ICCJ. Decizia nr. 1053/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1053/2014
Dosar nr. 1105/33/2012
Şedinţa publică de la 4 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea pârâtului să emită, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, ordinul de acordare a distincţiilor, prevăzut la art. 13 pct. 8 din Regulamentul privind acordarea de distincţii şi premii personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006, pentru anul şcolar 2008-2009 şi să întocmească anexa cu solicitanţii validaţi de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud, printre care se află şi reclamanta, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să completeze, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, Ordinul nr. 5399/2009 privind acordarea de distincţii şi premii personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat, pentru anul şcolar 2008-2009, cu anexa privind solicitanţii validaţi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud, printre care se află şi reclamanta, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să publice în M. Of. al României, Partea I, ordinul mai sus amintit, în principal, respectiv anexa la Ordinul nr. 5399/2009, în subsidiar, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1409 din 9 iulie 2012, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică centrală şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 756 din 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a îndeplinit condiţiile generale de acordare a diplomei „G.L.” şi s-a aflat pe lista înaintată de către inspectoratul judeţean către Ministerul Educaţiei şi Cercetării conform art. 13 pct. 6 din anexa la ordin, aşa cum rezultă din adresa din 4 mai 2009 înregistrată la pârât din 7 mai 2009, aspect confirmat şi de nota din 21 octombrie 2009 emisă de acesta.
Evocând etapele procedurii, aşa cum sunt stabilite de dispoziţiile normative sus-citate, a mai reţinut, în esenţă, că Inspectoratul Şcolar Bistriţa-Năsăud nu a fost în măsură să comunice şi nu a comunicat pârâtului, în luna iunie 2009, faptul că exista acoperire financiară în bugete pentru plata premiilor aferente distincţiilor pentru personalul didactic cuprins în tabelul nominal transmis prin adresa din 4 mai 2009, nefiind, astfel, îndeplinită o condiţie prevăzută de legiuitor pentru acordarea distincţiilor, respectiv existenta fondurilor bugetare necesare plăţii premiilor, context în care refuzul pârâtului de a emite ordinul de acordare a distincţiei pentru reclamantă apare ca unul justificat.
A mai apreciat prima instanţă că emiterea ordinului de acordare a distincţiilor pentru anul 2008-2009 impune verificarea din nou a tuturor condiţiilor necesare pentru emiterea sa, implicit a existenţei fondurilor bugetare, în condiţiile în care sumele alocate în anul 2009 în acest sens nu au rămas până în prezent cu această destinaţie.
Or, la momentul actual, alocarea de fonduri bugetare pentru acordarea de premii este interzisă de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011.
Împotriva sentinţei civile nr. 756 din 25 octombrie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta C.M., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii sale, recurenta a evocat, la rândul său, etapele procedurii de acordare a distincţiei solicitate şi a susţinut, în esenţă, că în speţă s-a respectat procedura prevăzută de art. 13 din Ordinul nr. 5435/2006, că Inspectoratul Şcolar Bistriţa-Năsăud a înaintat prin adresa din 4 mai 2009 lista cu solicitanţii validaţi, certificând şi existenţa fondurilor necesare plăţii premiului prevăzut în ordin şi că acesta nu a revenit asupra acestei adrese, care nu avea limită de valabilitate.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat şi îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă C.M. a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect, în esenţă, obligarea recurentului-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la emiterea ordinului de acordare a distincţiilor prevăzute de art. 13 pct. 8 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006, pentru anul şcolar 2008-2009, precum şi anexa aferentă.
Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, au fost îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 9, art. 10 şi art. 13 din Regulamentul din 23 octombrie 2006 privind acordarea de distincţii şi premii personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006 emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării, fiind criticabilă soluţia instanţei de fond.
Astfel, nu s-a contestat calitatea reclamantei-recurente de persoană îndreptăţită la acordarea premiului, iar prin adresa din 4 mai 2009 Inspectoratul Şcolar Bistriţa-Năsăud a confirmat existenţa în bugetele Consiliilor Locale şi a Consiliului Judeţean a fondurilor necesare pentru plata premiilor aferente distincţiei.
În aceste condiţii, şi raportat la dispoziţiile Ordinului nr. 5435/2006, afirmaţiile intimatului-pârât cu privire la necesitatea reconfirmării existenţei fondurilor în luna următoare celei în care a fost înaintată adresa conturează o cerinţă excesivă, stabilită cu ignorarea modului în care funcţionează şi sunt organizate finanţele publice locale.
Pe de altă parte, dreptul reclamantei nu poate fi afectat de lipsa de comunicare existentă între diversele autorităţi ale statului, respectiv între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar al judeţului Bistriţa-Năsăud.
Mai mult decât atât, deşi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, nominalizat în memoriul de recurs, prevede faptul că, în anul 2012, autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de vacanţă, această dispoziţie normativă nu este aplicabilă în cauza de faţă, în condiţiile în care distincţia solicitată de intimată privea anul şcolar 2008-2009, iar dreptul acesteia era valabil născut la acel moment, anterior adoptării dispoziţiilor legale invocate.
Constrângerile bugetare care au impus adoptarea unor reglementări restrictive nu pot justifica legal inacţiunea intimatului-pârât dintr-o perioadă anterioară, din moment ce, potrivit dispoziţiilor legale citate, ordinul în litigiu trebuia emis până la data de 15 iunie 2009.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul şi, în consecinţă, va modifica în parte hotărârea recurată şi va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta C.M., obligând autoritatea pârâtă să emită, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, ordinul de acordare a distincţiilor, prevăzut la art. 13 pct. 8 din Regulamentul privind acordarea de distincţii şi premii personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat.
Cererea reclamantei-recurente privind obligarea intimatului la plata de daune cominatorii nu poate fi admisă, în condiţiile în care, în materia contenciosului administrativ, în situaţia în care autoritatea publică nu se va confirma obligaţiei prevăzute în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, reclamantei îi este deschisă calea prevăzută de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva sentinţei civile nr. 756 din 25 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamantă. Obligă pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale să emită, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, ordinul de acordare a distincţiilor prevăzute de art. 13 pct. 8 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006 pentru anul şcolar 2008-2008, precum şi anexa aferentă. Respinge celelalte capete de cerere din acţiunea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1109/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1078/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
