ICCJ. Decizia nr. 1641/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1641/2014
Dosar nr. 334/42/2012
Şedinţa publică de la 28 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC A.T. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, prin care s-a respins Contestaţia nr. 1742 din 21 martie 2012 formulată împotriva Procesului-Verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală din data de 06 aprilie 2011, respectiv anularea Procesului - Verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală din data de 06 aprilie 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 s-au stabilit în sarcina SC A.T. SRL Ploieşti obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 1.543.868 lei, iar prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011 s-a dispus angajarea răspunderii solidare a SC A.T. SRL cu S.C A.T. SRL Ploieşti, pentru plata în solidar a obligaţiilor fiscale în sumă totală de 1.588.362 lei.
Reclamanta a arătat că a formulat contestaţie la D.G.F.P. Prahova împotriva Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, respinsă prin Decizia nr. 1487 din 30 septembrie 2011, împotriva căreia a formulat contestaţie, aflată în curs de soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti - Dosar nr. 54/42/2012, cu termen de judecată la data de 30 aprilie 2012 şi că a înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, ce a format obiectul dosarului nr. 897/42/2011, cerere respinsă prin Sentinţa nr. 345/2011, împotriva căreia s-a formulat recurs, aflat în curs de soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu prim termen de judecată pe data de 30 mai 2012.
Reclamanta a menţionat că nu i s-au comunicat şi actele de control şi de impunere şi de sancţionare privitoare la SC A.T. SRL Ploieşti, deşi au fost solicitate prin adresele nr. 22872 din 29 iulie 2011, nr. 25211 din 09 august 2011, 6313/23480 din 16 august 2011 şi 23479/31888 din 16 august 2011, în vederea contestării acestora, conform art. 205 (1) şi (2) C. proc. fisc. şi că a intrat în posesia Procesului-Verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a RIF din data de 06 aprilie 2011, la termenul din data de 20 februarie 2012 în cadrul dosarului nr. 54/42/2012, când D.G.F.P. Prahova a depus actele respective, alături de alte înscrisuri ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011. A precizat reclamanta că după acest moment a formulat contestaţia nr. 1742 din 21 martie 2012, înregistrată la D.G.F.P. Prahova sub nr. 16694 din 28 martie 2012, contestaţie ce a fost respinsă prin Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.
A mai arătat reclamanta că, prin decizia contestată, D.G.F.P. Prahova a respins contestaţia ca fiind formulată de o persoană juridică lipsită de calitate procesuală, întrucât prin Procesul-Verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă de 1.543.868 lei în sarcina SC A.T. SRL, în timp ce contestaţia nr. 1742 din 21 martie 2012/16694 din 28 martie 2012 a fost formulată de SC A.T. SRL, fără a avea de la SC A.T. SRL vreo împuternicire în acest sens.
Reclamanta a arătat că motivaţia care a stat la baza respingerii contestaţiei este nelegală, deoarece este îndreptăţită să formuleze contestaţie împotriva actului de impunere privind pe SC A.T. SRL, în temeiul art. 205 alin. (1) şi (2) C. proc. fisc.; că, urmare Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, SC A.T. SRL a căpătat calitatea de codebitor alături de debitorul principal SC A.T. SRL Ploieşti, pentru plata în solidar a obligaţiilor fiscale în sumă totală de 1.588.362 lei, situaţie în care SC A.T. SRL este lezată în mod direct nu numai prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, prin care s-a instituit răspunderea solidară, ci şi prin Procesul-Verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011, motiv pentru care, fiind lezată în drepturile proprii, este îndreptăţită să conteste şi impunerea suplimentară faţă de SC A.T. SRL; că acest drept este întărit şi de faptul că Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011 a fost emisă cu nerespectarea condiţiilor de fond prevăzute de art. 28 alin. (1), art. 28 alin. (2), art. 28 alin. (3) lit. c) şi e), art. 43 alin. (2) lit. c), art. 65 alin. (2) C. proc. fisc.
A mai arătat reclamanta că organul fiscal, deşi a instituit răspunderea solidară, nu a comunicat, odată cu Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Procesul-Verbal de Inspecţie Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi nu a inclus în decizia contestată "motivele de fapt şi în fapt", care au stat la baza impunerii suplimentare faţă de SC A.T. SRL
Referitor la faptul că societatea înregistra obligaţii fiscale restante la data de 15 martie 2011, conform fişei sintetice totale, emisă de A.F.P.C. Brazi, în valoare de 21.444 lei, reclamanta a arătat că la data de 06 aprilie 2011 a fost întocmit de către A.F.P.C. Brazi un proces verbal de compensare a unor obligaţii bugetare, că în data de 11 aprilie 2011 a fost achitată suma de 4521 lei, iar la data de 14 aprilie 2011 s-a solicitat aceleiaşi A.F.P.C. Brazi certificat de atestare fiscală, înregistrat sub numărul 22020, din care rezulta ca neachitată doar o amendă în valoare de 3000 lei, ceea ce însemna că societatea nu datora şi alte obligaţii la acea dată.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 221 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova,
- a anulat Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova,
- a respins în rest acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că cererea de anulare formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012 de soluţionare a contestaţiei administrativ fiscale împotriva Procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală din data de 06 aprilie 2011 este întemeiată, că în mod nelegal pârâta a constatat prin decizia contestată că reclamanta nu are calitate procesuală activă şi a respins contestaţia administrativ fiscală pentru lipsa calităţii procesuale, fără a proceda la analiza pe fond a acesteia.
În ceea ce priveşte cererea formulată de reclamantă, de anulare a Procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală din data de 06 aprilie 2011, curtea a apreciat că nu poate proceda la soluţionarea pe fond a acesteia, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 205 - 218 C. proc. fisc., care reglementează modalitatea de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale şi, ulterior, modalitatea de sesizare a instanţei, instanţa poate fi sesizată doar după finalizarea procedurii administrative.
Faţă de împrejurarea că, prin Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012, contestaţia fiscală formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală din data de 06 aprilie 2011 a fost respinsă printr-o excepţie, respectiv pentru lipsa calităţii procesuale active şi nu a fost soluţionată pe fond, curtea a apreciat că urmează ca pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia administrativ fiscală, iar instanţa poate fi sesizată ulterior, potrivit procedurii reglementate imperativ de dispoziţiile art. 205 - 218 C. proc. fisc.
Pentru toate aceste motive, curtea a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL, a anulat Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, urmând ca pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi Raportului de inspecţie fiscală din data de 06 aprilie 2011 şi a respins în rest acţiunea, în ceea ce priveşte cererea de anulare a Procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală din data de 06 aprilie 2011, reclamanta având posibilitatea de a se adresa ulterior instanţei, după soluţionarea pe fond a contestaţiei administrativ fiscale formulată împotriva acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că, interpretând în mod greşit dispoziţiile legale, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că SC A.T. SRL are calitate procesuală activă pentru exercitarea căii administrative de atac împotriva unui act administrativ emis pentru o altă societate comercială.
Recurenta solicită instanţei de recurs să ia act de faptul că, atât Procesul verbal nr. 2421 din 4 aprilie 2011 cât şi Raportul de inspecţie fiscală din data de 6 aprilie 2011, atacate în prezenta cauză, au ca obiect activitatea economică a SC A.T. SRL, că în sarcina acestei societăţi au fost stabilite obligaţiile fiscale suplimentare de plată către bugetul consolidat al statului şi nicidecum în sarcina reclamantei.
Mai arată recurenta că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 205 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât în speţă singura societate "lezată" prin emiterea actelor administrative fiscale este SC A.T. SRL, în sarcina acesteia fiind stabilite obligaţiile fiscale suplimentare şi nicidecum în sarcina reclamantei, care nu a dovedit ce interes legitim sau drept al său este lezat.
Se mai arată în motivele de recurs că pentru a fi parte civilă sau a exercita acţiunea civilă trebuiesc îndeplinite cumulativ trei condiţii, respectiv existenţa capacităţii procesuale de folosinţă, calitatea procesuală şi justificarea unui interes, iar îndeplinirea lor cumulativă pentru a fi parte în procesul civil reprezintă o condiţie sine-qua-non pentru analizarea fondului unui litigiu civil.
Subliniază recurenta că, prin contestaţia administrativă, reclamanta a atacat procesul verbal nr. 2421 din 4 aprilie 2011 şi raportul de inspecţie fiscală din data de 6 aprilie 2011, ambele acte vizând activitatea economică a SC A.T. SRL şi nu decizia prin care a fost instituită răspunderea solidară a reclamantei cu SC A.T. SRL, astfel că singura societate care poate contesta actele administrative în cauză este SC A.T. SRL
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
În speţă, reclamanta SC A.T. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Procesului verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală din data de 06 aprilie 2011, precum şi anularea celor două acte administrative fiscale contestate.
Prin decizia a cărei anulare se solicită, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a respins contestaţia formulată de reclamanta SC A.T. SRL ca fiind formulată de o persoană juridică lipsită de calitate procesuală, în raport de prevederile art. 217 alin. (1) C. proc. fisc.
Prin Procesul-verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi Raportul de Inspecţie Fiscală din data de 06 aprilie 2011, s-au stabilit în sarcina SC A.T. SRL Ploieşti obligaţii fiscale suplimentare de plată, după cum urmează: 376.580 lei impozit pe profit; 315.055 lei majorări de întârziere; 456.838 lei TVA; 395.395 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în temeiul art. 27 - 28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei SC A.T. SRL, pentru obligaţiile fiscale restante datorate de debitoarea SC A.T. SRL, în sumă totală de 1.588.362 lei, reprezentând: 376.580 lei impozit pe profit, 329.215 lei majorări de întârziere şi penalităţi aferente impozitului pe profit, 457.487 lei TVA, 412.582 lei majorări de întârziere şi penalităţi aferente TVA şi 12.500 lei amenzi, sumă în care sunt incluse obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin cele două acte contestate în sarcina debitoarei SC A.T. SRL
Organele fiscale au constatat, prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, că sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi de Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 560/2005, pentru aprobarea Instrucţiunilor privind procedura de angajare a răspunderii solidare.
Reclamanta SC A.T. SRL a formulat contestaţie fiscală împotriva Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, respinsă prin Decizia nr. 1487 din 30 septembrie 2011, a solicitat anularea acesteia în Dosarul nr. 54/42/2012 şi suspendarea executării în Dosarul nr. 897/42/2011 ale aceleiaşi instanţe.
Potrivit dispoziţiilor art. 205 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care reglementează posibilitatea de formulare a contestaţiilor, rezultă că împotriva actelor administrative fiscale, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii, contestaţia fiind o cale administrativă de atac, care nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Alin. (2) al art. 205 prevede că este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut curtea de apel că situaţia de fapt reţinută anterior justifică în cauză calitatea reclamantei de persoană care se consideră lezată în drepturile sale prin Procesul verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi Raportul de inspecţie Fiscală din data de 06 aprilie 2011, având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei SC A.T. SRL pentru obligaţiile fiscale restante ale debitoarei SC A.T. SRL Ploieşti, în sumă totală de 1.588.362 lei, sumă în care sunt incluse obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina debitoarei SC A.T. SRL prin Procesul verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi Raportul de inspecţie fiscală din data de 06 aprilie 2011.
Fiind antrenată răspunderea solidară a reclamantei SC A.T. SRL pentru obligaţiile fiscale care au fost stabilite în sarcina debitoarei SC A.T. SRL prin cele două acte administrative fiscale contestate, reclamanta s-a considerat lezată în drepturile sale prin emiterea acestora, motiv pentru care era îndreptăţită, în temeiul dispoziţiilor art. 205 C. proc. fisc., să formuleze contestaţie administrativ fiscală, având aşadar calitate procesuală activă pentru exercitarea acestei căi administrative de atac, aşa cum în mod corect a reţinut curtea de apel.
Trebuie avut în vedere şi faptul că Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, prevede la art. 1 alin. (2) că se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că cererea de anulare formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012 de soluţionare a contestaţiei administrativ fiscale formulate împotriva Procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală din data de 06 aprilie 2011 este întemeiată şi că în mod nelegal pârâta a constatat prin această decizie că reclamanta nu are calitate procesuală activă şi a respins contestaţia administrativ fiscală pentru lipsa calităţii procesuale, fără a proceda la analiza pe fond a acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova împotriva Sentinţei nr. 221 din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1634/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1646/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
