ICCJ. Decizia nr. 142/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 142/2014
Dosar nr. 2949/2/2011
Ședința publică de la 16 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul R.P.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea din 23 aprilie 2009, adresată Consiliului de către petentul K.A., se solicită verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în vol.1, fila 210v.
De asemenea, prin cererea din 28 iunie 2010 adresată Consiliului de către domnul K.C., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează în vol. 1, fila 169, 170.
Reclamantul a mai arătat că aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de constatare din 03 februarie 2011 precum si al înscrisurilor ataşate acţiunii, pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean Harghita, a solicitat U.M. X Bucureşti (n.n. - Unitatea Specială „S", cu profil de interceptare a corespondenţei) interceptarea corespondenţei unei persoane supravegheată prin dosar de urmărire informativă, deoarece „se preocupă cu scrierea unor poezii cu conţinut ostil în care elogiază viaţa din Occident şi deplânge viaţa tineretului din ţara noastră ascultă postul de radio E.L., fapt care îi influenţează concepţiile sale duşmănoase comentează negativ măsurile ce se întreprind de către stat pentru ridicarea bunăstării populaţiei, aducând injurii şi ameninţări la adresa statului".
Într-un alt caz, în calitate de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean Harghita, Serviciul 1, pârâtul a dirijat o sursă din legătura personală a domniei sale, pentru a obţine informaţii despre o persoană semnalată că „este o fire stăpânită de idei naţionalist-iredentiste, erijându-se în anumite situaţii pe o poziţie de denigrator a politicii şi conducerii superioare de partid şi de stat a audiat şi colportat ştirile transmise de postul de radio E.L., informaţii pe care ulterior le-a trimis spre exploatare la dosarul urmăritului.
În concluzie, reclamantul a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat a invocat excepţiile lipsei interesului şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, arătând că cererile depuse de K.A. şi K.C. se referă la alte dosare decât cele pe baza cărora reclamantul îşi întemeiază acţiunea, în aceste din urmă dosare, numele persoanelor fiind anonimizat prin ştergere şi care nu au cerut expres verificarea calităţii de lucrător al securităţii cu privire la pârât.
Pârâtul a mai arătat că ofiţerul de informaţii nu putea şi nu poate nici astăzi să încalce legile statului, ordinele şi instrucţiunile emise de superiori în baza legilor în vigoare, precizând şi faptul că în cauză nu există probe privind suprimarea sau îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului.
Ulterior, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008 şi cerere de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea acestei excepţii.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1750 din 12 martie 2012, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008, excepţie invocată de pârât, a respins cererea de suspendare a judecăţii, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, precum şi excepţiile lipsei interesului şi lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârât, ca nefondate.
Prin aceeaşi sentinţă, a admis acţiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008 invocată de pârât, prima instanţă a apreciat că întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.
Referitor la cererea de suspendare, prima instanţă a apreciat că nu este neîntemeiată, faţă de faptul că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, în prezent nu mai există un temei legal pentru a se dispune suspendarea judecăţii cauzei.
În ceea ce priveşte excepţiile lipsei interesului şi lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârât, prima instanţă a apreciat că sunt nefondate, având în vedere că O.U.G. nr. 24/2008 prevede condiţiile în care C.N.S.A.S. poate formula acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, astfel că, dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, legiuitorul conferă Consiliului calitate procesuală activă, prezumând că are şi interes în formularea acţiunii.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite d ispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Harghita, Serviciul 1 în anii 1985 şi 1986, iar prin activităţile desfăşurate în această calitate, a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
A reţinut astfel că pârâtul a instrumentat dosarul privind pe B.J. urmărit pentru intenţia de a pleca ilegal din ţară, dispunând interceptarea corespondenţei acestuia, măsura ce a fost adusă la îndeplinire.
Pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarului, privind pe K.C., fost condamnat pentru infracţiuni contra securităţii statului, dirijând o sursă informativă în anturajul acestei persoane şi obţinând informaţii în baza cărora a propus avertizarea persoanei urmărite, întrucât s-a dedat la comentarii referitoare la problema naţională, drepturile şi libertăţile naţionalităţii maghiare, şi că s-a referit la unele acţiuni ostile ţării ale emigraţiei maghiare, sub influenţa emisiunilor postului de radio E.L.
Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că prin activităţile desfăşurate de pârât, acesta a încălcat dreptul la viaţă privată şi secretul corespondenţei prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, înlăturând susţinerile pârâtului în sensul că a respectat legile în vigoare, ordinele şi instrucţiunile emise de superiori sau că măsura de restrângere a drepturilor respectivelor persoane urmărite de Securitate ar fi justificată de interesul apărării securităţii naţionale, întrucât respective măsuri nu au fost dispuse de acesta pentru apărarea securităţii naţionale, ci pentru apărarea regimului totalitar comunist.
3. Recursul formulat de pârâtul R.P. împotriva sentinţei civile nr. 1044 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Instanţa de fond a ignorat calitatea recurentului-pârât de militar, apărător al legii şi nu a verificat conform jurisprudenței C.E.D.O., dacă cel căruia se pretinde că i-a încălcat „drepturi ale omului”, a încălcat sau nu legea, dacă în cazul acestei persoane a existat sau nu vreo raţiune legală de urmărire a sa.
Actele de comandament militar nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
3.2. Instanţa de fond şi-a atribuit drepturi procedurale pe care legea contenciosului administrativ şi codul de procedură civilă nu i le recunosc, judecarea unor „suprimări sau îngrădiri ale drepturilor omului”, prin raportare nemijlocită la prevederi ale Constituţiei României din 1965, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 şi Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice intrate în vigoare în anul 1976.
Toate documentele internaţionale şi jurisprudenţa C.E.D.O. precizează că încălcarea acestora sunt acţiuni ce cad în responsabilitatea statului. Ofiţerul de informaţii nu este subiect de drept internaţional şi nu poate fi acuzat de încălcarea tratatelor internaționale, ci numai de încălcarea legilor statului.
Recurentul consideră că nu se face vinovat de nicio faptă ilicită, iar niciuna dintre persoanele aflate în atenţia sa nu a avut de suportat consecinţe de natură administrativă, civilă, penală sau alte constrângeri cauzatoare de prejudicii.
3.3. Instanţa de fond nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului, nu a observat că au fost selecţionate numai anumite părţi din dosare, care nu au relevanţă în raport de prevederile O.U.G. nr. 24/2008.
4. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 990 din 22 noiembrie 2012 s-a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 şi ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a) şi b), cu excepţia sintagmelor „sub orice formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, lit. d), art. 3-39 cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Motivele de recurs depuse la dosar în data de 8 ianuarie 2014 nu pot fi analizate, deoarece, pe de o parte, au fost formulate peste termenul imperativ de 15 zile de la comunicarea sentinţei recurate, conform art. 301 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, au fost întemeiate pe dispoziţiile noului Cod de procedură civilă care nu are aplicabilitate în prezenta cauză.
1.2. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au construit la instrumentarea dosarului.
Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securităţii este ofiţerul/subofiţerul care a lucrat la Securitate sau Miliţie (cu atribuţii pe linie de Securitate), inclusiv ofiţerul acoperit, care, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din coroborarea celor două texte, rezultă că pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este obligatorie solicitarea persoanei îndreptăţite şi dovada că lucrătorul care a instrumentat dosarul acesteia, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În speţă, din actele dosarului reiese că solicitarea de verificare a fost formulată de numiţii K.A. şi K.C.
S-au depus înscrisuri (cota şi titularul dosarului) ce privesc pe B.J. (fost S.L.) şi K.C.
B.J. (fost S.L.) nu a formulat cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.G. nr. 24/2008, urmând a se constata că instanţa de fond în mod greşit a reţinut îndeplinirea condiţiilor legal prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, în privinţa recurentului-pârât.
Se mai reţine că la filele 32-33 din dosarul de fond a fost depus un înscris intitulat „raport de investigaţii privind pe numitul K.A. din Miercurea-Ciuc”, semnat de către recurent.
În ceea ce-l priveşte pe K.A., deşi a formulat cerere de aflare a identităţii lucrătorilor Securităţii care au contribuit la instrumentarea dosarului, din probele administrate nu rezultă că acesta a fost subiectul unui dosar din care rezultă că a fost urmărit de Securitate.
Această concluzie este întărită de împrejurarea inexistenţei unui dosar deschis pe numele lui K.A., în cuprinsul notei de constatare emisă de C.N.S.A.S. - Direcţia Investigaţii. Mai mult, pe coperta dosarului, vol. 1., fila 31, nu este trecut niciun nume.
Raportul de investigații depus la filele 32-33 şi semnat de către recurent nu demonstrează îndeplinirea condiţiei ca lucrătorul să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Raportul îl caracterizează pozitiv pe K.A., ca având o „comportare corectă faţă de vecini”.
Înscrisurile depuse la filele 36-38 din dosarul de fond şi care-l privesc pe numitul K.G., nu fac dovada îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestuia, fiind note cu privire la situaţia materială grea a familiei şi la preocupările zilnice, consemnate de alte persoane.
Din raportul aflat la fila 35, ce nu este întocmit de recurent, rezultă că petentul K.C. a fost condamnat politic pentru infracţiuni contra securităţii statului şi că potrivit propriei declaraţii în anumite momente, s-a referit la acţiuni ostile ale emigraţiei maghiare şi la rezolvarea problemei naţionale, influenţat fiind de postul E.L.
Activităţile de urmărire a petentului K.C., în ipoteza în care ar fi reale, au avut în vedere condamnarea acestuia la o infracţiune împotriva securităţii statului şi datorită unor manifestări şi comentarii duşmănoase ce vizau Statul român.
Din niciun document aflat la dosar nu rezultă că a avut loc o acţiune de urmărire, consecinţă a unor activităţi potrivnice regimului comunist care să fi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
1.3. Asupra celorlalte motive de recurs, Înalta Curte consideră că nu mai este necesar a se pronunţa, fiind vădit nefondate şi contrare jurisprudenţei în materie.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis.
Se va modifica sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii în constatare, ca neîntemeiată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.P. împotriva sentinţei nr. 1044 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 294/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 95/2014. Contencios. Conflict de competenţă.... → |
|---|
