ICCJ. Decizia nr. 1567/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1567/2014
Dosar nr. 4254/1/2013
Şedinţa publică de la 26 martie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată deprima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "E.S.G." SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenţei solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 33/2011 emisă de pârât.
În subsidiar, reclamanta a solicitat instanţei înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 248 din 17 ianuarie 2012, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, precum şi excepţia tardivităţii acţiunii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În baza art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor, la data de 07 iulie 2011, pârâtul a solicitat punctul de vedere al reclamantei cu privire la fapta sa. Termenul fixat a fost de 2 zile lucrătoare de la primire. Societatea nu a ridicat plicul de corespondenţă de la poştă nici după reavizare.
Susţinerile reclamantei în legătură cu inutilitatea selectării sale în eşantionul de investigaţie nu pot fi primite, deoarece în chestionarul ce i-a fost comunicat se aflau întrebări în legătură cu vânzările de anvelope noi şi second hand. În plus, reclamanta trebuia să comunice pârâtului punctul său de vedere cu privire la chestionarul pe care l-a primit cu adresa nr. 843 din 21 ianuarie 2011.
Prima instanţă a concluzionat în sensul că atitudinea reclamantei se înscrie în ipoteza art. 50 lit. b) din Legea nr. 21/1996, motiv pentru care decizia de sancţionare a fost legal întocmită.
II. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC "E.S.G." SRL invocând motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 6041 din 5 iulie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul, ca nefondat, reţinând că niciunul dintre motivele de recurs dezvoltate în calea de atac, nu sunt susţinute de actele şi lucrările dosarului, şi nici de ansamblul probator administrat în faţa primei instanţe.
III. Contestaţia în anulare formulată în cauză
Împotriva acestei hotărâri SC E.S.G. SRL a formulat contestaţie în anulare, pe care a întemeiat-o pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii " Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
În cauză se constată că, deşi SC E.S.G. SRL a depus la dosar contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., nu a formulat absolut niciun motiv din care să rezulte că ar fi incidente situaţiile prevăzute de articolul sus-menţionat.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în cererea declarativă a căii extraordinare de atac, contestatoarea arată că va dezvolta motivele contestaţiei în anulare, după redactarea deciziei contestate.
Or, din verificările efectuate în sistemul Ecris, rezultă că Decizia nr. 6041 din 5 iulie 2013 a fost redactată la data de 31 iulie 2013, înainte de promovarea şi expedierea prin poştă a contestaţiei în anulare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv, la data de 12 august 2013. De asemenea, contestatoarea avea posibilitatea să motiveze în fapt contestaţia în anulare, până la data de 26 martie 2014, când s-a stabilit primul termen de judecată şi pentru când contestatoarea a fost legal citată.
Prin urmare, lipsa de diligenţă a contestatoarei, în a-şi motiva calea extraordinară de atac, în toată această perioadă de timp, face imposibilă cercetarea judecătorească de către Înalta Curte asupra temeiniciei contestaţiei în anulare sub aspectul incidenţei celor două motive subsumate textului legal prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC E.S.G. SRL împotriva Deciziei nr. 6041 din 05 iulie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2074/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
