ICCJ. Decizia nr. 2088/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2088/2014
Dosar nr. 25256/3/2012
Şedinţa publică de la 07 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 29 iunie 2012, sub nr. 25256/3/2012 reclamanta SC "R." SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Bacău ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii Consiliului Judeţean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor şi tarifelor altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012, în ceea ce priveşte:
- Anexa nr. 5.2 la Hotărâre, lit. C), pct. 8, subpunctele 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5 - raportate la art. 7 pct. 2 din Hotărâre;
- Art. 7 din Hotărâre, respectiv următoarele dispoziţii:
"Persoanele fizice şi juridice vor achita tarifele exprimate în euro, la cursul de schimb valabil pentru prima zi a lunii octombrie comunicat de BNR, curs aplicat începând cu 1 ianuarie a anului calendaristic următor (pentru anul 2012 cursul de schimb este de 4,3222 lei/euro)";
- Art. 14 din hotărâre, potrivit căruia instituţiile publice vor întocmi proceduri operaţionale pentru aplicarea taxelor şi tarifelor şi le vor afişa pe site-urile proprii, responsabilitatea aplicării acestora şi a respectării prevederilor prezentei hotărâri revenind instituţiilor care au propus taxele şi tarifele;
Anexa 5.2 la hotărâre în ceea ce priveşte (şi) următoarele dispoziţii:
- Administratorul drumului poate accepta amplasarea unor construcţii sau instalaţii în zona drumului, cu condiţia ca acestea să nu aducă prejudicii drumului şi siguranţei traficului rutier (pct. 1);
- Pentru construcţiile şi instalaţiile deja amplasate se aplică tarifele din prezenta anexă la inventarele anuale semnate de deţinătorii acestora şi reprezentanţii Serviciului Public Judeţean de Drumuri (pct. 6);
- Începând cu anul 2012 contractele noi de utilizare a zonei drumurilor judeţene se vor încheia între Utilizatori şi Serviciul Public Judeţean de Drumuri în calitate de administrator al drumurilor judeţene ce fac parte din domeniul public al Judeţului Bacău. Urmărirea derulării acestor contracte şi încasarea sumelor se va face de Serviciul Public Judeţean de Drumuri. Sumele încasate şi majorările aferente dacă este cazul, vor fi virate în termen de 10 (zece) zile de la încasare în contul Consiliului Judeţean Bacău RO77TREZ06121360250XXXXX, C. fisc. 5057580 şi vor constitui sursa de finanţare pentru administrarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea drumurilor judeţene (pct. 7).
- Urmărirea contractelor de utilizare a zonei drumurilor judeţene încheiate înainte de 2012, aflate în derulare şi încasarea sumelor aferente se va face de către Consiliul Judeţean Bacău.
De asemenea, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Judeţean Bacău nr. 55 din 21 martie 2012 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de SC "R." SA împotriva Hotărârii Consiliului Judeţean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor şi tarifelor, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul 2012.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, pe dispoziţiile C. proc. civ., pe dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publica locală, pe dispoziţiile C. fisc. şi ale C. proc. fisc.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
Hotărârea Consiliului Judeţean Bacău nr. 152/2011 este, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ. R. a formulat împotriva sa o plângere administrativă prealabilă (înregistrată sub nr. 100/06/02/36 din 21 februarie 2012), asupra căreia autoritatea pârâtă s-a pronunţat prin Hotărârea de Consiliu nr. 55 din 21 martie 2012.
Hotărârea încalcă dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, ale O.G. nr. 75/2003 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităţilor administrativ teritoriale. Pe cale de consecinţă, în cauză, hotărârea este nulă absolut, faţă de dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Hotărârea a fost adoptata cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor şi are la bază o cauză falsă.
Hotărârea este un act administrativ netemeinic, nemotivat, adoptat prin abuz şi exces de putere publică.
Pârâtul Consiliul Judeţean Bacău a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
A fost invocată excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ care stipulează că litigiile privind act administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nul prevede altfel.
A fost invocată excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte solicitarea privind anularea art. 14 din Hotărârea Consiliului Judeţean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 999 din 22 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 25256/3/2012 al Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta în cauza privind pe reclamanta SC "R." SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Bacău.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul curţii de apel sub acelaşi număr de dosar.
Prin Sentinţa civilă nr. 2240 din 4 iulie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârât şi a respins, în consecinţă cererea în anularea prevederilor art. 14 din Hotărârea Consiliului Judeţean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC "R." SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Bacău şi a anulat în parte Hotărârea Consiliului Judeţean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor şi tarifelor altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012, în ceea ce priveşte:
- Anexa nr. 5.2 la Hotărâre în ceea ce priveşte lit. C), pct. 8, subpunctele 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5 - raportate la art. 7 pct. 2 din Hotărâre;
- Art. 7 din Hotărâre în ceea ce priveşte următoarele dispoziţii: "Persoanele fizice şi juridice vor achita tarifele exprimate în euro, la cursul de schimb valabil pentru prima zi a lunii octombrie comunicat de BNR, curs aplicat începând cu 1 ianuarie a anului calendaristic următor (pentru anul 2012 cursul de schimb este de 4,3222 lei/euro)";
- Anexa 5.2 la hotărâre, în ceea ce priveşte şi următoarele dispoziţii:
"Administratorul drumului poate accepta amplasarea unor construcţii sau instalaţii în zona drumului, cu condiţia ca acestea sa nu aducă prejudicii drumului şi siguranţei traficului rutier (pct. 1);
Pentru construcţiile şi instalaţiile deja amplasate se aplica tarifele din prezenta anexa la inventarele anuale semnate de deţinătorii acestora şi reprezentanţii Serviciului Public Judeţean de Drumuri (pct. 6);
Începând cu anul 2012 contractele noi de utilizare a zonei drumurilor judeţene se vor încheia între Utilizatori şi Serviciul Public Judeţean de Drumuri în calitate de administrator al drumurilor judeţene ce fac parte din domeniul public al Judeţului Bacău. Urmărirea derulării acestor contracte şi încasarea sumelor se va face de Serviciul Public Judeţean de Drumuri. Sumele încasate şi majorările aferente dacă este cazul, vor fi virate în termen de 10 (zece) zile de la încasare în contul Consiliului Judeţean Bacău RO77TREZ06121360250XXXXX, C. fisc. 5057580 şi vor constitui sursa de finanţare pentru administrarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea drumurilor judeţene (pct. 7).
Urmărirea contractelor de utilizare a zonei drumurilor judeţene încheiate înainte de 2012 aflate în derulare şi încasarea sumelor aferente se va face de către Consiliul Judeţean Bacău".
A anulat Hotărârea Consiliului Judeţean Bacău nr. 55 din 21 martie 2012 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de SC "R." SA împotriva Hotărârii Consiliului Judeţean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 privind stabilirea taxelor şi tarifelor, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aplicabile în anul 2012.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., prima instanţă a constatat că este fondată, pentru următoarele considerente:
- Art. 14 din Hot. Consiliului Judeţean Bacău nr. 152 din 21 decembrie 2011 precizează că instituţiile publice vor întocmi proceduri operaţionale pentru aplicarea taxelor şi tarifelor ce vor fi afişate pe site-urile acestora, responsabilitatea aplicării acestora şi a respectării prevederilor actului normativ contestat revenind instituţiilor care au propus taxele şi tarifele.
- Acest text vizează doar chestiuni interne referitoare la buna desfăşurare a activităţii specifice Consiliului Judeţean Bacău, în strânsă legătură cu instituţiile subordonate.
- Îndrumarea Consiliului Judeţean Bacău cu privire la organizarea activităţii şi gestionării veniturilor proprii nu are nimic în comun cu obligaţia SC "R." SA de a plăti tarifele aferente utilizării zonei drumurilor judeţene.
Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele:
Hotărârea Consiliului Judeţean Bacău nr. 152/2011 este nelegală pentru următoarele motive:
- Hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor.
- O.U.G. nr. 79/2002 este, în materia comunicaţiilor, o normă de drept specială şi, pe cale de consecinţă, derogatorie (conform principiului generaţia specialia derogant), de la orice alte norme juridice.
- De aceea, stabilirea preţului pentru afectarea terenurilor cu reţele de comunicaţii aparţinând companiei, trebuia făcută de reprezentanţii consiliului, în conformitate cu dispoziţiile şi principiile O.U.G. nr. 79/2002 şi nu cu cele ale O.G. 43/1997 sau ale Legii nr. 215/2001 - aşa cum s-a întâmplat în cazul H.C.J. Bacău nr. 152/2011.
- Hotărârea nu este motivată în niciun mod. Nu există criterii privind modul de stabilire a valorii concrete a acestor sume, nu există criterii care să ne permită a se înţelege motivul pentru care aceste sume au fost stabilite în euro şi nu în lei.
Pe cale de consecinţă, a conchis prima instanţă, că hotărârea atacata prezintă un nivel de arbitrariu, de subiectivism al reprezentanţilor autorităţii publice locale, motiv pentru care ea vine în contradicţie cu normele de drept ce impun, în materia dreptului administrativ, motivarea obiectivă a actelor adoptate de reprezentanţii autorităţilor publice locale.
În ceea ce priveşte nelegalitatea Hotărârii Consiliului Judeţean Bacău nr. 55/2012, instanţa de fond a reţinut că, urmare a constatării, în cauză, a nelegalităţii H.C.J. Bacău nr. 152/2011, urmează a constata şi nelegalitatea H.C.J. Bacău nr. 55/2012 prin intermediul căreia pârâtul a respins plângerea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, iar în urma reţinerii spre rejudecare a cauzei, respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată.
Prin cererea de recurs, recurentul-pârât invocă un singur motiv de recurs, respectiv acela că instanţa de fond nu a reţinut în mod corect probatoriul administrat de autoritatea pârâtă în dovedirea cauzei şi nici temeiul legal invocat în sprijinul apărărilor formulate.
În dezvoltarea acestei critici, se aduc ample argumente legate de fondul cauzei, reiterându-se apărările formulate în faţa instanţei de fond şi invocându-se decizii de practică judiciare, rămase irevocabile la nivelul Curţii de Apel Bucureşti.
Intimata-reclamantă SC "R." SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care se va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Prin urmare, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport de două criterii: poziţia organului emitent al actului în sistemul administraţiei publice şi criteriul valoric atunci când prin actul administrativ sunt stabilite creanţe fiscale în sarcina persoanelor fizice sau juridice.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Obiectul cererii de chemare în judecată, îl constituie anularea, în parte, a Hotărârii Consiliului Judeţean Bacău nr. 152/2011, precum şi a Hotărârii Consiliului Judeţean Bacău nr. 55/2012 prin care s-a soluţionat plângerea administrativă formulată împotriva celei dintâi hotărâri.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Pentru a stabili instanţa de contencios administrativ, competentă material să soluţioneze, în fond, prezentul litigiu, trebuie stabilită natura juridică a actelor administrative atacate în funcţie de obiectul lor de reglementare.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Bacău nr. 152/2011, s-au stabilit, la nivelul Judeţului Bacău anumite taxe şi tarife, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile în anul 2012, în sarcina tuturor utilizatorilor zonei drumurilor judeţene. Prin urmare, această hotărâre reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, în temeiul căruia, astfel cum rezultă din actele dosarului, autoritatea transmite acte adiţionale către persoanele juridice care au încheiate Contracte pentru utilizarea suprafeţelor din zona drumurilor judeţene ocupate de construcţii sau instalaţii, cum este şi cazul societăţii reclamante "R." SA
Din această perspectivă, soluţia Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, de declinare a competenţei materiale de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Bucureşti, pe baza criteriului valoric stabilit de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, nu a fost corectă. Aceasta, deoarece, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Bacău nr. 152/2011 nu a fost stabilită o taxă individuale în sarcina utilizatorului R. SA, în sensul stabilirii cuantumului exact pe care trebuie să îl plătească aceasta, pentru a se putea vorbi de o creanţă fiscală certă şi exigibilă, având caracter executoriu. Prin urmare, nu pot fi incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la pragul de 500.000 lei, în raport de care trebuie stabilită instanţa competentă material să soluţioneze cauza.
Prin urmare, obiectul prezentului demers judiciar fiind un act administrativ cu caracter normativ, de reglementare a unor norme cu aplicabilitate generală, determinarea instanţei competente material să soluţioneze cauza se circumscrise dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relative la rangul autorităţii publice emitente a actului contestat în sistemul administraţiei publice.
Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în acord cu prevederile art. 122 din Constituţia României: "În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean ca autoritate a administraţiei publice locale pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale orăşeneşti şi municipale în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (...)".
Aşadar, Consiliul Judeţean Bacău este o autoritate administrativă locală, constituită la nivel judeţean, motiv pentru care, aplicând dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă, în mod evident, că instanţa competentă material să soluţioneze, în fond, prezentul litigiu este secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Bucureşti, instanţă competentă şi din punct de vedere teritorial, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege a contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul şi, în baza art. 312 alin. (6) din acelaşi cod, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Judeţean Bacău, împotriva Sentinţei civile nr. 2240 din 4 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 07 mai 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2075/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2153/2014. Contencios → |
|---|
