ICCJ. Decizia nr. 1023/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1023/2014
Dosar nr. 12218/2/2010
Şedinţa publică de la 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului S.D. de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâtul, prin activităţile pe care le-a desfăşurat în calitate de angajat al fostei Securităţi, a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 85 din Constituţia României din 1952, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând în esenţă că unele documente de care se foloseşte reclamantul sunt lipsite de concludenţă, iar pe unele documente nu se află semnătura sa.
În raport cu apărările pârâtului, Curtea a dispus, la solicitarea acestuia, efectuarea unei expertize criminalistice care a concluzionat că înscrisurile esenţiale pe baza cărora reclamantul şi-a motivat acţiunea, respectiv cele intitulate „Plan de acţiune” şi „Nota informativă”, depuse în copie la dosarul cauzei, nu sunt semnate de pârât.
În nota de obiecţiuni depusă la dosar, întocmită de expertul încuviinţat pentru reclamant, se opinează că rezultatul expertizei este inexact, deoarece se bazează pe elemente de comparaţie ulterioare în raport cu piesa în litigiu, în consecinţă, s-a apreciat că este necesară refacerea expertizei, pe baza unor scripte de comparaţie aflate în dosarul aflat în evidenţele reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 6763 din 27 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul S.D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În legătură cu concluziile exprimate în nota de obiecţiuni, însuşită de reclamant, Curtea a observat că, la data încuviinţării probei cu expertiză, reclamantul a avut posibilitatea de a solicita suplimentarea probatoriului sub aspectul înscrisurilor de comparaţie, însă nu a înţeles să se folosească de acest drept în sensul celor exprimate în respectiva notă. În plus, Curtea a observat că expertul propus de reclamant a făcut referire la documente aflate în posesia reclamantului, însă aceste înscrisuri sunt nerelevante deoarece fac parte din categoria celor contestate de pârât. În atare situaţie, Curtea a apreciat că singurele concluzii care pot fi luate în considerare sunt cele exprimate de expertul numit de instanţă, conform cărora pârâtul nu este semnatarul înscrisurilor principale pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea a constatat că din probele administrate nu reiese, dincolo de orice dubiu rezonabil, că pârâtul ar fi desfăşurat acţiuni de natura celor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, motiv pentru care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că prima instanţă a respins acţiunea, ţinând seama doar de raportul de expertiză criminalistică din 20 aprilie 2012, care a concluzionat că înscrisurile la care reclamantul s-a referit în acţiunea sa nu ar fi fost semnate de intimat, în condiţiile în care semnăturile respective sunt executate sub numele în clar al intimatului, în cuprinsul mai multor înscrisuri întocmite de structuri ale Securităţii din care intimatul a făcut parte în mod neîndoielnic, în perioada în care acesta a aparţinut respectivelor structuri.
Recurentul critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond pe motiv că aceasta a respins cererea de refacere a raportului de expertiză şi susţinerile expertului parte încuviinţat, pe considerentul că scriptele de comparaţie propuse de acest expert „sunt nerelevante deoarece fac parte din categoria celor contestate de pârât”.
Subliniază recurentul că intimatul-pârât nu a contestat o categorie de înscrisuri, ci anumite înscrisuri individual determinate şi, prin urmare, înscrisurile propuse de expertul parte încuviinţat de instanţă, fiind înscrisuri semnate de intimat în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi fiind contemporane celor în litigiu, atingeau toate exigenţele necesare pentru a fi folosite ca înscrisuri de comparaţie în cadrul unei noi expertize.
Apreciază recurentul că, pentru a da eficienţă în speţă principiului aflării adevărului este necesară efectuarea unui nou raport de expertiză care să folosească, drept înscrisuri de comparaţie, documente contemporane cu înscrisurile în litigiu şi care să provină în mod cert de la intimat, fiind realizate în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
În prezenta cauză, problema dedusă judecăţii este aceea dacă Curtea de Apel Bucureşti a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu acţiunea în constatarea calităţii intimatului-pârât de lucrător al Securităţii, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
După cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, această acţiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresată de numitul Z.J.C.N., în baza art. 6 alin. (1) din ordonanţa aflată în discuţie.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene, au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparţine în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu şi altor persoane, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială şi autentică în acest scop.
Într-adevăr, în cauza de faţă, atât acţiunea în constatare, cât şi nota de constatare anexată acesteia, au avut în vedere cererea de verificare formulată de numitul Z.J.C.N., persoană care nu are nicio legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare.
O dovadă în acest sens o reprezintă şi documentaţia prezentată de recurent, aflată la dosarul de fond.
Ca atare, în raport de probatoriul administrat, numitul Z.J.C.N. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai precis, de către recurent, prin activităţile întreprinse sau dispuse de către acesta.
Prin urmare, cererea de verificare a calităţii de „lucrător de Securitate”, formulată de această persoană fizică, nu putea să stea la baza prezentei acţiuni în constatare introdusă de recurent.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Înalta Curte are în vedere, totodată, faptul că documentele aflate la filele din dosarul de fond indicate de recurent nu prezintă relevanţă în cauză, pentru că în cuprinsul acestora nu apare menţionat numele persoanei supuse verificării.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 6763 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1022/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1024/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
