ICCJ. Decizia nr. 144/2014. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 144/2014
Dosar nr. 6085/3/2011
Ședința publică de la 16 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Bucureşti şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 2573 din 21 iunie 2011, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a declanşa acţiunea disciplinară împotriva unor judecători şi procurori de la Judecătoria Slatina, Judecătoria Craiova, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi obligarea acestuia să declanşeze acţiunea disciplinară, solicitând sancţionarea magistraţilor vinovaţi.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că magistraţii în cauză au instrumentat mai multe dosare aflate pe rolul instanţelor, respectiv al parchetului, în care au săvârşit mai multe abateri disciplinare, iar prin cererea din 19 august 2010 a cerut pârâtului să aplice sancţiuni corespunzătoare, la care nu a primit o soluţionare favorabilă.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că s-au formulat răspunsuri la toate petiţiile reclamantului, ca urmare a verificărilor efectuate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6983 din 22 noiembrie 2011, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul s-a adresat pârâtului cu mai multe petiţii, prin care a solicitat cercetarea şi sancţionarea disciplinară mai multor magistraţi, care au soluţionat cauze civile şi penale în care reclamantul a avut calitatea de parte, susţinând că nu a primit o soluţionare favorabilă.
Prin apărările formulate, pârâta a arătat că a răspuns sesizării reclamantului, potrivit adreselor din 11 august 2010, și 20 septembrie 2010, susţinând că din verificările efectuate nu s-a confirmat existenţa unor fapte de competenţa C.S.M., astfel încât nu se impune formularea unei acţiuni disciplinare.
Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2011, reclamantul a arătat că înţelege să renunţe la judecată faţă de domnul magistrat T.H., depunând şi răspuns la întâmpinare.
Pârâtul a arătat că prin adresele de răspuns din datele de 05 ianuarie 2009, 11 martie 2011 şi 30 martie 2011, a răspuns aceloraşi solicitări ale reclamantului.
Aşa fiind, judecătorul fondului a apreciat că în cauză nu se poate reţine un refuz nejustificat de a formula acţiune disciplinară împotriva unor judecători, având în vedere că aspectele semnalate de petent se referă la chestiuni ce vizează probele administrate şi soluţia pronunţată, aspecte ce pot fi cenzurate doar în căile de atac.
Potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, verificările efectuate de C.S.M. trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi autoritatea de lucru judecat, aplicarea legii la situaţia de fapt reţinută, interpretarea dispoziţiilor legale incidente, motivarea soluţiei adoptate ţinând exclusiv de actul de judecată.
1. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 6983 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În cererea de recurs, recurentul a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Acesta a reiterat susţinerile expuse şi în cererea de chemare în judecată, criticând soluţiile adoptate de magistraţii vizaţi în cauzele pe care le-au instrumentat.
A susţinut, în esenţă, că nu au fost analizate motivele invocate prin acţiunea formulată, fapt care impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul-pârât C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că motivele de recurs invocate nu au fost dezvoltate şi nici nu pot fi reţinut ca fiind incidente în cauză, soluţia recurată fiind temeinică şi legală.
2. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată, prin cererea de recurs recurentul a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia „instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, acesta nu poate fi reţinut în cauză.
Pe de o parte, acesta a fost doar indicat, fără a fi dezvoltat, astfel cum impun imperativ dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., iar pe de altă parte, ipoteza prevăzută de acest motiv nu-şi găseşte aplicarea în situaţia în care cererea reclamantului a fost respinsă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia „instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”, se apreciază, de asemenea, că nu poate fi reţinut, întrucât acesta a fost doar indicat, fără a fi expuse argumentele în susţinerea lui, astfel cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii cererii de recurs întemeiată pe acest motiv.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se reţine că acesta nu este fondat, hotărârea recurată respectând cerinţele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind menţionate în cuprinsul acesteia motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei care au condus în mod logic şi convingător către soluţia din dispozitiv.
De asemenea, nu se constată în cuprinsul sentinţei recurate motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Analizând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., se reţine că acesta nu este fondat.
Hotărârea pronunţată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
După cum se constată, aspectele la care face referire recurentul vizează admiterea şi administrarea probatoriului, soluţiile pronunţate de magistraţii menţionaţi de acesta, în cauzele instrumentate.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul de sesizare a C.S.M. nu poate pune în discuţie chestiuni de judecată, soluţii pronunţate, care sunt supuse căilor legale de atac exercitate potrivit dispoziţiilor legale incidente acestora.
Or, în raport de aceste dispoziţii, sunt lipsite de suport legal toate aserţiunile recurentului legate de atitudinea autorităţii pârâte cu privire la aspectele învederate, referitoare la activitatea de judecată şi de urmărire penală şi soluţiile pronunţate de magistraţi în cauzele indicate atât la fond cât şi în recurs, cât timp nu au fost constatate de Inspecţia Judiciară fapte de natură a atrage sancţiunea disciplinară a magistraţilor menţionaţi de acesta.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.D. împotriva sentinţei nr. 6983 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 91/2014. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 164/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
