ICCJ. Decizia nr. 1083/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1083/2014
Dosar nr. 41118/3/2012
Şedinţa publică de la 4 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, completată la termenul din 20 martie 2013, reclamantul C.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, constatarea nulităţii măsurii punerii la dispoziţie a reclamantului începând cu data de 15 mai 2011; constatarea nulităţii absolute a măsurilor premergătoare trecerii reclamantului în rezervă; constatarea nulităţii absolute a ordinului de trecere în rezervă din 14 septembrie 2011 emis de Directorul General al Direcţiei de Jandarmi a Municipiului Bucureşti; repunerea sa în situaţia anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă contestat cu plata drepturilor materiale restante; constatarea nulităţii absolute a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 1/654/2011 şi a Ordinului Inspectoratului General al Jandarmeriei Române din 10 iunie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 5485 din 2 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către pârâţi prin întâmpinare; a disjuns soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect anularea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 1/654/2011 şi a Ordinului Inspectoratului General al Jandarmeriei Române din 10 iunie 2011; a declinat competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect anularea măsurilor premergătoare trecerii reclamantului în rezervă, anularea ordinului de trecere în rezervă din 14 septembrie 2011 emis de Directorul General al Direcţiei de Jandarmi a Municipiului Bucureşti şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă contestat cu plata drepturilor materiale restante, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel a apreciat, în esenţă, că cererile de anulare a actelor emise de autorităţile centrale, respectiv cea locală, au caracter principal, de sine stătător, nefiind incidente dispoziţiile ce reglementează prorogarea legală de competenţă.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 6150 din 9 decembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererile referitoare la constatarea nulităţii ordinului de punere la dispoziţie, a ordinului de trecere în rezervă şi a măsurilor anterioare emiterii ordinului de trecere în rezervă şi repunerea în situaţia anterioară au caracter accesoriu faţă de capetele de cerere privind constatarea nulităţii Ordinului ministrului adminitraţiei şi internelor nr. 1/654/2011 şi a Ordinului Inspectoratului General al Jandarmeriei Române din 10 iunie 2011, astfel că, potrivit art. 17 C. proc. civ. coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acestora revine tot Curţii de Apel.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Analizând conflictul negativ de competenţă, Curtea va stabili că îi revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel, coroborat cu art. 17 C. proc. civ.
Astfel, din actele dosarului, rezultă că reclamantul şi-a precizat şi completat acţiunea solicitând şi anularea unor acte administrative referitoare la reorganizarea unităţilor din Jandarmeria Română, emise de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi respectiv, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, ambele entităţi având rang de autorităţi publice centrale, anume Ordinului ministrului administraţiei internelor nr. 1/654 din 10 iunie 2011 şi a Ordinului Inspectoratului General al Jandarmeriei Române din 10 iunie 2011.
Aşa cum a reţinut şi Tribunalul Bucureşti, între actele administrative sus-menţionate, emise de către autorităţile centrale, şi actele administrative individuale emise de către autoritatea administrativă locală, contestate în principal de către reclamant, există o strânsă legătură, dispoziţiile şi măsurile având ca subiect pe reclamant fiind adoptate în aplicarea şi ca efect al ordinelor autorităţilor centrale.
Însuşi reclamantul susţine, în cererea sa completatoare, că motivul trecerii sale în rezervă îl constituie tocmai dispunerea disponibilizării, la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a unui număr important de persoane, şi critică legalitatea şi oportunitatea acestei disponibilizări şi ordinele adoptate în consecinţă de către autorităţile administrative centrale.
Din acest motiv, reţinându-se caracterul accesoriu al capetelor de cerere privind constatarea nulităţii ordinului de punere la dispoziţie, a ordinului de trecere în rezervă şi a măsurilor anterioare emiterii ordinului de trecere în rezervă, precum şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară, Înalta Curte constată că se impune analizarea unitară şi concomitentă a legalităţii şi oportunităţii tuturor actelor administrative contestate de către reclamant, de către instanţa competentă potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, anume Curtea de Apel Bucureşti.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.C.C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1084/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
