ICCJ. Decizia nr. 1574/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1574/2014
Dosar nr. 46075/3/2012
Şedinţa de la 26 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 11 februarie 2012 reclamanta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa a solicitat, în contradictoriu cu SC „O.R.” SA, în temeiul dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 193/2000 să se dispună sancţiunea contravenţională şi măsura contravenţională către pârâtă, în temeiul prevederilor art. 13 din aceeaşi lege şi conform procesului verbal de contravenţie din 18 octombrie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 5031 din 5 noiembrie 2012, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta SC O.R. SA şi a declinat cauza spre soluţionare către Tribunalul Bucureşti.
A reţinut Judecătoria Târgovişte că la data sesizării instanţei erau în vigoare dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 193/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 publicată în M.Of. al României la data de 30 mai 2012, potrivit cărora organele de control vor sesiza tribunalul.
Cauza fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 188 din 14 ianuarie 2014, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.
A reţinut Tribunalul Bucureşti că dispoziţiile de modificare a art. 12 din Legea nr. 193/2000 referitoare la instanţa competentă să soluţioneze sesizarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului au intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2013, după introducerea cererii de chemare în judecată, astfel încât competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei Târgovişte.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiul de drept al acţiunii introductive de instanţă îl reprezintă dispoziţiile art. 12-13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 193/2000, republicată în 2008, astfel cum acestea erau în vigoare la data sesizării Judecătoriei Târgovişte – 11 februarie 2012, “Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul”.
Având în vedere că atât reclamanta cât şi contravenienta su sediul în Municipiul Târgovişte, rezultă că judecătoria Târgovişte este competentă material să soluţioneze cauza în primă instanţă.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 76/2012, prin care s-a modificat art. 12 din Legea nr. 193/2000, sub aspectul instanţei competente să soluţioneze sesizarea autorităţii constatatoare a clauzelor abuzive din contractele de adeziune, acestea au intrat în vigoare, potrivit dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 76/2012, la data de 1 octombrie 2013, mult după introducerea acţiunii pe rolul Judecătoriei Târgovişte şi chiar şi după pronunţarea primei hotărâri de declinare a competenţei, astfel îcât nu au aplicabilitate în cauză.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtele SC O.R. SA şi SC O.R. SA – sucursala Târgovişte, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1249/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1595/2014. Contencios → |
|---|
