ICCJ. Decizia nr. 1058/2014. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1058/2014
Dosar nr. 591/45/2012
Şedinţa publică de la 4 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea deciziei nr. 329/2012 emisă de autoritatea pârâtă, precum şi suspendarea obligaţiei de plată a amenzii de 10.000 RON, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 277 din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de SC M. SRL.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 329 din 31 mai 2012 pârâtul a dispus sancţionarea radiodifuzorului SC M. SRL (deţinător de licenţă audiovizuală din 19 mai 2004 și a deciziei de reautorizare din 08 martie 2012 pentru postul de televiziune M. TV), cu amendă de 10.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, ale art. 63 alin. (2) şi art. 65 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 67/2004, precum şi ale art. 3 şi 4 alin. (1), (4) din decizia nr. 195/2012, dispunându-se totodată intrarea în legalitate până la data de 7 iunie 2012.
Curtea de apel a apreciat decizia ca legală și temeinică, arătând că, atâta timp cât legiuitorul a stabilit că toţi radiodifuzorii, indiferent dacă sunt publici sau privaţi, sunt obligaţi să asigure, în cadrul serviciilor lor de programe audiovizuale, desfăşurarea unei campanii electorale în condiţii echitabile, echilibrate şi corecte pentru toate partidele politice, în mod gratuit, interzicând contractarea de timpi de antenă în scopuri publicitare, pentru şi în favoarea participanţilor la campania electorală sau cedarea timpilor de antenă, reclamantul nu se putea sustrage acestei obligaţii, în nici o situaţie şi sub nici un motiv.
Condiţionarea accesului la timpii de antenă ce trebuiau alocaţi de către difuzor pentru reflectarea campaniei electorale, de plata unor sume de bani, indiferent sub ce pretext, reprezintă o încălcare flagrantă a prevederilor Legii nr. 67/2004 şi ale art. 3 din Legea nr. 504/2002, fapta fiind calificată contravenţie de către art. 90 alin. (1) lit. h) din Legea audiovizualului, şi sancţionată cu amendă de la 10.000 RON la 200.000 RON; dreptul de a o aplica fiindu-i recunoscut pârâtului prin art. 88 alin. (1) din citata lege.
Reclamantul nu poate opune pârâtului şi nici unei alte autorităţi statutul său de agent economic privat, întrucât la data la care a solicitat să-i fie eliberată licenţa audiovizuală, el era obligat să cunoască şi servituţile ce decurgeau din acordarea dreptului de a presta servicii de programe audiovizuale, servituţi printre care se numără şi aceea de a asigura, în mod gratuit, accesul partidelor politice la postul de televiziune pe care îl exploatează, prestatorului fiindu-i interzis contractarea de timpi de antenă în scopuri publicitare, şi implicit posibilitatea de a-şi recupera costurile de producţie pe căi ocolite. S-a concluzionat astfel că acţiunea de condiţionare a accesului la emisiunile cu caracter electoral de plata unor sume de bani echivalează cu o tentativă de anulare a obligaţiilor consacrate de art. 63 alin. (2), art. 65 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 67/2004 şi a dispoziţiilor cu caracter normativ cuprinse în decizia nr. 195/2012, emisă de C.N.A.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă
Împotriva sentinţei civile nr. 277 din 24 septembrie 2012 a formulat recurs reclamanta SC M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând ca temei legal al demersului său procesual prevederile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei formulate şi al anulării amenzii de 10.000 RON dispusă de intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului prin decizia nr. 329/2012.
În contextul succintei prezentări a circumstanţelor cauzei, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond sub dublu aspect.
O primă critică vizează concluzia pretins greşită cuprinsă în considerentele hotărârii în sensul că accesul candidaţilor la posturile de emisiune este gratuit, fără a se distinge între posturile publice şi cele private, între plata timpilor de antenă şi decontarea cheltuielilor de producţie, fiind valabile argumentele prezentate şi cu ocazia judecăţii în fond.
Hotărârea primei instanţe a fost criticată şi pentru că a validat o contravenţie neprevăzută de lege în condiţiile în care niciunul din textele indicate în decizia contestată nu conţin o definiţie a contravenţiei pentru care reclamanta recurentă a fost amendată.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, faţă de prevederile legale aplicabile şi de apărările intimatei-pârâte cuprinse în întâmpinarea formulată dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate, astfel că nu se impune modificarea hotărârii atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Reclamanta-recurentă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ competentă decizia nr. 329/2012, emisă de intimata-pârâtă C.N.A., prin care a fost sancţionată cu 10.000 RON amendă, solicitând totodată şi suspendarea obligaţiei de plată a amenzii.
Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, înfăţişează deopotrivă motivele de nelegalitate invocate în primă instanţă de către reclamanta-recurentă, cu referire la actul contestat, cât şi argumentele judecătorului fondului ce susţin soluţia adoptată.
Înalta Curte, analizând punctual motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă reţine că un prim set de critici vizează pretinsul raţionament eronat cuprins în sentinţa atacată, în sensul că accesul candidaţilor la posturile de emisiune este gratuit, fără însă a se face distincţie între posturile publice şi cele private, între plata timpilor de antenă şi decontarea cheltuielilor de producţie.
Contrar celor afirmate de recurenta-reclamantă şi în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, se constată că în cauză nu a fost făcută nici o confuzie în maniera evocată, dimpotrivă, analizându-se conţinutul prevederilor legale ce au servit drept temei al sancţiunii aplicate de autoritatea pârâtă, s-a arătat cu justeţe că, raportat la prevederile Legii nr. 67/2004 şi ale art. 3 din Legea nr. 504/2002, statutul de agent economic privat al reclamantei nu prezintă relevanţă.
Totodată, Înalta Curte arată că nu pot fi primite criticile recurentei şi în considerarea conţinutului, lipsit de orice echivoc, al prevederilor cuprinse în decizia nr. 195/2012, de asemenea menţionată în cuprinsul deciziei de sancţionare nr. 329 din 31 mai 2012.
Dispoziţiile invocate din decizia nr. 195/2012 prevăd:
„art. 3 - Radiodifuzorii publici şi privaţi sunt obligaţi să asigure desfăşurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate şi corecte pentru toţi competitorii electorali, respectând următoarele principii:
a) echitate - toţi candidaţii trebuie să aibă posibilitatea de a se face cunoscuţi electoratului;
b) echilibru în prezentarea activităţilor de campanie ale competitorilor electorali;
c) corectitudine - toţi competitorii electorali să beneficieze de un tratament obiectiv şi echidistant."
art. 4 alin. (1) - Competitorii electorali au acces gratuit la posturile publice şi private de radio şi de televiziune, inclusiv de televiziune prin cablu, în condiţiile art. 65-67 din Legea nr. 67/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
art. 4 alin. (4) - Este interzisă vânzarea de timpi de antenă sau de spaţii de emisie pentru competitorii electorali în scopul participării la emisiunile electorale şi de dezbateri electorale ori în vederea prezentării activităţilor de campanie electorală în emisiunile informative.”
Prin raportare la aceste prevederi ca şi la cele cuprinse în art. 65 alin. (4) din Legea nr. 67/2004, în care se arată că „accesul partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale precum şi al candidaţilor independenţi, la posturile private de radiodifuziune şi de televiziune, inclusiv televiziune prin cablu, se face gratuit, numai în cadrul emisiunilor care au caracter electoral”, şi Înalta Curte apreciază că actul de sancţionare emis de intimatul CNA este legal.
Fapta reclamantei recurente de a transmite, în perioada campaniei electorale din mai 2012, unuia dintre competitori, tarifele ce se percep pentru emisiune (90 RON/1 minut de emisiune), chiar cu titlu de costuri de producţie, este în mod evident contrară normelor legale citate care reglementează caracterul gratuit al acordării timpilor de antenă şi care nu conţin derogări sau excepţii în cazul unor televiziuni comerciale, nesubvenţionate, astfel cum este postul M. TV.
Nici celelalte critici ale recurentei vizând pretinsul raţionament greşit al primei instanţe, prin raportare la alte reglementări ale CNA, înfăţişate şi cu ocazia judecăţii în fond nu sunt întemeiate.
Invocarea în susţinerea cererii de chemare în judecată dar şi a cererii de recurs a unor dispoziţii din diferite acte normative nu este concludentă şi nu prezintă nici o legătură cu speţa dedusă judecăţii, având în vedere că aceste dispoziţii nu au constituit temeiul sancţionării recurentei reclamantei şi că aceasta însăşi recunoaşte că a adus la cunoştinţă competitorilor electorali că le-au fost acordaţi timpi de antenă, însă acest drept poate fi exercitat doar dacă vor achita costurile de producţie ale emisiunilor dedicate campaniei electorale.
Or, atât timp cât legea prevede că accesul la posturile private de radiodifuziune se face gratuit, fără a distinge dacă doar timpul de antenă sau producţia audiovizuală sunt gratuite, radiodifuzorul nu putea condiţiona participarea candidaţilor în emisiunile electorale de suportarea costurilor de producţie ale respectivei emisiuni.
În fine, Înalta Curte va respinge şi motivul de recurs vizând inexistenţa contravenţiei ce ar fi stat la baza sancţionării reclamantei recurente.
Conţinutul deciziei de sancţionare atestă şi demonstrează că intimata C.N.A. nu a creat ad hoc nicio contravenţie, acestea fiind reglementate atât de dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, cât şi de cele ale art. 15 din decizia nr. 195/2012, privind principii şi reguli de desfăşurare, prin intermediul posturilor de radio şi de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Textele enumerate prevăd că nerespectarea dispoziţiilor art. 61-74 din Legea nr. 67/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi nerespectarea dispoziţiilor deciziei CNA nr. 195/2012 atrage aplicarea sancţiunilor prevăzute de Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, urmând ca faptele să fie constatate şi sancţiunile să fie aplicate de Consiliul Naţional al Audiovizualului, care se autosesizează sau poate fi sesizat de către cei interesaţi.
Prin urmare, concluzionând în sensul că decizia contestată este legală şi temeinică şi a fost impusă de situaţia de fapt, necontestată de altfel, şi reţinând că prin hotărârea primei instanţe s-a realizat o corectă şi justă aplicare a prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 277 din 24 septembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1024/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1249/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
