ICCJ. Decizia nr. 1150/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1150/2014
Dosar nr. 1371/44/2013
Şedinţa de la 6 martie 2014 din Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi la data de 17 decembrie 2012 sub nr. 1377/44/2012, reclamantul M.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 18 şi 19 din art. II din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, prevederi care sunt cuprinse şi în art. 9 din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012.
Reclamantul a susţinut că se consideră o persoană vătămată într-un drept al său şi într-un interes legitim în sensul Legii nr. 554/2004 de către autoritatea publică Guvernul României, care a emis actul administrativ cu putere de lege O.U.G. nr. 84/2012 ilegal şi netemeinic cu încălcarea Legii nr. 52/2003 şi a Constituţiei şi a solicitat anularea în parte a actului atacat, suspendarea executării acestuia pe durata procesului, recunoaşterea dreptului pretins şi a interesului legitim şi obligarea pârâtului să abroge art. 9 din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012 referitoare la beneficiarii Legii nr. 341/20004.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin încheierea de şedinţă din data 9 aprilie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. V şi XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013, a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Brăila, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa devenită competentă din punct de vedere material.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. V şi art. XXIII alin. (3) şi 4 din Legea nr. 2/2013 şi a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Galaţi şi trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Tribunalul Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa devenită competentă să îl soluţioneze.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 2366/FCA/2013 din 11 decembrie 2013, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, din dispoziţiile art. V din Legea nr. 2/2013, rezultă că tribunalul este competent să judece doar litigii vizând aplicarea Legea nr. 341/2004 şi în care în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989.
În cauză s-a reţinut că acţiunea este formulată în contradictoriu cu Guvernul României şi are ca obiect principal anularea în parte a unei ordonanţe de urgenţă emisă de acesta astfel că devin incidente dispoziţiile art. 9 şi ale art. 10 al 1 teza II din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul M.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 18 şi 19 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, prevederi care sunt cuprinse şi în art. 9 din O.U.G. nr. 84 din 12 decembrie 2012 publicată în M. Of. nr. 845/13.12.2012, apreciate ca fiind emise cu exces de putere.
Astfel cum a precizat şi reclamantul în acţiune, aceasta vizează două aspecte distincte, respectiv adoptarea O.U.G. nr. 84/2012 de către Guvernul României cu încălcarea flagrantă a prevederilor Legii nr. 52/2003 şi ilegalitatea, netemeinicia şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 9 al O.U.G. nr. 84/2012.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte acte administrative normative emise de către Guvernul României, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind curţii de apel.
În ceea ce priveşte dispoziţiile invocate de către Curtea de Apel Galaţi, respectiv că, prin art. V din Legea nr. 2/2013, s-a introdus art. 26 în Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, potrivit căruia "Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal, a curţii de apel", Înalta Curte constată că aceste norme nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, textul de lege vizează litigiile legate de drepturile şi indemnizaţiile stabilite prin Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, neputând fi extinsă excepţia şi la speţă dedusă judecăţii care prezintă un caracter complex, solicitându-se emitentului anularea în parte a unor acte normative prin care se modifică Legea nr. 341/2004.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.P. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1147/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1151/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
