordinea publică ori securitatea naţională, ci menţinerea unei imagini false şi ideale a situaţiei din ţară şi a regimului totalitar comunist.
A mai reţinut instanţa că din înscrisurile depuse de pârât reiese că pârâtul a contribuit cu măsuri, propuneri, la înfăptuirea politicii de partid şi de stat în sensul creării imaginii unei societăţi perfecte, prin împiedicarea filmării unor aspecte „care puteau fi interpretate în sens negativ în exterior, sau la monitorizarea persoanelor cunoscute a avea o atitudine de rezistenţă minimă împotriva acţiunilor regimului, încălcând prin aceste acţiuni drepturi fundamentale ale omului prevăzute în tratate la care România era parte la acel moment şi chiar în Constituţia României de la acea dată, respectiv dreptul la viaţa privată şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că măsurile şi actele îndeplinite de pârât demonstrează că acesta a desfăşurat activităţi care se încadrează în dispoziţiile actului normativ mai sus indicat, din conţinutul înscrisurilor analizate rezultând că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. a), pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securităţi.
Instanţa de fond a apreciat că cererea reconvenţională este inadmisibilă, deoarece susţinerile pârâtului referitoare la netemeinicia acţiunii sau la faptul că ar fi vorba despre o acţiune abuzivă, vizează apărări faţă de cererea reclamantului, aspecte ce ţin de obiectul unei întâmpinări şi nu al unei cereri de chemare în judecată.
Astfel, s-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile art. 119 C. proc. civ., pârâtul neavând pretenţii proprii în afara solicitării de respingere a acţiunii reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului declarat se arată că acţiunea reclamantului a fost promovată în baza unor dispoziţii neconstituţionale, ce se regăsesc în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008, al Legii nr. 293/2008 şi al Regulamentului de organizare al acestei instituţii, astfel că această acţiune are un caracter abuziv şi discriminatoriu.
Arată recurentul că reclamantul se subrogă în drepturile cetăţenilor de a-şi apăra personal drepturile şi interesele legitime şi a promovat această acţiune fără a avea interes şi fără a fi mandatat de petiţionar, care a cerut doar să-şi vadă propriul dosar.
Mai arată recurentul că reclamantul a administrat unilateral probatoriul de care a înţeles să se folosească, iar instanţa a respins neîntemeiat probele pe care pârâtul le-a solicitat, încălcându-i astfel dreptul la apărare.
Se mai arată în motivele de recurs că în mod neîntemeiat i-a fost respinsă pârâtului şi cererea de conexare a prezentului dosar cu alte dosare aflate pe rolul aceleiaşi instanţe, cu acelaşi obiect şi în care se regăsesc aceleaşi persoane (acelaşi petiţionar).
Arată recurentul că instanţa de fond a ignorat aceste aspecte privind subrogarea reclamantului în drepturile cetăţenilor, promovarea unei acţiuni contrare dispoziţiilor constituţionale şi fără mandat, lipsa de interes a reclamantului, admiţând doar sesizarea Curţii Constituţionale şi numai în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 7, 8, 9, 10, 11 şi 15 din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte lipsa de interes a reclamantului în a promova o astfel de acţiune, recurentul arată că acestei instituţii i s-au conferit competenţe neconstituţionale, că în fapt aceasta s-a erijat în "avocat" al petentului (care a dorit doar să-şi cunoască propriul dosar) în loc să fie un "depozitar şi administrator" al arhivelor.
Mai arată recurentul că în cazul de faţă nu a fost verificat ca urmare a solicitării petentului, astfel că acţiunea în constatare nu a fost promovată la cererea acestuia şi nici din oficiu, în baza unei procuri speciale şi autentice.
În raport cu aspectele anterior prezentate, recurentul arată că înţelege să invoce şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, dat fiind lipsa acestui mandat al reclamantului, care nu a făcut nimic altceva decât să se subroge în drepturile cetăţenilor de a-şi apăra singuri drepturile şi interesele legitime.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, prin cererea din 18 iunie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul S.I., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 235033 (cotă C.N.S.A.S.), respectiv a Dosarului nr. SIE 54493 (cotă C.N.S.A.S.), printre care se număra şi pârâtul M.G.
Instanţa de fond a apreciat că din actele şi lucrările dosarului rezultă că măsurile şi actele îndeplinite de pârât demonstrează că acesta a desfăşurat activităţi care se încadrează în dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din acest act normativ pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securităţi, admiţând astfel acţiunea în constatare.
Înalta Curte constată că recurentul-pârât a formulat prezentul recurs, nefiind mulţumit de soluţia pronunţată de instanţa de fond, fără a critica în fapt sentinţa în ceea ce priveşte fondul cauzei, aducând critici asupra modului în care au fost soluţionate excepţiile invocate în faţa instanţei de fond şi reiterate în faţa instanţei de recurs, respectiv excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are calitate procesuală activă în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 6 din ordonanţă:
„(1) Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.
(2) Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, la cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pune la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.
Art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008 statuează că:
„(1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însoţită de întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii”.
P otrivit art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz: a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia;”.
În acest context, este evident că legea îi conferă reclamantului calitate procesuală activă în cauză pentru a introduce acţiunile în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Referitor la excepţia lipsei de interes, în mod corect a reţinut instanţa de fond că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă reclamantului, fapt ce îl scuteşte pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei instituţii, respectiv faptul că O.U.G. nr. 24/2008 nu condiţionează introducerea acţiunii de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de justificarea unui interes al reclamantului.
Pe fondul cauzei, în mod corect a reţinut instanţa de fond că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei securităţi.
Astfel, susţinerile reclamantului sunt probate cu înscrisurile depuse la dosar şi dovedesc faptul că pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a îngrădit drepturi fundamentale ale cetăţenilor.
Aşa cum a reţinut curtea de apel, drepturile pot fi restrânse, însă intenţia cetăţenilor români de a rămâne în străinătate, ori exprimarea unor nemulţumiri, nu au nicio legătură cu intenţia de a organiza ori desfăşura activităţi îndreptate împotriva siguranţei naţionale ori ordinii publice.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul M.G. împotriva sentinţei civile nr. 3645 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1023/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
